Old/New Testament
7 După ce s-a reconstruit zidul şi am fixat porţile, au fost puşi în slujbele lor portarii, cântăreţii şi leviţii. 2 I-am pus responsabili peste Ierusalim pe fratele meu Hanani şi[a] pe Hanania, conducătorul citadelei, un om care întrecea pe mulţi în credincioşie şi în frică de Dumnezeu, 3 şi le-am zis: „Să nu se deschidă porţile Ierusalimului înainte de miezul zilei! În timp ce portarii continuă să stea de veghe, porţile să fie închise şi zăvorâte! Să puneţi de strajă pe locuitorii Ierusalimului, pe fiecare la locul lui de strajă, în dreptul casei lui.“
Lista exilaţilor repatriaţi
4 Cetatea era largă şi încăpătoare, dar poporul din mijlocul ei era puţin, iar casele încă nu fuseseră rezidite. 5 Dumnezeul meu mi-a pus pe inimă să-i adun pe nobili, pe dregători şi pe cei din popor ca să-i înscriu în genealogii. Am descoperit cartea cu genealogia primilor veniţi din captivitate, unde am găsit scrise următoarele:
6 „Iată care sunt oamenii provinciei care au plecat din captivitatea exilului, cei pe care îi dusese în captivitate Nebucadneţar[b], împăratul Babilonului, şi care s-au întors la Ierusalim, în Iuda, fiecare în cetatea sa. 7 (Ei i-au însoţit pe Zerub-Babel, pe Iosua, pe Neemia, pe Azaria, pe Raamia, pe Nahamani, pe Mardoheu, pe Bilşan, pe Misperet, pe Bigvai, pe Nehum şi pe Baana.) Aşadar, iată care este numărul acestor oameni din poporul lui Israel:
8 urmaşii lui Paroş – în număr de două mii o sută şaptezeci şi doi;
9 urmaşii lui Şefatia – în număr de trei sute şaptezeci şi doi;
10 urmaşii lui Arah – în număr de şase sute cincizeci şi doi;
11 urmaşii lui Pahat-Moab, dintre urmaşii lui Iosua şi ai lui Ioab, – în număr de două mii opt sute optsprezece;
12 urmaşii lui Elam – în număr de o mie două sute cincizeci şi patru;
13 urmaşii lui Zatu – în număr de opt sute patruzeci şi cinci;
14 urmaşii lui Zacai – în număr de şapte sute şaizeci;
15 urmaşii lui Binui – în număr de şase sute patruzeci şi opt;
16 urmaşii lui Bebai – în număr de şase sute douăzeci şi opt;
17 urmaşii lui Azgad – în număr de două mii trei sute douăzeci şi doi;
18 urmaşii lui Adonikam – în număr de şase sute şaizeci şi şapte;
19 urmaşii lui Bigvai – în număr de două mii şaizeci şi şapte;
20 urmaşii lui Adin – în număr de şase sute cincizeci şi cinci;
21 urmaşii lui Ater, dintre urmaşii lui Ezechia, – în număr de nouăzeci şi opt;
22 urmaşii lui Haşum – în număr de trei sute douăzeci şi opt;
23 urmaşii lui Beţai – în număr de trei sute douăzeci şi patru;
24 urmaşii lui Harif – în număr de o sută doisprezece;
25 urmaşii lui Ghivon – în număr de nouăzeci şi cinci;
26 oamenii din Betleem şi Netofa – în număr de o sută optzeci şi opt;
27 oamenii din Anatot – în număr de o sută douăzeci şi opt;
28 oamenii din Bet-Azmavet – în număr de patruzeci şi doi;
29 oamenii din Chiriat-Iearim, din Chefira şi din Beerot – în număr de şapte sute patruzeci şi trei;
30 oamenii din Rama şi din Gheva – în număr de şase sute douăzeci şi unu;
