Old/New Testament

Rugăciunea lui Neemia

1 Istorisirea lui Neemia^(A), fiul lui Hacalia. În luna Chişleu, în al douăzecilea an, pe când eram în capitala Susa, ² a venit Hanani, unul din fraţii mei, şi câţiva oameni din Iuda. I-am întrebat despre iudeii scăpaţi care mai rămăseseră din robie şi despre Ierusalim. ³ Ei mi-au răspuns: „Cei ce au mai rămas din robie sunt acolo în ţară, în cea mai mare nenorocire şi ocară; zidurile^(B) Ierusalimului sunt dărâmate^(C) şi porţile sunt arse de foc.” ⁴ Când am auzit aceste lucruri, am şezut jos, am plâns şi m-am jelit multe zile. Am postit şi m-am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor ⁵ şi am zis:

„Doamne^(D), Dumnezeul cerurilor, Dumnezeule mare şi înfricoşat, Tu^(E) care ţii legământul Tău şi eşti plin de îndurare faţă de cei ce Te iubesc şi păzesc poruncile Tale! ⁶ Să ia aminte urechea Ta şi ochii să-Ţi fie^(F) deschişi: ascultă rugăciunea pe care ţi-o face robul Tău acum, zi şi noapte, pentru robii Tăi, copiii lui Israel, mărturisind^(G) păcatele copiilor lui Israel, păcatele făcute de noi împotriva Ta, căci eu şi casa tatălui meu am păcătuit. ⁷ Te-am supărat^(H) şi n-am păzit^(I) poruncile Tale, legile şi orânduirile pe care le-ai dat robului Tău Moise. ⁸ Adu-Ţi aminte de cuvintele acestea pe care le-ai dat robului Tău Moise să le spună: ‘Când veţi păcătui^(J), vă voi risipi printre popoare, ⁹ dar^(K), dacă vă veţi întoarce la Mine şi dacă veţi păzi poruncile Mele şi le veţi împlini, atunci, chiar^(L) dacă veţi fi izgoniţi la marginea cea mai depărtată a cerului, de acolo vă voi aduna şi vă voi aduce iarăşi în locul pe care l-am ales ca să locuiască Numele Meu acolo.’ ¹⁰ Ei^(M) sunt robii Tăi şi poporul Tău pe care l-ai răscumpărat prin puterea Ta cea mare şi prin mâna Ta cea tare. ¹¹ Ah, Doamne, să^(N) ia aminte urechea Ta la rugăciunea robului Tău şi la rugăciunea robilor Tăi, care vor^(O) să se teamă de Numele Tău! Dă astăzi izbândă robului Tău şi fă-l să capete trecere înaintea omului acestuia!” Pe atunci eram paharnicul^(P) împăratului.

Neemia, la Ierusalim

2 În luna Nisan, anul al douăzecilea al împăratului Artaxerxe^(Q), pe când vinul era înaintea lui, am^(R) luat vinul şi l-am dat împăratului. Niciodată nu fusesem trist înaintea lui. ² Împăratul mi-a zis: „Pentru ce ai faţa tristă? Totuşi nu eşti bolnav; nu poate fi decât o întristare^(S) a inimii.” Atunci m-a apucat o mare frică ³ şi am răspuns împăratului: „Trăiască împăratul^(T) în veac! Cum să n-am faţa tristă când cetatea^(U) în care sunt mormintele părinţilor mei este nimicită şi porţile ei sunt arse de foc?” ⁴ Şi împăratul mi-a zis: „Ce ceri?” Eu m-am rugat Dumnezeului cerurilor ⁵ şi am răspuns împăratului: „Dacă găseşte cu cale împăratul şi dacă robul tău îi este plăcut, trimite-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinţilor mei, ca s-o zidesc din nou.” ⁶ Împăratul, lângă care şedea şi împărăteasa, mi-a zis atunci: „Cât va ţine călătoria ta şi când te vei întoarce?” Împăratul a găsit cu cale să mă lase să plec şi i-am hotărât o^(V) vreme. ⁷ Apoi am zis împăratului: „Dacă găseşte împăratul cu cale, să mi se dea scrisori pentru dregătorii de dincolo de Râu, ca să mă lase să trec şi să intru în Iuda, ⁸ şi o scrisoare pentru Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să-mi dea lemne să fac grinzi pentru porţile cetăţuii de lângă casă^(W), pentru zidul cetăţii şi pentru casa în care voi locui.” Împăratul mi-a dat aceste scrisori, căci^(X) mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine. ⁹ M-am dus la dregătorii de dincolo de Râu şi le-am dat scrisorile împăratului, care pusese să mă însoţească nişte mai-mari ai oastei şi nişte călăreţi. ¹⁰ Sanbalat, Horonitul, şi Tobia, slujitorul amonit, când au auzit lucrul acesta, nu le-a plăcut deloc că venea un om să caute binele copiilor lui Israel.

