Old/New Testament

Ospăţul lui Ahaşveroş

1 Era pe vremea lui Ahaşveroş^(A), al acelui Ahaşveroş care domnea de la India^(B) până în Etiopia, peste^(C) o sută douăzeci şi şapte de ţinuturi. ² Împăratul Ahaşveroş şedea^(D) atunci pe scaunul lui împărătesc la Susa^(E), în capitală. ³ În al treilea an al domniei lui, a dat^(F) un ospăţ tuturor domnitorilor şi slujitorilor săi. Căpeteniile oştirii perşilor şi mezilor, mai-marii şi capii ţinuturilor s-au strâns înaintea lui. ⁴ El le-a arătat bogăţia strălucită a împărăţiei lui şi slava minunată a mărimii lui în multe zile, timp de o sută optzeci de zile. ⁵ După ce au trecut aceste zile, împăratul a dat întregului popor care se afla în capitala Susa, de la cel mai mare până la cel mai mic, un ospăţ, care a ţinut şapte zile, în curtea grădinii casei împărăteşti. ⁶ Covoare albe, verzi şi albastre erau legate, cu funii de in subţire şi de purpură, de nişte verigi de argint şi de nişte stâlpi de marmură. Paturi de aur^(G) şi de argint stăteau pe o podea de porfir, de marmură, de sidef şi de pietre negre. ⁷ Iar de băut turnau în vase de aur, de felurite soiuri. Era belşug de vin împărătesc, mulţumită dărniciei împăratului. ⁸ Dar nimeni nu era silit să bea, căci împăratul poruncise tuturor oamenilor din casa lui să facă după voia fiecăruia. ⁹ Împărăteasa Vasti a dat şi ea un ospăţ femeilor în casa împărătească a împăratului Ahaşveroş.

Neascultarea împărătesei Vasti

¹⁰ A şaptea zi, pe când inima împăratului era veselă^(H) de vin, a poruncit lui Mehuman, Bizta, Harbona^(I) Bigta, Abagta, Zetar şi Carcas, cei şapte fameni care slujeau înaintea împăratului Ahaşveroş, ¹¹ să aducă în faţa lui pe împărăteasa Vasti cu cununa împărătească, pentru ca să arate frumuseţea ei popoarelor şi mai-marilor săi, căci era frumoasă la chip. ¹² Dar împărăteasa Vasti n-a vrut să vină când a primit prin fameni porunca împăratului. Şi împăratul s-a supărat foarte tare, s-a aprins de mânie. ¹³ Atunci, împăratul a vorbit cu înţelepţii^(J) care^(K) cunoşteau obiceiurile vremii. Căci aşa se puneau la cale treburile împăratului – înaintea tuturor celor ce cunoşteau legile şi dreptul. ¹⁴ Avea lângă el pe Carşena, pe Şetar, pe Admata, pe Tarsis, pe Meres, pe Marsena, pe Memucan, şapte^(L) domnitori ai Persiei şi Mediei, care^(M) vedeau faţa împăratului şi care aveau locul întâi în împărăţie. ¹⁵ „Ce trebuie”, a zis el, „să se facă împărătesei Vasti după lege, pentru că n-a împlinit ce i-a poruncit împăratul Ahaşveroş prin fameni?” ¹⁶ Memucan a răspuns înaintea împăratului şi domnitorilor: „Nu numai faţă de împărat s-a purtat rău împărăteasa Vasti, ci şi faţă de toţi domnitorii şi toate popoarele care sunt în toate ţinuturile împăratului Ahaşveroş. ¹⁷ Căci fapta împărătesei va ajunge la cunoştinţa tuturor femeilor şi le va face să-şi nesocotească^(N) bărbaţii. Ele vor zice: ‘Împăratul Ahaşveroş a poruncit să i se aducă înainte împărăteasa Vasti, şi ea nu s-a dus.’ ¹⁸ Şi în ziua aceasta crăiesele Persiei şi Mediei care vor afla de fapta împărătesei vor vorbi tot aşa tuturor căpeteniilor împăratului; de aici va veni mult dispreţ şi mânie. ¹⁹ Dacă împăratul găseşte cu cale, să se dea poruncă din partea lui şi să se scrie în legile perşilor şi mezilor cu arătare că nu trebuie să se calce o poruncă împărătească, după care Vasti să nu se mai arate înaintea împăratului Ahaşveroş. Iar împăratul să dea vrednicia de împărăteasă alteia mai bună decât ea. ²⁰ Porunca împăratului se va vesti astfel în toată împărăţia lui, căci este mare, şi toate femeile vor da cinste bărbaţilor lor, de la mare până la mic.” ²¹ Părerea aceasta a fost primită de împărat şi de domnitori, şi împăratul a lucrat după cuvântul lui Memucan. ²² A trimis scrisori tuturor ţinuturilor din împărăţia lui, fiecărui ţinut^(O) după scrierea lui şi fiecărui popor după limba lui; ele spuneau că orice bărbat trebuie să fie stăpân^(P) în casa lui şi că va vorbi limba poporului său.