31 oamenii din Micmaş – în număr de o sută douăzeci şi doi;
32 oamenii din Betel şi din Ai – în număr de o sută douăzeci şi trei;
33 oamenii din celălalt Nebo – în număr de cincizeci şi doi;
34 urmaşii celuilalt Elam – în număr de o mie două sute cincizeci şi patru;
35 urmaşii lui Harim – în număr de trei sute douăzeci;
36 urmaşii lui Ierihon – în număr de trei sute patruzeci şi cinci;
37 urmaşii lui Lod, ai lui Hadid şi ai lui Ono – în număr de şapte sute douăzeci şi unu;
38 urmaşii lui Senaa – în număr de trei mii nouă sute treizeci;
39 preoţii, urmaşi ai lui Iedaia, din familia lui Iosua, – în număr de nouă sute şaptezeci şi trei;
40 urmaşii lui Imer – în număr de o mie cincizeci şi doi;
41 urmaşii lui Paşhur – în număr de o mie două sute patruzeci şi şapte;
42 urmaşii lui Harim – în număr de o mie şaptesprezece;
43 leviţii, urmaşi ai lui Iosua şi ai lui Kadmiel, dintre urmaşii lui Hodavia[c], – în număr de şaptezeci şi patru;
44 cântăreţii, urmaşi ai lui Asaf, – în număr de o sută patruzeci şi opt;
45 portarii, urmaşi ai lui Şalum, ai lui Ater, ai lui Talmon, ai lui Akub, ai lui Hatita şi ai lui Şobai, – în număr de o sută treizeci şi opt;
46 slujitorii de la Templu, urmaşi ai lui Ţiha, ai lui Hasufa, ai lui Tabaot,
47 ai lui Cheros, ai lui Sia, ai lui Padon,
48 ai lui Lebana, ai lui Hagaba, ai lui Şalmai,
49 ai lui Hanan, ai lui Ghidel, ai lui Gahar,
50 ai lui Reaia, ai lui Reţin, ai lui Nekoda,
51 ai lui Gazam, ai lui Uza, ai lui Paseah,
52 ai lui Besai, Meunim, Nefuşsim,
53 ai lui Bakbuk, ai lui Hakufa, ai lui Harhur,
54 ai lui Baţlit, ai lui Mehida, ai lui Harşa,
55 ai lui Barkos, ai lui Sisera, ai lui Temah,
56 ai lui Neţiah şi ai lui Hatifa;
57 urmaşii slujitorilor lui Solomon, urmaşi ai lui Sotai, ai lui Soferet, ai lui Prida,
58 ai lui Iaala, ai lui Darkon, ai lui Ghidel,
59 ai lui Şefatia, ai lui Hatil, ai lui Pocheret-Haţebaim, ai lui Amon;
60 toţi slujitorii de la Templu şi slujitorii lui Solomon la un loc – în număr de trei sute nouăzeci şi doi.“
61 Iată-i şi pe cei care au plecat din Tel-Melah, din Tel-Harşa, din Cherub, din Adan[d] şi din Imer, fără să-şi fi putut dovedi familia şi neamul, dacă sunt sau nu din Israel:
62 urmaşii lui Delaia, ai lui Tobia şi ai lui Nekoda – în număr de şase sute patruzeci şi doi;
63 dintre preoţi, urmaşii lui Hobaia, ai lui Hakoţ şi ai lui Barzilai (cel care a luat-o de soţie pe una din fetele ghiladitului Barzilai şi care şi-a luat numele acestuia).
64 Ei şi-au căutat înscrierile lor genealogice, dar nu le-au găsit, astfel că au fost îndepărtaţi din preoţie ca fiind necuraţi. 65 Guvernatorul le-a zis să nu mănânce din lucrurile preasfinte, până când preotul nu va hotărî lucrul acesta după Urim şi Tumim[e]. 66 În total,
în toată adunarea erau patruzeci şi două de mii trei sute şaizeci de oameni,
67 în afară de slujitorii şi slujitoarele lor – în număr de şapte mii trei sute treizeci şi şapte –
şi de cântăreţi şi cântăreţe – în număr de două sute patruzeci şi cinci.
