Old/New Testament

Cinstea dată lui Mardoheu

6 În noaptea aceea, împăratul n-a putut să doarmă şi a poruncit să-i aducă lângă el Cartea^(A) Aducerilor-aminte, Cronicile. Le-au citit înaintea împăratului ² şi s-a găsit scris ce descoperise Mardoheu cu privire la Bigtan şi Tereş, cei doi fameni ai împăratului, păzitorii pragului, care voiseră să întindă mâna asupra împăratului Ahaşveroş. ³ Împăratul a zis: „Ce cinste şi mărire i s-a făcut lui Mardoheu pentru aceasta?” „Nu i s-a făcut nimic”, au răspuns cei ce slujeau împăratului. ⁴ Atunci, împăratul a zis: „Cine este în curte?” (Haman venise în curtea de afară^(B) a casei împăratului să^(C) ceară împăratului să spânzure pe Mardoheu pe lemnul pe care-l pregătise pentru el.) ⁵ Slujitorii împăratului i-au răspuns: „Haman este în curte.” Şi împăratul a zis: „Să intre.” ⁶ Haman a intrat şi împăratul i-a zis: „Ce trebuie făcut pentru un om pe care vrea să-l cinstească împăratul?” Haman şi-a zis în sine: „Pe cine altul decât pe mine ar vrea împăratul să-l cinstească?” ⁷ Şi Haman a răspuns împăratului: „Omului pe care vrea împăratul să-l cinstească, ⁸ trebuie să i se aducă haina împărătească, aceea cu care se îmbracă împăratul, şi calul^(D) pe care călăreşte împăratul şi să i se pună cununa împărătească pe cap. ⁹ Să se dea haina şi calul uneia din căpeteniile de seamă ale împăratului, apoi să îmbrace cu haina pe omul acela pe care vrea să-l cinstească împăratul, să-l plimbe călare pe cal prin locul deschis al cetăţii şi să se strige^(E) înaintea lui: ‘Aşa se face omului pe care vrea împăratul să-l cinstească!’ ” ¹⁰ Împăratul i-a zis lui Haman: „Ia îndată haina şi calul, cum ai zis, şi fă aşa iudeului Mardoheu, care şade la poarta împăratului. Nu lăsa nefăcut nimic din ce ai spus.” ¹¹ Şi Haman a luat haina şi calul, a îmbrăcat pe Mardoheu, l-a plimbat călare pe cal prin locul deschis al cetăţii şi a strigat înaintea lui: „Aşa se face omului pe care vrea împăratul să-l cinstească!” ¹² Mardoheu s-a întors la poarta împăratului, şi Haman s-a dus în grabă^(F) acasă, mâhnit şi^(G) cu capul acoperit. ¹³ Haman a istorisit nevestei sale Zereş şi tuturor prietenilor săi tot ce i se întâmplase. Şi înţelepţii lui şi nevastă-sa Zereş i-au zis: „Dacă Mardoheu, înaintea căruia ai început să cazi, este din neamul iudeilor, nu vei putea face nimic împotriva lui, ci vei cădea înaintea lui.” ¹⁴ Pe când îi vorbeau ei încă, au venit famenii împăratului şi au luat îndată pe Haman la ospăţul^(H) pe care-l pregătise Estera.

