Old/New Testament
Haman capătă omorârea iudeilor
3 După aceste lucruri, împăratul Ahaşveroş a ridicat la putere pe Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul(A). L-a ridicat în cinste şi a pus scaunul lui mai presus de scaunele tuturor căpeteniilor care erau lângă el. 2 Toţi slujitorii împăratului care stăteau la poarta(B) împăratului plecau genunchiul şi se închinau înaintea lui Haman, căci aşa era porunca împăratului cu privire la el. Dar Mardoheu nu-şi pleca(C) genunchiul şi nu se închina. 3 Şi slujitorii împăratului care stăteau la poarta împăratului au zis lui Mardoheu: „Pentru ce(D) calci porunca împăratului?” 4 Fiindcă ei îi spuneau în fiecare zi lucrul acesta, şi el nu-i asculta, l-au spus lui Haman, ca să vadă dacă Mardoheu are să se ţină de hotărârea lui, căci el spusese că este iudeu. 5 Şi Haman a văzut că Mardoheu nu-şi(E) pleca genunchiul şi nu se închina înaintea lui. S-a umplut de(F) mânie, 6 dar a crezut că e prea puţin pentru el să pună mâna numai pe Mardoheu, căci i se spusese din ce popor era Mardoheu, şi a voit(G) să nimicească pe poporul lui Mardoheu, pe toţi iudeii care se aflau în toată împărăţia lui Ahaşveroş. 7 În luna întâi, adică luna Nisan, în al doisprezecelea an al împăratului Ahaşveroş, au aruncat Pur(H), adică sorţul, înaintea lui Haman, pentru fiecare zi şi pentru fiecare lună, până în luna a douăsprezecea, adică luna Adar. 8 Atunci, Haman a zis împăratului Ahaşveroş: „În toate ţinuturile împărăţiei tale este risipit un popor deosebit între popoare, care are legi(I) deosebite de ale tuturor popoarelor şi nu ţine legile împăratului. Nu este în folosul împăratului să-l lase liniştit. 9 Dacă împăratul găseşte cu cale, să se scrie o poruncă pentru ca ei să fie nimiciţi, şi eu voi cântări zece mii de talanţi de argint în mâinile slujbaşilor, ca să-i ducă în vistieria împăratului.” 10 Împăratul şi-a scos(J) inelul(K) din deget şi l-a dat lui Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul, vrăjmaşul iudeilor. 11 Şi împăratul a zis lui Haman: „Îţi dăruiesc şi argintul, şi pe poporul acesta; fă cu el ce vei voi.” 12 Logofeţii împăratului au fost chemaţi(L) în a treisprezecea zi a lunii întâi şi au scris în totul cum a poruncit Haman mai-marilor oştirii, dregătorilor fiecărui ţinut şi căpeteniilor fiecărui popor, fiecărui ţinut după scrierea(M) lui şi fiecărui popor după limba lui. Au scris în numele(N) împăratului Ahaşveroş şi au pecetluit scrisorile cu inelul împăratului. 13 Scrisorile au fost trimise(O) prin alergători în toate ţinuturile împăratului ca să nimicească, să omoare şi să piardă pe toţi iudeii, tineri şi bătrâni, prunci şi femei, şi anume într-o singură zi(P), în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adar, şi să li se prade(Q) averile. 14 Aceste scrisori(R) cuprindeau porunca împăratului, care trebuia vestită în fiecare ţinut, şi îndemnau pe toate popoarele să fie gata pentru ziua aceea. 15 Alergătorii au plecat în grabă mare, după porunca împăratului. Porunca a fost vestită şi în capitala Susa. Şi, pe când împăratul şi Haman stăteau şi beau, cetatea Susa(S) era îngrozită.