68 Aveau şapte sute treizeci şi şase de cai,
două sute patruzeci şi cinci de catâri,[f]
69 patru sute treizeci şi cinci de cămile
şi şase mii şapte sute douăzeci de măgari.
70 Câteva din căpeteniile de familii au dăruit pentru lucrare. Însuşi guvernatorul a depus în vistierie, următoarele:
71 Câteva din căpeteniile familiilor au depus în vistierie, pentru lucrare:
72 Restul poporului a dăruit:
douăzeci de mii de darici de aur,
două mii de mine[j] de argint
şi şaizeci şi şapte de tunici preoţeşti.
73 Aşadar, preoţii, leviţii, portarii, cântăreţii, unii oameni din popor, slujitorii de la Templu şi întreg Israelul s-au aşezat în cetăţile lor. La începutul lunii a şaptea, israeliţii erau în cetăţile lor.
Ezra citeşte Legea înaintea poporului
8 Tot poporul s-a strâns ca un singur om în piaţeta din faţa Porţii Apelor. Ei i-au spus cărturarului[k] Ezra să aducă Cartea Legii lui Moise, pe care Domnul o poruncise lui Israel. 2 Preotul Ezra a adus Legea înaintea adunării alcătuite din bărbaţi, femei şi din toţi cei care erau în stare să o înţeleagă. Era ziua întâi a lunii a şaptea. 3 Ezra a citit din Lege în piaţeta dinaintea Porţii Apelor, de la răsăritul soarelui până la amiază, în prezenţa tuturor bărbaţilor, femeilor şi a celor ce puteau să o înţeleagă. Tot poporul asculta cu atenţie la citirea Cărţii Legii. 4 Cărturarul Ezra stătea pe o estradă din lemn construită cu acest prilej. Lângă el, la dreapta lui, stăteau Matitia, Şema, Anaia, Uria, Hilchia şi Maaseia, iar la stânga lui – Pedaia, Mişael, Malchia, Haşum, Haşbadana, Zaharia şi Meşulam.
5 Ezra a deschis Cartea în văzul întregului popor, căci era aşezat mai sus decât poporul. Când a deschis Cartea, tot poporul s-a ridicat în picioare. 6 Ezra L-a binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul cel Mare, şi întreg poporul, ridicând mâinile, a răspuns: „Amin! Amin!“ Apoi s-au plecat şi s-au închinat Domnului cu faţa la pământ. 7 Iosua, Bani, Şerebia, Iamin, Akub, Şabtai, Hodia, Maaseia, Chelita, Azaria, Iozabad, Hanan, Pelaia şi leviţii ajutau poporul să înţeleagă Legea, iar poporul stătea în picioare. 8 Ei citeau desluşit din Cartea Legii lui Dumnezeu şi-i arătau înţelesul[l], astfel încât poporul să înţeleagă cele citite.
9 Guvernatorul Neemia, preotul şi cărturarul Ezra, precum şi leviţii care învăţau poporul au zis întregului popor: „Această zi este sfântă pentru Domnul, Dumnezeul vostru. Nu bociţi şi nu plângeţi!“ Căci tot poporul începuse să plângă la auzirea cuvintelor Legii. 10 Ei le-au mai zis: „Duceţi-vă şi mâncaţi mâncăruri alese, beţi băuturi dulci şi trimiteţi câte ceva şi celor ce n-au nimic pregătit, căci este o zi sfântă pentru Stăpânul nostru. Nu vă mâhniţi, căci bucuria Domnului este tăria voastră!“ 11 Leviţii domoleau poporul, zicându-le: „Linişte, căci aceasta este o zi sfântă! Nu vă mâhniţi!“ 12 Tot poporul s-a dus apoi să mănânce, să bea şi să trimită câte ceva şi altora. Au făcut aceasta cu mare bucurie, căci înţeleseseră cuvintele care le fuseseră explicate.