Estera, împărăteasă

2 După aceste lucruri, când s-a potolit mânia împăratului Ahaşveroş, s-a gândit la Vasti, la ce făcuse ea şi la hotărârea^(Q) luată cu privire la ea. ² Atunci, cei ce slujeau împăratului au zis: „Să se caute pentru împărat nişte fete fecioare şi frumoase. ³ Împăratul să pună în toate ţinuturile din împărăţia lui dregători însărcinaţi să strângă pe toate fetele, fecioare şi frumoase, în capitala Susa, în casa femeilor, sub privegherea lui Hegai, famenul împăratului şi păzitorul femeilor, care să le dea cele trebuincioase pentru gătit. ⁴ Şi fata care-i va plăcea împăratului să fie împărăteasă în locul lui Vasti.” Părerea aceasta a fost primită de împărat şi aşa a făcut. ⁵ În capitala Susa era un iudeu numit Mardoheu, fiul lui Iair, fiul lui Şimei, fiul lui Chis, bărbat din Beniamin, ⁶ care^(R) fusese luat din Ierusalim printre robii strămutaţi împreună cu Ieconia, împăratul lui Iuda, de Nebucadneţar, împăratul Babilonului. ⁷ El creştea pe Hadasa, adică Estera, fata^(S) unchiului său, căci ea n-avea nici tată, nici mamă. Fata era frumoasă la statură şi plăcută la vedere. După moartea tatălui şi a mamei sale, Mardoheu o luase de suflet. ⁸ Când s-a auzit porunca împăratului şi hotărârea lui, a fost strâns^(T) un mare număr de fete în capitala Susa, sub privegherea lui Hegai. Odată cu ele a fost luată şi Estera şi adusă în casa împăratului, sub privegherea lui Hegai, păzitorul femeilor. ⁹ Fata i-a plăcut şi a căpătat trecere înaintea lui. El s-a grăbit să-i dea cele de trebuinţă pentru găteală^(U) şi hrană, i-a dat şapte slujnice alese din casa împăratului şi a pus-o împreună cu slujnicile ei în cea mai bună încăpere din casa femeilor. ¹⁰ Estera^(V) nu şi-a făcut cunoscut nici poporul, nici naşterea, căci Mardoheu o oprise să vorbească despre aceste lucruri. ¹¹ Şi, în fiecare zi, Mardoheu se ducea şi venea înaintea curţii casei femeilor ca să afle cum îi merge Esterei şi ce se face cu ea. ¹² Fiecare fată se ducea la rândul ei la împăratul Ahaşveroş, după ce timp de douăsprezece luni împlinea ce era poruncit femeilor. În timpul acesta, aveau grijă să se gătească, ungându-se şase luni cu untdelemn de mirt şi şase luni cu miresme de mirozne femeieşti. ¹³ Aşa se ducea fiecare fată la împărat. Şi, când trecea din casa femeilor în casa împăratului, o lăsau să ia cu ea tot ce voia. ¹⁴ Se ducea seara, şi a doua zi dimineaţa trecea în a doua casă a femeilor, sub privegherea lui Şaaşgaz, famenul împăratului şi păzitorul ţiitoarelor împăratului. Nu se mai întorcea la împărat, decât când ar fi dorit împăratul şi ar fi chemat-o pe nume. ¹⁵ Când i-a venit rândul să se ducă la împărat, Estera, fata^(W) lui Abihail, unchiul lui Mardoheu, care o înfiase, n-a cerut decât ce a fost rânduit de Hegai, famenul împăratului şi păzitorul femeilor. Estera căpăta trecere înaintea tuturor celor ce o vedeau. ¹⁶ Estera a fost dusă la împăratul Ahaşveroş, în casa împărătească, în luna a zecea, adică luna Tebet, în al şaptelea an al domniei lui. ¹⁷ Împăratul a iubit pe Estera mai mult decât pe toate celelalte femei şi ea a căpătat trecere şi iubire înaintea lui mai mult decât toate celelalte fete. I-a pus cununa împărătească pe cap şi a făcut-o împărăteasă în locul lui Vasti. ¹⁸ Împăratul a dat^(X) un mare ospăţ tuturor domnitorilor şi slujitorilor lui, un ospăţ în cinstea Esterei. Cu prilejul acesta a uşurat sarcinile ţinuturilor şi a împărţit daruri cu o dărnicie împărătească.

