Old/New Testament
Prăznuirea Paştelor
30 Ezechia a trimis soli în tot Israelul şi Iuda şi a scris scrisori şi lui Efraim şi lui Manase ca să vină la Casa Domnului la Ierusalim să prăznuiască Paştele în cinstea Domnului, Dumnezeul lui Israel. 2 Împăratul, căpeteniile lui şi toată adunarea ţinuseră sfat la Ierusalim ca Paştele să fie prăznuite în luna(A) a doua, 3 căci nu puteau fi prăznuite la vremea(B) lor, pentru că preoţii nu(C) se sfinţiseră în număr destul de mare şi poporul nu se adunase la Ierusalim. 4 Lucrul având încuviinţarea împăratului şi a întregii adunări, 5 au hotărât să dea de veste în tot Israelul, de la Beer-Şeba până la Dan, ca să vină la Ierusalim să prăznuiască Paştele în cinstea Domnului, Dumnezeului lui Israel. Căci de mult nu mai fuseseră prăznuite după cum era scris. 6 Alergătorii s-au dus cu scrisorile împăratului şi căpeteniilor lui în tot Israelul şi Iuda. Şi, după porunca împăratului, au zis: „Copii ai lui Israel, întoarceţi-vă(D) la Domnul, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel, ca să Se întoarcă şi El la voi, rămăşiţă scăpată din mâna împăraţilor(E) Asiriei! 7 Nu fiţi(F) ca părinţii voştri şi ca fraţii voştri care au păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului părinţilor lor, şi pe care de aceea i-a dat pradă pustiirii(G), cum vedeţi. 8 Nu vă înţepeniţi grumazul(H) ca părinţii voştri; daţi mâna Domnului, veniţi la Sfântul Lui Locaş, pe care l-a sfinţit pe vecie, şi slujiţi Domnului, Dumnezeului vostru, pentru ca mânia(I) Lui aprinsă să se abată de la voi. 9 Dacă vă întoarceţi la Domnul, fraţii voştri şi fiii voştri vor găsi milă(J) la cei ce i-au luat robi şi se vor întoarce în ţară. Căci Domnul, Dumnezeul vostru, este milostiv(K) şi îndurător şi nu-Şi va întoarce Faţa de la voi, dacă vă întoarceţi(L) la El.” 10 Alergătorii au mers astfel din cetate în cetate, prin ţara lui Efraim şi Manase, până la Zabulon. Dar ei râdeau şi îşi băteau(M) joc de ei. 11 Însă câţiva oameni(N) din Aşer, din Manase şi Zabulon s-au smerit şi au venit la Ierusalim. 12 În Iuda, de asemenea, mâna(O) lui Dumnezeu a lucrat şi le-a dat o singură inimă ca să-i facă să împlinească porunca împăratului şi a căpeteniilor, după Cuvântul(P) Domnului. 13 Un popor în mare număr s-a adunat la Ierusalim să prăznuiască Sărbătoarea Azimilor în luna a doua: a fost o adunare foarte mare. 14 S-au sculat şi au îndepărtat altarele(Q) pe care se jertfea în Ierusalim şi pe toate acelea pe care se aducea tămâie şi le-au aruncat în pârâul Chedron. 15 Au jertfit apoi Paştele în ziua a paisprezecea a lunii a doua. Preoţii şi leviţii, plini de ruşine(R), s-au sfinţit şi au adus arderi-de-tot în Casa Domnului. 16 Ei şedeau în locul lor obişnuit, după legea lui Moise, omul lui Dumnezeu, şi preoţii stropeau sângele pe care-l luau din mâna leviţilor. 17 Fiindcă în adunare erau mulţi inşi care nu se sfinţiseră, leviţii(S) au înjunghiat ei jertfele de Paşte pentru toţi cei ce nu erau curaţi, ca să le închine Domnului. 18 Căci o mare parte din popor, mulţi(T) din Efraim, Manase, Isahar şi Zabulon, nu se curăţiseră şi au(U) mâncat Paştele nu după cele scrise. Dar Ezechia s-a rugat pentru ei zicând: „Domnul, care este bun, să ierte pe toţi 19 cei ce şi-au(V) pus inima să caute pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, măcar că n-au făcut sfânta curăţire!” 20 Domnul a ascultat pe Ezechia şi a iertat poporul. 