Celebrarea Sărbătorii Corturilor
13 A doua zi căpeteniile familiilor întregului popor, preoţii şi leviţii au fost convocaţi la cărturarul Ezra ca să li se explice cuvintele Legii. 14 Au găsit scris în Legea poruncită de Domnul prin Moise că israeliţii trebuie să locuiască în corturi în timpul sărbătorii din luna a şaptea. 15 Totodată au înţeles că trebuie să proclame şi să răspândească în toate cetăţile lor şi în Ierusalim următoarea veste: „Duceţi-vă la munte şi aduceţi ramuri de măslin, ramuri de măslin sălbatic, ramuri de mirt, ramuri de palmier şi ramuri de alţi copaci stufoşi, ca să faceţi corturi, după cum este scris.“[m]
16 Poporul a ieşit, a adunat ramuri şi şi-a făcut corturi, fiecare pe acoperişul casei lui, în curtea lui sau în curţile Casei lui Dumnezeu, în piaţeta de la Poarta Apelor şi în piaţeta de la Poarta Efraim. 17 Toată mulţimea întoarsă din captivitate şi-a făcut corturi şi a locuit în ele. Israeliţii nu mai făcuseră aşa ceva de pe vremea lui Iosua, fiul lui Nun. Şi a fost o bucurie nespus de mare. 18 Au citit din Cartea Legii lui Dumnezeu în fiecare zi, din prima zi până în ultima zi. Au ţinut sărbătoarea timp de şapte zile, iar în ziua a opta au avut o adunare sfântă, aşa cum era rânduit.
Israeliţii îşi mărturisesc păcatele
9 În a douăzeci şi patra zi a aceleiaşi luni, israeliţii, încinşi cu saci şi având ţărână pe cap, s-au strâns laolaltă pentru ţinerea unui post. 2 Cei din neamul lui Israel s-au separat de toţi străinii şi, stând în picioare, şi-au mărturisit păcatele lor şi nelegiuirile strămoşilor lor. 3 S-au aşezat la locurile lor şi, timp de un sfert din zi, au citit din Cartea Legii Domnului, Dumnezeul lor. Apoi, într-un alt sfert din zi, şi-au mărturisit păcatele şi s-au închinat Domnului, Dumnezeul lor.
4 Iosua, Bani, Kadmiel, Şebania, Buni, Şerebia, Bani şi Chenani s-au urcat pe estrada leviţilor şi au strigat cu glas tare către Domnul, Dumnezeul lor. 5 Leviţii Iosua, Kadmiel, Bani, Haşabnia, Şerebia, Hodia, Şebania şi Petahia au zis:
„Ridicaţi-vă şi binecuvântaţi-L pe Domnul, Dumnezeul vostru,
Care este din veşnicie în veşnicie![n]
Binecuvântat să-Ţi fie Numele cel slăvit,
care este mai presus de orice binecuvântare şi laudă!
6 Tu eşti Domnul şi în afară de Tine nu este un altul!
Tu ai făcut cerurile
şi cerurile cerurilor cu toată oştirea lor,
pământul cu tot ce este pe el,
mările cu tot ce este în ele;
Tu le dai viaţă tuturor,
iar oştirea cerurilor Ţi se închină.
7 Tu eşti Domnul,
Dumnezeul Care l-ai ales pe Avram,
Care l-ai scos din Ur, din Caldeea,
şi i-ai pus numele Avraam.
8 Tu i-ai găsit inima credincioasă înaintea Ta
şi ai încheiat un legământ cu el,
promiţând că-i vei da ţara canaaniţilor,
a hitiţilor, a amoriţilor,
a periziţilor, a iebusiţilor, a ghirgaşiţilor,
promiţând că o vei da seminţei[o] lui;
Ţi-ai împlinit promisiunea,
căci Tu eşti drept.
9 Apoi ai văzut suferinţele strămoşilor noştri în Egipt,
le-ai auzit strigătele de pe malul Mării Roşii[p].