Mardoheu descoperă o uneltire împotriva împăratului

¹⁹ A doua oară, când s-au strâns fetele, Mardoheu şedea la^(Y) poarta împăratului. ²⁰ Estera^(Z) nu-şi spusese nici naşterea, nici poporul, căci o oprise Mardoheu. Şi ea urma acum poruncile lui Mardoheu cu tot atâta scumpătate ca atunci când o creştea el. ²¹ În acelaşi timp, pe când Mardoheu stătea la poarta împăratului, Bigtan şi Tereş, doi fameni ai împăratului, păzitorii pragului, s-au lăsat biruiţi de o supărare şi au vrut să întindă mâna împotriva împăratului Ahaşveroş. ²² Mardoheu a avut cunoştinţă de lucrul acesta şi a dat de ştire^(AA) împărătesei Estera, care l-a spus împăratului din partea lui Mardoheu. ²³ Faptul fiind cercetat şi găsit întocmai, cei doi fameni au fost spânzuraţi de un lemn. Şi lucrul acesta a fost scris în Cartea^(AB) Cronicilor în faţa împăratului.

Anania şi Safira

5 Dar un om numit Anania a vândut o moşioară, cu nevastă-sa Safira, ² şi^(A) a oprit o parte din preţ cu ştirea nevestei lui, apoi a adus partea cealaltă şi a pus-o la picioarele apostolilor. ³ Petru^(B) i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a^(C) umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei? ⁴ Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.” ⁵ Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut^(D) jos şi şi-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toţi cei ce ascultau aceste lucruri. ⁶ Flăcăii s-au sculat, l-au^(E) învelit, l-au scos afară şi l-au îngropat. ⁷ Cam după trei ceasuri, a intrat şi nevastă-sa, fără să ştie ce se întâmplase. ⁸ Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atât aţi vândut moşioara?” „Da”, a răspuns ea, „cu atâta”. ⁹ Atunci, Petru i-a zis: „Cum de v-aţi înţeles între voi să^(F) ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la uşă şi te vor lua şi pe tine.” ¹⁰ Ea^(G) a căzut îndată la picioarele lui şi şi-a dat sufletul. Când au intrat flăcăii, au găsit-o moartă; au scos-o afară şi au îngropat-o lângă bărbatul ei. ¹¹ O^(H) mare frică a cuprins toată adunarea şi pe toţi cei ce au auzit aceste lucruri.

Izbânda apostolilor

¹² Prin^(I) mâinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în norod. Toţi^(J) stăteau împreună în pridvorul lui Solomon ¹³ şi^(K) niciunul din ceilalţi nu cuteza să se lipească de ei, dar^(L) norodul îi lăuda în gura mare. ¹⁴ Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbaţi şi femei, se mărea tot mai mult, ¹⁵ până acolo că scoteau pe bolnavi chiar pe uliţe şi îi puneau pe paturi şi pe aşternuturi, pentru ca, atunci când^(M) va trece Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei. ¹⁶ Mulţimea, de asemenea, alerga la Ierusalim, din cetăţile vecine, şi aducea pe cei bolnavi şi pe cei^(N) chinuiţi de duhuri necurate: şi toţi se vindecau.

Apostolii închişi şi izbăviţi

¹⁷ Însă^(O) marele preot şi toţi cei ce erau împreună cu el, adică partida saducheilor, s-au sculat plini de pizmă, ¹⁸ au^(P) pus mâinile pe apostoli şi i-au aruncat în temniţa de obşte. ¹⁹ Dar un înger^(Q) al Domnului a deschis uşile temniţei, noaptea, i-a scos afară şi le-a zis: ²⁰ „Duceţi-vă, staţi în Templu şi vestiţi norodului toate^(R) cuvintele vieţii acesteia”. ²¹ Când au auzit ei aceste vorbe, au intrat dis-de-dimineaţă în Templu şi au început să înveţe pe norod. Marele^(S) preot şi cei ce erau cu el au venit pe neaşteptate, au adunat soborul şi pe toată bătrânimea fiilor lui Israel şi au trimis la temniţă să aducă pe apostoli.