21 Astfel, copiii lui Israel care se aflau la Ierusalim au prăznuit Sărbătoarea(W) Azimilor şapte zile, cu mare bucurie. Şi, în fiecare zi, leviţii şi preoţii lăudau pe Domnul cu instrumente care răsunau în cinstea Lui. 22 Ezechia a vorbit inimii tuturor leviţilor, care arătau o mare(X) pricepere pentru slujba Domnului. Şapte zile au mâncat dobitoacele jertfite, aducând jertfe de mulţumire şi lăudând(Y) pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor. 23 Toată adunarea a fost de părere să mai prăznuiască alte(Z) şapte zile. Şi au prăznuit cu bucurie încă şapte zile. 24 Căci Ezechia, împăratul lui Iuda, dăduse(AA) adunării o mie de viţei şi şapte mii de oi, iar căpeteniile i-au dat o mie de viţei şi zece mii de oi, şi mulţi preoţi se(AB) sfinţiseră. 25 Şi s-a bucurat toată adunarea lui Iuda şi preoţii, şi leviţii, şi tot poporul venit(AC) din Israel, şi străinii veniţi din ţara lui Israel sau aşezaţi în Iuda. 26 A fost mare veselie la Ierusalim. De pe vremea lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel, nu mai fusese la Ierusalim aşa ceva. 27 Preoţii şi leviţii s-au sculat şi au binecuvântat(AD) poporul. Glasul lor a fost auzit şi rugăciunea lor a ajuns până la ceruri, până la locuinţa sfântă a Domnului.
Orânduiri cu privire la slujbe
31 Când s-au isprăvit toate acestea, toţi cei din Israel care erau de faţă au plecat în cetăţile lui Iuda şi au sfărâmat(AE) stâlpii idoleşti, au tăiat Astarteele şi au surpat de tot înălţimile şi altarele din tot Iuda şi Beniamin şi din Efraim şi Manase. Apoi toţi copiii lui Israel s-au întors în cetăţile lor, fiecare la moşia lui. 2 Ezechia a aşezat din nou cetele(AF) preoţilor şi leviţilor după şirul lor, fiecare după slujbele sale, preoţi şi leviţi, pentru(AG) arderile-de-tot şi jertfele de mulţumire, pentru slujbă, pentru cântări şi laude, la porţile taberei Domnului. 3 Împăratul a dat o parte din averile lui pentru arderi-de-tot, pentru arderile-de-tot de dimineaţă şi de seară şi pentru arderile-de-tot din zilele de Sabat, de lună nouă şi de sărbători, cum este scris în Legea(AH) Domnului. 4 Şi a poruncit poporului, locuitorilor Ierusalimului, să dea preoţilor şi leviţilor partea(AI) cuvenită lor, ca să ţină cu scumpătate Legea(AJ) Domnului. 5 Când a ieşit porunca aceasta, copiii lui Israel au dat din belşug cele dintâi roade(AK) de grâu, de must, de untdelemn, de miere şi din toate roadele de pe câmp; au adus din belşug şi zeciuiala din toate. 6 Totodată, copiii lui Israel şi Iuda care locuiau în cetăţile lui Iuda au dat zeciuiala(AL) din boi şi oi şi zeciuiala din lucrurile sfinte care erau închinate Domnului, Dumnezeului lor, şi au făcut mai multe grămezi. 7 Au început să facă grămezile în luna a treia şi au isprăvit în luna a şaptea. 8 Ezechia şi căpeteniile au venit să vadă grămezile şi au binecuvântat pe Domnul şi pe poporul Său Israel. 9 Şi Ezechia a întrebat pe preoţi şi pe leviţi de grămezile acestea. 10 Atunci, marele preot Azaria, din casa lui Ţadoc, i-a răspuns: „De când(AM) au început să se aducă darurile în Casa Domnului, noi am mâncat, ne-am săturat şi a mai rămas mult, căci Domnul a binecuvântat pe poporul Său. Şi iată ce mare grămadă a mai rămas!” 11 Ezechia a dat poruncă să pregătească nişte cămări în Casa Domnului, şi le-au pregătit. 12 Au adus în ele cu credincioşie darurile de mâncare, zeciuiala şi lucrurile sfinte. Levitul Conania avea grija(AN) lor şi fratele său Şimei era al doilea după el. 13 Iehiel, Azazia, Nahat, Asael, Ierimot, Iozabad, Eliel, Ismachia, Mahat şi Benaia erau întrebuinţaţi, sub cârmuirea lui Conania şi a fratelui său Şimei, după porunca împăratului Ezechia şi a lui Azaria, căpetenia Casei lui Dumnezeu. 14 Levitul Core, fiul lui Imna, uşier în partea de răsărit, avea grijă de darurile de bunăvoie aduse lui Dumnezeu, ca să împartă ce era adus Domnului prin ridicare şi lucrurile preasfinte. 