10 Ai făcut semne şi minuni împotriva lui Faraon,
împotriva tuturor slujitorilor săi şi împotriva întregului popor din ţara sa,
căci ai luat cunoştinţă de mândria lor faţă de strămoşii noştri
şi Ţi-ai făcut un Nume, cum se ştie astăzi.
11 Ai despărţit marea înaintea lor
şi ei au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat;
pe urmăritorii lor însă i-ai aruncat în adâncuri
ca pe o piatră în ape adânci.
12 Apoi i-ai condus printr-un stâlp de nor ziua,
şi printr-un stâlp de foc noaptea,
ca să le luminezi calea pe care mergeau.
13 Te-ai coborât pe muntele Sinai
şi le-ai vorbit din ceruri.
Le-ai dat reguli drepte,
legi adevărate, orânduiri şi porunci bune.
14 Le-ai făcut cunoscut Sabatul Tău cel sfânt
şi le-ai dat porunci, orânduiri şi o Lege
prin robul Tău Moise.
15 Le-ai dat pâine din ceruri, atunci când le era foame,
le-ai scos apă din stâncă, atunci când le era sete
şi le-ai spus să vină
să ia în stăpânire ţara
pe care juraseşi că le-o vei da.
16 Însă ei, strămoşii noştri, s-au fălit,
au fost încăpăţânaţi
şi nu Ţi-au ascultat poruncile.
17 Au refuzat să asculte
şi nu şi-au amintit de lucrările Tale minunate, pe care le-ai înfăptuit printre ei.
Au fost încăpăţânaţi şi în răzvrătirea lor şi-au numit o căpetenie,
ca să se întoarcă în sclavia lor.
Dar Tu eşti un Dumnezeu iertător,
îndurător şi milostiv,
încet la mânie şi plin de dragoste
şi de aceea nu i-ai părăsit.
18 Chiar şi atunci când şi-au făcut
un viţel turnat,
zicând: «Acesta este Dumnezeul tău
Care te-a scos din Egipt!»
şi s-au făcut vinovaţi de multă blasfemie,
19 Tu, în marea Ta îndurare,
nu i-ai părăsit în pustie.
Stâlpul de nor n-a încetat
să-i călăuzească ziua pe drum,
iar stâlpul de foc n-a încetat
să le dea lumină noaptea pe drumul pe care trebuiau să meargă.
20 Le-ai dat chiar şi Duhul Tău cel bun
ca să-i instruiască.
Nu Ţi-ai retras mana de la gurile lor
şi ai continuat să le dai apă ca să-şi potolească setea.
21 Timp de patruzeci de ani i-ai îngrijit în pustie
şi nu au dus lipsă de nimic;
hainele nu li s-au învechit,
iar picioarele nu li s-au umflat.
22 Le-ai dat în mână regate şi popoare,
ale căror ţinuturi le-ai împărţit între ei.
Astfel au moştenit ţara lui Sihon,
adică ţara regelui din Heşbon[q],
şi ţara lui Og,
regele Başanului.
23 Le-ai înmulţit fiii
ca stelele cerurilor
şi i-ai adus în ţara
în care le-ai spus părinţilor lor
să intre ca s-o ia în stăpânire.
24 Fiii lor au intrat şi au luat în stăpânire ţara,
iar Tu i-ai smerit înaintea lor pe locuitorii ţării, pe canaaniţi,
şi ai dat în mâinile lor pe regii acestora şi popoarele ţării,
ca să le faci pe plac.
25 Au cucerit cetăţi fortificate,
pământuri roditoare,
au luat în stăpânire case,
tot felul de bunuri,
fântâni deja săpate, vii, măslini
şi o mulţime de pomi fructiferi.
Au mâncat, s-au săturat, s-au îngrăşat
şi s-au desfătat datorită bunătăţii Tale celei mari.