Groaza şi postul iudeilor
4 Mardoheu, aflând tot ce se petrecea, şi-a sfâşiat(T) hainele, s-a îmbrăcat cu un sac şi s-a presărat(U) cu cenuşă. Apoi s-a dus în mijlocul cetăţii, scoţând cu putere strigăte(V) amare, 2 şi a mers până la poarta împăratului, a cărei intrare era oprită oricui era îmbrăcat cu un sac. 3 În fiecare ţinut unde ajungea porunca împăratului şi hotărârea lui, a fost o mare jale printre iudei; posteau, plângeau şi se boceau şi mulţi se culcau în sac şi cenuşă. 4 Slujnicele Esterei şi famenii ei au venit şi i-au spus lucrul acesta. Şi împărăteasa a rămas îngrozită. A trimis haine lui Mardoheu ca să-l îmbrace şi să ia sacul de pe el, dar el nu le-a primit. 5 Atunci, Estera a chemat pe Hatac, unul din famenii pe care-i pusese împăratul în slujba ei, şi l-a însărcinat să se ducă să întrebe pe Mardoheu ce înseamnă lucrul acesta şi de unde vine. 6 Hatac s-a dus la Mardoheu în locul deschis al cetăţii, înaintea porţii împăratului. 7 Şi Mardoheu i-a istorisit tot ce i se întâmplase şi i-a spus suma(W) de argint pe care făgăduise Haman că o va da vistieriei împăratului în schimbul măcelăririi iudeilor. 8 I-a dat şi cuprinsul(X) poruncii vestite în Susa în vederea nimicirii lor, ca s-o arate Esterei şi să-i spună totul. Şi a poruncit ca Estera să se ducă la împărat să-l roage şi să stăruie de el pentru poporul său. 9 Hatac a venit şi a spus Esterei cuvintele lui Mardoheu. 10 Estera a însărcinat pe Hatac să se ducă să spună lui Mardoheu: 11 „Toţi slujitorii împăratului şi poporul din ţinuturile împăratului ştiu că este o lege(Y) care pedepseşte cu moartea pe oricine, fie bărbat, fie femeie, care intră la împărat, în curtea(Z) dinăuntru, fără să fie chemat. Numai acela scapă cu viaţă căruia(AA) îi întinde împăratul toiagul lui împărătesc de aur. Şi eu n-am fost chemată la împărat de treizeci de zile.” 12 Când s-au spus cuvintele Esterei lui Mardoheu, 13 Mardoheu a trimis următorul răspuns Esterei: „Să nu-ţi închipui că numai tu vei scăpa dintre toţi iudeii pentru că eşti în casa împăratului. 14 Căci, dacă vei tăcea acum, ajutorul şi izbăvirea vor veni din altă parte pentru iudei, şi tu şi casa tatălui tău veţi pieri. Şi cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăţie?” 15 Estera a trimis să spună lui Mardoheu: 16 „Du-te, strânge pe toţi iudeii care se află în Susa şi postiţi pentru mine, fără să mâncaţi, nici să beţi trei zile(AB), nici noaptea, nici ziua. Şi eu voi posti odată cu slujnicele mele, apoi voi intra la împărat, în ciuda legii, şi, dacă(AC) va fi să pier, voi pieri.” 17 Mardoheu a plecat şi a făcut tot ce-i poruncise Estera.
Estera merge la împărat
5 A treia(AD) zi, Estera s-a îmbrăcat cu hainele împărăteşti şi a venit în curtea dinăuntru(AE) a casei împăratului, înaintea casei împăratului. Împăratul şedea pe scaunul lui împărătesc, în casa împărătească, în faţa uşii casei. 2 Când a văzut împăratul pe împărăteasa Estera în picioare în curte, ea a căpătat trecere(AF) înaintea lui. Şi împăratul(AG) a întins Esterei toiagul împărătesc pe care-l ţinea în mână. Estera s-a apropiat şi a atins vârful toiagului. 3 Împăratul i-a zis: „Ce ai tu, împărăteasă Estero, şi ce ceri? Chiar dacă ai cere jumătate(AH) din împărăţie, îţi voi da.” 4 Estera a răspuns: „Dacă împăratul găseşte cu cale, să vină împăratul astăzi cu Haman la ospăţul pe care i l-am pregătit.” 5 Şi împăratul a zis: „Duceţi-vă îndată şi aduceţi pe Haman, cum doreşte Estera.” Împăratul s-a dus cu Haman la ospăţul pe care-l pregătise Estera. 6 Şi, pe când beau(AI) vin, împăratul a zis Esterei: „Care(AJ) este cererea ta? Ea îţi va fi împlinită. Ce doreşti? Chiar dacă ai cere jumătate din împărăţie, o vei căpăta.” 7 Estera a răspuns: „Iată ce cer şi ce doresc. 8 Dacă am căpătat trecere înaintea împăratului şi dacă găseşte cu cale împăratul, să-mi împlinească cererea şi să-mi facă dorinţa să mai vină împăratul cu Haman şi la ospăţul pe care li-l voi pregăti, şi mâine voi da răspuns împăratului după porunca lui.”