Haman, dat de gol

7 Împăratul şi Haman s-au dus la ospăţ la împărăteasa Estera. ² În această a doua zi, împăratul a zis iarăşi Esterei pe când beau^(I) vin: „Care este cererea ta, împărăteasă Estera? Ea îţi va fi împlinită. Ce doreşti? Chiar dacă ai cere jumătate din împărăţie, o vei căpăta.” ³ Împărăteasa Estera a răspuns: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, împărate, şi dacă găseşte cu cale împăratul, dă-mi viaţa – iată cererea mea – şi scapă pe poporul meu; iată dorinţa mea! ⁴ Căci eu şi poporul meu suntem vânduţi^(J) să fim nimiciţi, înjunghiaţi şi prăpădiţi. Măcar dacă am fi vânduţi să fim robi şi roabe, aş tăcea, dar vrăjmaşul n-ar putea să înlocuiască pierderea făcută împăratului.” ⁵ Împăratul Ahaşveroş a luat cuvântul şi a zis împărătesei Estera: „Cine şi unde este acela care are de gând să facă aşa?” ⁶ Estera a răspuns: „Apăsătorul, vrăjmaşul, este Haman, răul acesta!” Haman a rămas îngrozit în faţa împăratului şi a împărătesei. ⁷ Şi împăratul, în mânia lui, s-a sculat şi a părăsit ospăţul şi s-a dus în grădina casei împărăteşti. Haman a rămas să-şi ceară viaţa de la împărăteasa Estera, căci vedea bine că pierderea lui era hotărâtă în mintea împăratului. ⁸ Când s-a întors împăratul din grădina casei împărăteşti în odaia ospăţului, a văzut pe Haman că se aruncase spre^(K) patul pe care era Estera şi i-a zis: „Cum, să mai şi sileşti pe împărăteasă la mine, în casa împărătească?” Cum au ieşit cuvintele acestea din gura împăratului, i-au şi acoperit^(L) faţa lui Haman. ⁹ Şi Harbona^(M), unul din fameni, a zis în faţa împăratului: „Iată, spânzurătoarea^(N) pregătită de Haman pentru Mardoheu, care a vorbit spre binele împăratului, este ridicată în casa lui Haman, la o înălţime de cincizeci de coţi.” Împăratul a zis: „Haman să fie spânzurat pe ea!” ¹⁰ Şi au spânzurat^(O) pe Haman pe spânzurătoarea pe care o pregătise el pentru Mardoheu. Şi mânia împăratului s-a potolit.

Porunca pentru iudei

8 În aceeaşi zi, împăratul Ahaşveroş a dat împărătesei Estera casa lui Haman, vrăjmaşul iudeilor. Şi Mardoheu a venit înaintea împăratului, căci Estera arătase legătura ei de rudenie^(P) cu el. ² Împăratul şi-a scos inelul^(Q) pe care-l luase înapoi de la Haman şi l-a dat lui Mardoheu. Estera, din partea ei, a pus pe Mardoheu peste casa lui Haman. ³ Apoi Estera a vorbit din nou înaintea împăratului. S-a aruncat la picioarele lui, a plâns, l-a rugat să oprească urmările răutăţii lui Haman, Agaghitul, şi izbânda planurilor lui împotriva iudeilor. ⁴ Împăratul a întins toiagul^(R) împărătesc de aur Esterei, care s-a ridicat şi a stat în picioare înaintea împăratului. ⁵ Ea a zis atunci: „Dacă împăratul găseşte cu cale şi dacă am căpătat trecerea înaintea lui, dacă lucrul pare potrivit împăratului şi dacă eu sunt plăcută înaintea lui, să se scrie ca să se întoarcă scrisorile făcute de Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul, şi scrise de el cu gând să piardă pe iudeii care sunt în toate ţinuturile împăratului. ⁶ Căci cum aş putea eu să văd nenorocirea^(S) care ar atinge pe poporul meu şi cum aş putea să văd nimicirea neamului meu?” ⁷ Împăratul Ahaşveroş a zis împărătesei Estera şi iudeului Mardoheu: „Iată, am^(T) dat Esterei casa lui Haman, şi el a fost spânzurat pe spânzurătoare, pentru că întinsese mâna împotriva iudeilor. ⁸ Scrieţi dar în folosul iudeilor cum vă va plăcea, în numele împăratului, şi pecetluiţi cu inelul împăratului. Căci o scrisoare scrisă în numele împăratului şi pecetluită cu inelul împăratului nu poate fi^(U) desfiinţată.” ⁹ Logofeţii împăratului au fost chemaţi^(V) în vremea aceea, în a douăzeci şi treia zi a lunii a treia, adică luna Sivan, şi au scris, după tot ce a poruncit Mardoheu, iudeilor, căpeteniilor oştirii, dregătorilor şi mai-marilor celor o sută douăzeci şi şapte de ţinuturi aşezate de la India^(W) la Etiopia, fiecărui ţinut după^(X) scrierea lui, fiecărui popor după limba lui şi iudeilor după scrierea şi limba lor. ¹⁰ Au scris^(Y) în numele împăratului Ahaşveroş şi au pecetluit cu inelul împăratului. Au trimis scrisorile prin alergători, călări pe cai şi catâri născuţi din iepe. ¹¹ Prin aceste scrisori, împăratul dădea voie iudeilor, în oricare cetate ar fi fost, să se adune şi să-şi apere viaţa, să nimicească, să omoare şi să piardă, împreună cu pruncii şi femeile lor, pe toţi aceia din fiecare popor şi din fiecare ţinut care ar lua armele să-i lovească şi să le prade^(Z) averile. ¹² Aceasta să se facă într-o singură zi^(AA) în toate ţinuturile împăratului Ahaşveroş, şi anume în a treisprezecea zi a lunii a douăsprezecea, adică luna Adar. ¹³ Aceste scrisori cuprindeau hotărârea^(AB) care trebuia vestită în fiecare ţinut şi dădeau de ştire tuturor popoarelor că iudeii stau gata pentru ziua aceea, ca să se răzbune pe vrăjmaşii lor. ¹⁴ Alergătorii, călări pe cai şi pe catâri, au plecat îndată şi în toată graba, după porunca împăratului. Hotărârea a fost vestită şi în capitala Susa. ¹⁵ Mardoheu a ieşit de la împărat cu o haină împărătească albastră şi albă, cu o mare cunună de aur şi cu o mantie de in subţire şi de purpură. Cetatea Susa^(AC) striga şi se bucura. ¹⁶ Pentru iudei nu era decât fericire^(AD) şi bucurie, veselie şi slavă. ¹⁷ În fiecare ţinut şi în fiecare cetate, pretutindeni unde ajungea porunca împăratului şi hotărârea lui, a fost între iudei bucurie şi veselie, ospeţe şi zile^(AE) de sărbătoare. Şi mulţi oameni dintre popoarele ţării s-au făcut^(AF) iudei, căci îi apucase frica^(AG) de iudei.