Neemia îmbărbătează pe popor

¹¹ Am^(Y) ajuns la Ierusalim şi am rămas acolo trei zile. ¹² După aceea, m-am sculat noaptea cu câţiva oameni, fără să fi spus cuiva ce-mi pusese Dumnezeul meu în inimă să fac pentru Ierusalim. Nu era cu mine nicio altă vită, afară de vita pe care călăream. ¹³ Am ieşit noaptea pe Poarta^(Z) Văii şi m-am îndreptat spre Izvorul Balaurului şi spre Poarta Gunoiului, uitându-mă cu băgare de seamă la zidurile dărâmate^(AA) ale Ierusalimului şi la porţile lui arse de foc. ¹⁴ Am trecut pe la Poarta^(AB) Izvorului şi pe la Iazul Împăratului, şi nu era loc pe unde să treacă vita care era sub mine. ¹⁵ M-am suit noaptea pe la^(AC) pârâu şi m-am uitat iarăşi cu băgare de seamă la zid. Apoi am intrat pe Poarta Văii, şi astfel m-am întors. ¹⁶ Dregătorii nu ştiau unde fusesem şi ce făceam. Până în clipa aceea nu spusesem nimic iudeilor, nici preoţilor, nici mai-marilor, nici dregătorilor, nici vreunuia din cei ce vedeau de treburi. ¹⁷ Le-am zis atunci: „Vedeţi starea nenorocită în care suntem! Ierusalimul este dărâmat şi porţile sunt arse de foc. Veniţi să zidim iarăşi zidul Ierusalimului şi să nu mai fim de^(AD) ocară!” ¹⁸ Şi le-am istorisit cum mâna^(AE) cea bună a Dumnezeului meu fusese peste mine şi ce cuvinte îmi spusese împăratul. Ei au zis: „Să ne sculăm şi să zidim!” Şi s-au întărit^(AF) în această hotărâre bună. ¹⁹ Sanbalat, Horonitul, Tobia, slujitorul amonit, şi Gheşem, Arabul, fiind înştiinţaţi, şi-au bătut joc^(AG) de noi şi ne-au dispreţuit. Ei au zis: „Ce faceţi voi acolo? Vă răsculaţi^(AH) împotriva împăratului?” ²⁰ Şi eu le-am răspuns: „Dumnezeul cerurilor ne va da izbânda. Noi, robii Săi, ne vom scula şi vom zidi, dar voi^(AI), n-aveţi nici parte, nici drept, nici aducere-aminte în Ierusalim.”