15 În cetăţile(AO) preoţeşti, Eden, Miniamin, Iosua, Şemaia, Amaria şi Şecania erau puşi sub cârmuirea lui ca să împartă cu credincioşie fraţilor lor, mari şi mici, partea cuvenită lor, după cetele lor: 16 celor de parte bărbătească înscrişi de la vârsta de trei ani în sus; tuturor celor ce intrau zilnic în Casa Domnului ca să-şi facă slujba după însărcinările şi după cetele lor; 17 preoţilor înscrişi după casele lor părinteşti şi leviţilor de la(AP) douăzeci de ani în sus, după slujbele şi după cetele lor: 18 la toată adunarea preoţilor şi leviţilor înscrişi cu toţi pruncii lor, cu nevestele lor, cu fiii şi fiicele lor, căci erau fără prihană în împărţirea lucrurilor sfinte. 19 Şi pentru fiii lui Aaron, preoţii, care locuiau la ţară în împrejurimile(AQ) cetăţilor lor, erau în fiecare cetate oameni numiţi anume(AR) ca să împartă părţile cuvenite tuturor celor de parte bărbătească din preoţi şi tuturor leviţilor înscrişi. 20 Iată ce a făcut Ezechia în toată Iuda. El a făcut(AS) ce este bine, ce este drept, ce este adevărat înaintea Domnului, Dumnezeului său. 21 A lucrat cu toată inima şi a izbutit în tot ce a făcut pentru Casa lui Dumnezeu, pentru lege şi pentru porunci, ca să caute pe Dumnezeul său.
Prinderea lui Isus
18 După ce a rostit aceste vorbe, Isus a(A) plecat cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron(B), unde era o grădină, în care au intrat El şi ucenicii Lui. 2 Iuda, vânzătorul, ştia şi el locul acela, pentru că(C) Isus, de multe ori, Se adunase acolo cu ucenicii Lui. 3 Iuda deci(D) a luat ceata ostaşilor şi pe aprozii trimişi de preoţii cei mai de seamă şi de farisei şi a venit acolo cu felinare, cu făclii şi cu arme. 4 Isus, care ştia tot ce avea să I se întâmple, a mers spre ei şi le-a zis: „Pe cine căutaţi?” 5 Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret!” Isus le-a zis: „Eu sunt!” Iuda, vânzătorul, era şi el cu ei. 6 Când le-a zis Isus: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ. 7 El i-a întrebat din nou: „Pe cine căutaţi?” „Pe Isus din Nazaret”, I-au zis ei. 8 Isus a răspuns: „V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi pe aceştia să se ducă.” 9 A zis lucrul acesta ca să se împlinească vorba pe care o spusese: „N-am pierdut pe(E) niciunul din aceia pe care Mi i-ai dat”. 10 Simon Petru(F), care avea o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu. 11 Isus a zis lui Petru: „Bagă-ţi sabia în teacă. Nu voi bea paharul(G)pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?”
Isus înaintea lui Ana şi Caiafa
12 Ceata ostaşilor, căpitanul lor şi aprozii iudeilor au prins deci pe Isus şi L-au legat. 13 L-au(H) dus întâi la Ana(I), căci el era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela. 14 Şi(J) Caiafa era cel ce dăduse iudeilor sfatul acesta: „Este de folos să moară un singur om pentru norod”. 15 Simon Petru(K) mergea după Isus; tot aşa a făcut şi un alt ucenic. Ucenicul acesta era cunoscut de marele preot şi a intrat cu Isus în curtea marelui preot. 16 Petru(L) însă a rămas afară la uşă. Celălalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieşit afară, a vorbit cu portăriţa şi a băgat pe Petru înăuntru. 17 Atunci, slujnica, portăriţa, a zis lui Petru: „Nu cumva şi tu eşti unul din ucenicii omului acestuia?” „Nu sunt”, a răspuns el. 18 Robii şi aprozii care erau acolo făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig, şi se încălzeau. Petru stătea şi el cu ei şi se încălzea.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.