Old/New Testament
Plângerea lui Iov
3 După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s-a născut.
2 A luat cuvântul şi a zis:
3 „Blestemată(A) să fie ziua în care m-am născut
şi noaptea care a zis: ‘S-a zămislit un copil de parte bărbătească!’
4 Prefacă-se în întuneric ziua aceea,
să nu Se îngrijească Dumnezeu de ea din cer
şi să nu mai strălucească lumina peste ea!
5 S-o cuprindă întunericul(B) şi umbra morţii,
nori groşi să vină peste ea
şi neguri de peste zi s-o înspăimânte!
6 Noaptea aceea! S-o acopere întunericul,
să piară din an,
să nu mai fie numărată între luni!
7 Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!
8 Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele,
de cei ce(C) ştiu să întărâte leviatanul[a]
9 să se întunece stelele din amurgul ei,
în zadar să aştepte lumina
şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!
10 Căci n-a închis pântecele care m-a zămislit,
nici n-a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.
11 De ce(D) n-am murit în pântecele mamei mele?
De ce nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pântecele ei?
12 De ce am găsit genunchi(E) care să mă primească?
Şi ţâţe care să-mi dea lapte?
13 Acum aş fi culcat, aş fi liniştit,
aş dormi şi m-aş odihni
14 cu împăraţii şi cei mari de pe pământ,
care şi-au zidit falnice(F) morminte,
15 cu domnitorii care aveau aur
şi şi-au umplut casele cu argint.
16 Sau n-aş mai fi în viaţă,
aş fi ca o stârpitură(G) îngropată,
ca nişte copii care n-au văzut lumina!
17 Acolo nu te mai necăjesc cei răi,
acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.
18 Acolo cei puşi în lanţuri sunt lăsaţi toţi în pace,
nu mai aud(H) glasul asupritorului;
19 cel mai mic şi cel mare sunt totuna acolo,
şi robul scapă de stăpânul său.
20 Pentru ce dă(I) Dumnezeu lumină celui ce suferă
şi viaţă celor amărâţi(J) la suflet,
21 care aşteaptă(K) moartea şi nu vine;
măcar că o doresc mai mult decât o comoară(L),
22 care n-ar mai putea de bucurie
şi de veselie, dacă ar găsi mormântul?
23 Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă,
pe care îl îngrădeşte(M) Dumnezeu din toate părţile?
24 Suspinele îmi sunt hrana de toate zilele
şi jalea mi se varsă ca apa.
25 De ce mă tem, aceea mi se întâmplă;
de ce mi-e frică, de aceea am parte!
26 N-am nici linişte, nici pace, nici odihnă,
şi necazul dă peste mine.”
Cuvântarea lui Elifaz către Iov
4 Elifaz din Teman a luat cuvântul şi a zis:
2 „Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra?
Dar cine ar putea să tacă?
3 De multe ori tu ai învăţat pe alţii
şi ai întărit mâinile(N) slăbite.
4 Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau
şi ai întărit genunchii(O) care se îndoiau.
5 Şi acum, când este vorba de tine, eşti slab!
Acum, când eşti atins tu, te tulburi!
Nu este frica(P) ta de Dumnezeu sprijinul tău?
6 Nădejdea(Q) ta nu-i neprihănirea ta?
7 Adu-ţi aminte, te rog! Care nevinovat(R) a pierit?
Care oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?
8 După câte am văzut eu, numai cei ce ară(S) fărădelegea
şi seamănă nelegiuirea îi seceră roadele!
9 Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu,
nimiciţi de vântul mâniei Lui.
10 Mugetul leilor încetează,
dinţii(T) puilor de lei sunt zdrobiţi!
11 Leul(U) bătrân piere din lipsă de pradă
şi puii leoaicei se risipesc.
Toţi oamenii sunt vinovaţi
12 Un cuvânt s-a furişat până la mine,
şi urechea mea i-a prins sunetele uşoare.
13 În clipa când(V) vedeniile de noapte frământă gândul,
când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc,
14 m-a apucat groaza(W) şi spaima,
şi toate oasele mi-au tremurat.
15 Un duh a trecut pe lângă mine…
Tot părul mi s-a zbârlit ca ariciul…
16 Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei.
Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:
17 ‘Fi-va omul(X) fără vină înaintea lui Dumnezeu?
Fi-va el curat înaintea Celui ce l-a făcut?’
18 Dacă n-are încredere Dumnezeu(Y) nici în slujitorii Săi,
dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,
19 cu cât(Z) mai mult la cei ce locuiesc în case(AA) de lut,
care îşi trag obârşia din ţărână
şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!
20 De dimineaţă până seara sunt(AB) zdrobiţi,
pier pentru totdeauna şi nimeni nu ţine seama de ei.
21 Li se(AC) taie firul vieţii:
mor şi tot n-au căpătat înţelepciunea!(AD)
44 Părinţii noştri aveau în pustie Cortul Întâlnirii, aşa cum îl rânduise Cel ce a spus lui Moise să-l(A) facă după chipul pe care-l văzuse. 45 Şi(B) părinţii noştri l-au adus, la rândul lor, sub povăţuirea lui Iosua, când au intrat în ţara stăpânită de neamurile pe(C) care Dumnezeu le-a izgonit dinaintea părinţilor noştri, şi a rămas acolo până în zilele lui David. 46 David(D) a căpătat milă înaintea lui Dumnezeu şi a(E) cerut să ridice o locuinţă pentru Dumnezeul lui Iacov. 47 Şi(F) Solomon a fost acela care I-a zidit o casă. 48 Dar(G) Cel Preaînalt nu locuieşte în locaşuri făcute de mâini omeneşti, cum zice prorocul: 49 ‘Cerul(H) este scaunul Meu de domnie, şi pământul este aşternutul picioarelor Mele. Ce fel de casă Îmi veţi zidi voi Mie, zice Domnul, sau care va fi locul Meu de odihnă? 50 N-a făcut mâna Mea toate aceste lucruri?’ ”…
Uciderea lui Ştefan cu pietre
51 „Oameni tari(I) la cerbice, netăiaţi împrejur(J) cu inima şi cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi. 52 Pe(K) care din proroci nu i-au prigonit părinţii voştri? Au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui(L) Neprihănit, pe care L-aţi vândut acum şi L-aţi omorât 53 voi, care(M) aţi primit Legea dată prin îngeri, şi n-aţi păzit-o!…” 54 Când(N) au auzit ei aceste vorbe, îi tăia pe inimă şi scrâşneau din dinţi împotriva lui. 55 Dar Ştefan, plin(O) de Duhul Sfânt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu 56 şi a zis: „Iată, văd(P) cerurile deschise şi pe Fiul(Q) omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu”. 57 Ei au început atunci să răcnească, şi-au astupat urechile şi s-au năpustit toţi într-un gând asupra lui. 58 L-au târât(R) afară din cetate şi l-au(S) ucis cu pietre. Martorii(T) şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul. 59 Şi aruncau cu pietre în Ştefan, care(U) se ruga şi zicea: „Doamne Isuse, primeşte(V) duhul meu!” 60 Apoi, a îngenuncheat(W) şi a strigat cu glas tare: „Doamne(X), nu le ţine în seamă păcatul acesta!” Şi după aceste vorbe, a adormit.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.