Cei şapte diaconi

6 În zilele acelea, când s-a^(A) înmulţit numărul ucenicilor, evreii care vorbeau greceşte^(B) cârteau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărţeala^(C) ajutoarelor de toate zilele. ² Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor şi au zis: „Nu^(D) este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese. ³ De aceea, fraţilor, alegeţi^(E) dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta. ⁴ Iar noi vom^(F) stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.” ⁵ Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat^(G) plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip^(H), pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae^(I), un prozelit din Antiohia. ⁶ I-au adus înaintea apostolilor, care^(J), după ce s-au rugat, şi-au^(K) pus mâinile peste ei.

Ştefan învinuit de hulă

⁷ Cuvântul^(L) lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulţea mult în Ierusalim şi o mare mulţime de^(M) preoţi veneau la credinţă. ⁸ Ştefan era plin de har şi de putere şi făcea minuni şi semne mari în norod. ⁹ Unii din sinagoga numită a Izbăviţilor, a Cirinenilor şi a Alexandrinilor, împreună cu nişte iudei din Cilicia şi din Asia, au început o ceartă de vorbe cu Ştefan, ¹⁰ dar^(N) nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi Duhului cu care vorbea el. ¹¹ Atunci^(O), au pus la cale pe nişte oameni să zică: „Noi l-am auzit rostind cuvinte de hulă împotriva lui Moise şi împotriva lui Dumnezeu”. ¹² Au întărâtat norodul, pe bătrâni şi pe cărturari, au năvălit asupra lui, au pus mâna pe el şi l-au dus în sobor. ¹³ Au scos nişte martori mincinoşi, care au zis: „Omul acesta nu încetează să spună cuvinte de hulă împotriva acestui locaş sfânt şi împotriva Legii. ¹⁴ În adevăr^(P), l-am auzit zicând că acest Isus din Nazaret va dărâma^(Q) locaşul acesta şi va schimba obiceiurile, pe care ni le-a dat Moise.” ¹⁵ Toţi cei ce şedeau în sobor s-au uitat ţintă la Ştefan, şi faţa lui li s-a arătat ca o faţă de înger.