26 Dar apoi s-au arătat neascultători, s-au răzvrătit împotriva Ta,
au aruncat înapoia lor Legea Ta,
i-au ucis pe profeţii Tăi,
care mărturiseau împotriva lor
pentru a-i întoarce la Tine,
şi s-au făcut astfel vinovaţi de multă blasfemie.
27 Atunci i-ai dat pe mâna duşmanilor lor,
care i-au asuprit.
Totuşi, în vremea necazului lor, ei au strigat către Tine,
iar Tu i-ai auzit din ceruri.
În marea Ta îndurare le-ai dat izbăvitori care i-au eliberat din mâna duşmanilor lor.
28 Când au avut odihnă însă,
ei au săvârşit iarăşi ce este rău înaintea Ta.
Atunci iar i-ai lăsat pe mâna vrăjmaşilor lor care i-au stăpânit.
Dar ei s-au întors şi au strigat din nou către Tine,
iar Tu i-ai auzit din ceruri şi,
în îndurarea Ta, i-ai izbăvit în numeroase rânduri.
29 I-ai avertizat să se întoarcă la Legea Ta,
dar ei s-au îngâmfat, nu au ascultat
de poruncile Tale şi au păcătuit împotriva hotărârilor Tale,
deşi omul care le împlineşte va trăi prin ele.
Şi-au întors spatele cu încăpăţânare,
au fost îndărătnici şi nu au ascultat.
30 I-ai îngăduit aşa mulţi ani,
i-ai avertizat prin Duhul Tău, prin profeţii Tăi,
dar ei tot nu au luat aminte,
astfel că i-ai dat pe mâna popoarelor străine.
31 Cu toate acestea, în marea Ta îndurare, nu i-ai nimicit,
nici nu i-ai părăsit, căci Tu eşti un Dumnezeu milos şi îndurător!
32 Acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule cel Mare,
Puternic şi Înfricoşător,
Cel Care-Ţi păstrezi legământul şi îndurarea[r],
nu privi ca puţin lucru toată suferinţa pe care am îndurat-o atât noi, cât şi regii noştri,
conducătorii noştri, preoţii noştri, profeţii noştri şi strămoşii noştri, deci tot poporul Tău,
de pe vremea împăraţilor Asiriei şi până acum!
33 Cu privire la tot ce a venit peste noi,
Tu ai fost drept,
căci Tu ai lucrat cu credincioşie,
dar noi am făcut ceea ce este rău!
34 Regii, conducătorii, preoţii şi părinţii noştri
nu au împlinit Legea Ta;
nu au dat ascultare poruncilor şi înştiinţărilor Tale
prin care i-ai prevenit.
35 În regatul lor, în mijlocul multor bunătăţi primite de la Tine,
în ţara cea întinsă şi bogată pe care le-o dăduseşi,
ei nu Ţi-au slujit şi nu s-au întors
de la faptele lor cele rele.
36 Şi iată-ne astăzi sclavi
în ţara pe care le-ai dat-o strămoşilor noştri,
ca să-i mănânce roadele şi bunătăţile!
Iată-ne sclavi chiar în ţara aceasta!
37 Rodul ei îi îmbogăţeşte pe împăraţii
pe care i-ai pus stăpâni peste noi din cauza păcatelor noastre.
Ei stăpânesc după bunul lor plac asupra trupurilor noastre şi asupra vitelor noastre,
iar noi ne aflăm într-un mare necaz.“
Poporul încheie o înţelegere
38 Cu privire la toate acestea, noi am încheiat în scris o înţelegere de neclintit, pe document punându-şi pecetea conducătorii, leviţii şi preoţii.