Planul lui Haman
9 Haman a ieşit în ziua aceea vesel şi cu inima mulţumită. Dar, când a văzut la poarta împăratului pe Mardoheu care nu se scula(AK), nici nu se mişca înaintea lui, s-a umplut de mânie împotriva lui Mardoheu. 10 A ştiut totuşi să se stăpânească(AL) şi s-a dus acasă. Apoi a trimis să aducă pe prietenii săi şi pe nevastă-sa Zereş. 11 Haman le-a vorbit despre strălucirea bogăţiilor lui, despre numărul fiilor(AM) săi, despre tot ce făcuse împăratul ca să-l ridice în vrednicie şi despre locul pe care i-l dăduse mai presus(AN) de căpeteniile şi slujitorii împăratului. 12 Şi a adăugat: „Eu sunt chiar singurul pe care împărăteasa Estera l-a primit împreună cu împăratul la ospăţul pe care l-a făcut şi sunt poftit şi mâine la ea cu împăratul. 13 Dar toate acestea n-au niciun preţ pentru mine câtă vreme voi vedea pe Mardoheu, iudeul acela, şezând la poarta împăratului.” 14 Nevastă-sa Zereş şi toţi prietenii lui i-au zis: „Să se pregătească o spânzurătoare(AO) înaltă de cincizeci de coţi şi mâine dimineaţă cere(AP) împăratului ca Mardoheu să fie spânzurat. Apoi vei merge vesel la ospăţ cu împăratul.” Părerea aceasta a plăcut lui Haman şi a pus să pregătească(AQ) spânzurătoarea.
22 Aprozii, la venirea lor, nu i-au găsit în temniţă. S-au întors şi au spus astfel: 23 „Temniţa am găsit-o încuiată cu toată grija, şi pe păzitori stând în picioare la uşi, dar, când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru”. 24 Când au auzit aceste vorbe, căpitanul(A) Templului şi preoţii cei mai de seamă au rămas înmărmuriţi şi nu ştiau ce să creadă despre apostoli şi despre urmările acestei întâmplări. 25 Cineva a venit şi le-a spus: „Iată că oamenii pe care i-aţi băgat în temniţă stau în Templu şi învaţă pe norod”. 26 Atunci, căpitanul Templului a plecat cu aprozii şi i-au adus, dar nu cu sila, căci(B) se temeau să nu fie ucişi cu pietre de norod. 27 După ce i-au adus, i-au pus înaintea soborului. Şi marele preot i-a întrebat astfel: 28 „Nu(C) v-am poruncit noi cu tot dinadinsul să nu învăţaţi pe norod în Numele acesta? Şi voi iată că aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi căutaţi(D) să aruncaţi asupra noastră sângele(E) acelui om.” 29 Petru şi apostolii ceilalţi, drept răspuns, i-au zis: „Trebuie(F) să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni! 30 Dumnezeul(G) părinţilor noştri a înviat pe Isus, pe care voi L-aţi omorât, atârnându-L(H) pe lemn. 31 Pe acest(I) Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui, şi L-a făcut Domn(J) şi Mântuitor(K), ca să(L) dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor. 32 Noi(M) suntem martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sfânt, pe(N) care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.”
Apostolilor li se dă drumul
33 Când(O) au auzit ei aceste vorbe, îi tăia la inimă şi s-au sfătuit să-i omoare. 34 Dar un fariseu numit Gamaliel(P), un învăţător al Legii, preţuit de tot norodul, s-a sculat în picioare în sobor şi a poruncit să scoată puţin afară pe apostoli. 35 Apoi le-a zis: „Bărbaţi israeliţi, luaţi seama bine ce aveţi de gând să faceţi oamenilor acestora. 36 Căci nu de mult s-a ivit Teuda, care zicea că el este ceva şi la care s-au alipit aproape patru sute de bărbaţi. El a fost omorât, şi toţi cei ce îl urmaseră au fost risipiţi şi nimiciţi. 37 După el s-a ivit Iuda Galileeanul, pe vremea înscrierii, şi a tras mult norod de partea lui: a pierit şi el, şi toţi cei ce-l urmaseră au fost risipiţi. 38 Şi acum, eu vă spun: Nu mai necăjiţi pe oamenii aceştia şi lăsaţi-i în pace! Dacă(Q) încercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici; 39 dar(R), dacă este de la Dumnezeu, n-o veţi putea nimici. Să nu vă pomeniţi că luptaţi(S) împotriva lui Dumnezeu.” 40 Ei au ascultat de el. Şi, după ce au chemat(T) pe apostoli, au pus să-i bată(U) cu nuiele, i-au oprit să vorbească în Numele lui Isus şi le-au dat drumul. 41 Ei au plecat dinaintea soborului şi s-au bucurat(V) că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi pentru Numele Lui. 42 Şi în fiecare zi, în(W) Templu şi acasă, nu încetau(X) să înveţe pe oameni şi să vestească Evanghelia lui Isus Hristos.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.