Dregerea zidurilor Ierusalimului

3 Marele preot Eliaşib^(AJ) s-a sculat împreună cu fraţii săi, preoţii, şi au zidit^(AK) Poarta Oilor. Au sfinţit-o şi i-au pus uşile; au sfinţit-o de la turnul Mea^(AL), până la turnul^(AM) lui Hananeel. ² Alături de Eliaşib au zidit şi oamenii^(AN) din Ierihon; alături de el a zidit şi Zacur, fiul lui Imri. ³ Fiii lui Senaa au zidit Poarta^(AO) Peştilor. Au acoperit-o cu scânduri şi i-au pus uşile^(AP), încuietorile şi zăvoarele. ⁴ Alături de ei, a lucrat la dregerea zidului Meremot fiul lui Urie, fiul lui Hacoţ; alături de ei a lucrat Meşulam, fiul lui Berechia, fiul lui Meşezabeel; alături de ei a lucrat Ţadoc, fiul lui Baana; ⁵ alături de ei au lucrat tecoiţii, ai căror fruntaşi nu s-au supus în slujba^(AQ) Domnului. ⁶ Ioiada, fiul lui Paseah, şi Meşulam, fiul lui Besodia, au dres poarta^(AR) cea veche. Au acoperit-o cu scânduri şi i-au pus uşile, încuietorile şi zăvoarele. ⁷ Alături de ei au lucrat Melatia, Gabaonitul, Iadon, Meronotitul, şi oamenii din Gabaon şi Miţpa, până la scaunul^(AS) dregătorului de dincoace de râul Eufrat; ⁸ alături de ei a lucrat Uziel, fiul lui Harhaia, dintre argintari, şi alături de el a lucrat Hanania, dintre făcătorii de mir. Au întărit Ierusalimul până la zidul cel lat^(AT). ⁹ Alături de ei a lucrat Refaia, fiul lui Hur, care era mai-mare peste jumătate din ţinutul Ierusalimului. ¹⁰ Alături de ei a lucrat, în faţa casei sale, Iedaia, fiul lui Harumaf, şi alături de el a lucrat Hatuş, fiul lui Haşabnia. ¹¹ O altă parte a zidului şi turnul^(AU) cuptoarelor au fost drese de Malchia, fiul lui Harim, şi de Haşub, fiul lui Pahat-Moab. ¹² Alături de ei a lucrat, cu fetele sale, Şalum, fiul lui Haloheş, mai-marele peste jumătate din ţinutul Ierusalimului. ¹³ Hanun şi locuitorii Zanoahului au dres Poarta^(AV) Văii. Au zidit-o şi i-au pus uşile, încuietorile şi zăvoarele. Ei au făcut o mie de coţi de zid până la Poarta^(AW) Gunoiului. ¹⁴ Malchia, fiul lui Recab, mai-marele peste ţinutul Bet-Hacheremului, a dres Poarta Gunoiului. A zidit-o şi i-a pus uşile, încuietorile şi zăvoarele. ¹⁵ Şalun, fiul lui Col-Hoze, mai-marele peste ţinutul Miţpa, a dres Poarta^(AX) Izvorului. A zidit-o, a acoperit-o cu scânduri şi i-a pus uşile, încuietorile şi zăvoarele. A făcut zidul iazului Siloe^(AY) lângă grădina împăratului, până la treptele care pogoară din cetatea lui David. ¹⁶ După el, Neemia, fiul lui Azbuc, mai-marele peste jumătate din ţinutul Bet-Ţurului, a lucrat la dregerea zidului până în faţa mormintelor lui David, până la iazul^(AZ) care fusese zidit şi până la casa vitejilor. ¹⁷ După el, au lucrat leviţii, Rehum, fiul lui Bani, şi alături de el a lucrat, pentru ţinutul său, Haşabia, mai-marele peste jumătate din ţinutul Cheila. ¹⁸ După el, au lucrat fraţii lor, Bavai, fiul lui Henadad, mai-marele peste jumătate din ţinutul Cheila, ¹⁹ şi alături de el, Ezer, fiul lui Iosua, mai-marele Miţpei, a dres o altă parte a zidului, în faţa suişului casei armelor, în unghi^(BA). ²⁰ După el, Baruc, fiul lui Zabai, a dres cu râvnă o altă parte, de la unghi până la poarta casei marelui preot Eliaşib. ²¹ După el, Meremot, fiul lui Urie, fiul lui Hacoţ, a dres o altă parte, de la poarta casei lui Eliaşib până la capătul casei lui Eliaşib. ²² După el, au lucrat preoţii din împrejurimile Ierusalimului. ²³ După ei, Beniamin şi Haşub au lucrat în dreptul casei lor. După ei, Azaria, fiul lui Maaseia, fiul lui Anania, a lucrat lângă casa lui. ²⁴ După el, Binui, fiul lui Henadad, a dres o altă parte, de la casa lui Azaria până la unghi^(BB) şi până la colţ. ²⁵ Palal, fiul lui Uzai, a lucrat în faţa unghiului şi în faţa turnului de sus, care iese înainte din casa împăratului, lângă curtea^(BC) temniţei. După el, a lucrat Pedaia, fiul lui Pareoş. ²⁶ Slujitorii^(BD) Templului care locuiesc pe deal^(BE) au lucrat până în dreptul Porţii^(BF) Apelor, la răsărit, şi până în dreptul turnului care iese în afară. ²⁷ După el, tecoiţii au dres o altă parte în dreptul turnului celui mare, care iese în afară până la zidul dealului. ²⁸ Deasupra Porţii^(BG) Cailor, preoţii au lucrat fiecare înaintea casei lui. ²⁹ După ei, Ţadoc, fiul lui Imer, a lucrat înaintea casei lui. După el, a lucrat Şemaia, fiul lui Şecania, păzitorul porţii de la răsărit. ³⁰ După el, Hanania, fiul lui Şelemia, şi Hanun, al şaselea fiu al lui Ţalaf, au dres o altă parte a zidului. După ei, Meşulam, fiul lui Berechia, a lucrat în faţa odăii lui. ³¹ După el, Malchia, dintre argintari, a lucrat până la casele slujitorilor Templului şi negustorilor, în dreptul porţii Mifcad şi până la odaia de sus din colţ. ³² Argintarii şi negustorii au lucrat între odaia de sus din colţ şi Poarta Oilor.

Pogorârea Sfântului Duh

2 În Ziua^(A) Cincizecimii, erau^(B) toţi împreună în acelaşi loc. ² Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a^(C) umplut toată casa unde şedeau ei. ³ Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. ⁴ Şi toţi s-au^(D) umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească^(E) în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească. ⁵ Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. ⁶ Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. ⁷ Toţi se mirau, se minunau şi ziceau unii către alţii: „Toţi aceştia care vorbesc nu sunt galileeni^(F)? ⁸ Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut? ⁹ Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia, ¹⁰ Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirene, oaspeţi din Roma, iudei sau prozeliţi, ¹¹ cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!” ¹² Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă şi ziceau unii către alţii: „Ce vrea să zică aceasta?” ¹³ Dar alţii îşi băteau joc şi ziceau: „Sunt plini de must!” ¹⁴ Atunci, Petru s-a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul şi le-a zis: „Bărbaţi iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta şi ascultaţi cuvintele mele! ¹⁵ Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci^(G) nu este decât al treilea ceas din zi. ¹⁶ Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel: ¹⁷ ‘În^(H) zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi^(I) turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele^(J) voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii şi bătrânii voştri vor visa visuri! ¹⁸ Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi^(K) vor proroci. ¹⁹ Voi^(L) face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ, sânge, foc şi un vârtej de fum; ²⁰ soarele^(M) se va preface în întuneric, şi luna în sânge înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită. ²¹ Atunci, oricine^(N) va chema Numele Domnului va fi mântuit.’