Vindecarea schilodului de la poarta Templului
3 Petru şi Ioan se duceau împreună la Templu, la ceasul de rugăciune; era ceasul al nouălea[a]. 2 Un om schilod încă din pântecele mamei lui era adus şi aşezat în fiecare zi la poarta Templului, cea numită „Frumoasă“, ca să ceară milostenie de la cei ce intrau în Templu[b]. 3 Când acesta i-a văzut pe Petru şi pe Ioan că urmau să intre în Templu, a cerut şi de la ei, ca să primească milostenie. 4 Petru, ca şi Ioan, s-a uitat ţintă la el şi a zis: „Uită-te la noi!“ 5 El şi-a aţintit privirea la ei, aşteptând să primească ceva de la aceştia. 6 Dar Petru i-a zis: „Argint şi aur n-am, însă ceea ce am, îţi dau: în Numele lui Isus Cristos din Nazaret, ridică-te şi umblă!“ 7 Şi, apucându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat. Imediat picioarele şi gleznele i s-au întărit, 8 a sărit în picioare şi a început să umble. Apoi a intrat în Templu împreună cu ei şi umbla, sărea şi-L lăuda pe Dumnezeu. 9 Tot poporul l-a văzut umblând şi lăudându-L pe Dumnezeu. 10 Ei l-au recunoscut ca fiind cel ce stătea şi cerea milostenie la Poarta Frumoasă a Templului şi s-au umplut de uimire şi de mirare pentru ceea ce i se întâmplase.
Petru vorbeşte mulţimii
11 În timp ce el se ţinea după Petru şi Ioan, tot poporul, uimit, a alergat la ei în porticul numit „al lui Solomon“. 12 Când a văzut Petru acest lucru, a zis poporului: „Bărbaţi israeliţi, de ce vă miraţi de acest lucru şi de ce vă uitaţi la noi de parcă prin propria noastră putere sau evlavie l-am făcut să umble?! 13 Dumnezeul lui Avraam, (Dumnezeul lui) Isaac şi (Dumnezeul lui)[c] Iacov, Dumnezeul strămoşilor noştri, L-a proslăvit pe Slujitorul Său Isus, pe Care voi L-aţi dat pe mâna lui Pilat şi v-aţi lepădat de El în prezenţa acestuia, măcar că el hotărâse să-L elibereze. 14 Voi v-aţi lepădat de Cel Sfânt şi Drept şi aţi cerut să vi se elibereze un ucigaş. 15 L-aţi ucis pe Autorul vieţii, pe Care Dumnezeu L-a înviat dintre cei morţi şi ai Cărui martori suntem noi. 16 Pe baza credinţei în Numele Lui, a întărit Numele Lui pe omul acesta pe care-l vedeţi şi pe care-l cunoaşteţi; şi credinţa care este prin Isus i-a dat această vindecare deplină înaintea voastră, a tuturor!
17 Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut aşa, ca şi conducătorii voştri. 18 Dar Dumnezeu a împlinit astfel ceea ce prevestise prin gura tuturor profeţilor, şi anume că Cristosul Său urma să sufere. 19 Pocăiţi-vă deci şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, 20 ca să vină din prezenţa Domnului vremuri de înviorare[d], şi El să-L trimită pe Cel pe Care L-a rânduit pentru voi, pe Cristos Isus, 21 pe Care cerul trebuie să-L primească până la vremurile restaurării tuturor lucrurilor, fapt despre care Dumnezeu a vorbit încă din vechime prin gura sfinţilor Săi profeţi. 22 Căci Moise a zis: «Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un Profet asemenea mie. De El să ascultaţi în tot ce vă va spune! 23 Dacă cineva nu va asculta de Acel Profet va fi nimicit din popor.»[e] 24 De asemenea, toţi profeţii, de la Samuel şi până la toţi ceilalţi care au vorbit după el, au vestit zilele acestea. 25 Voi sunteţi fiii profeţilor şi ai legământului pe care l-a făcut Dumnezeu cu strămoşii voştri, când i-a spus lui Avraam: «Prin sămânţa ta[f] vor fi binecuvântate toate neamurile[g] pământului!»[h] 26 Când Dumnezeu L-a ridicat pe Slujitorul Său, L-a trimis mai întâi la voi ca să vă binecuvânteze, întorcându-vă pe fiecare de la nelegiuirile voastre.“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.