Old/New Testament

Celebrarea Paştelui

30 Ezechia a trimis solie în tot Israelul şi Iuda şi a scris scrisori chiar şi celor din Efraim şi Manase, chemându-i la Casa Domnului, în Ierusalim, pentru a sărbători Paştele Domnului, Dumnezeul lui Israel. ² Regele se sfătuise la Ierusalim cu căpeteniile sale şi cu toată adunarea să sărbătorească Paştele în luna a doua, ³ pentru că nu au putut să-l sărbătorească la vremea sa, deoarece nu se sfinţiseră destui preoţi, iar poporul nu se adunase la Ierusalim. ⁴ Propunerea a plăcut atât regelui, cât şi întregii adunări. ⁵ Prin urmare, ei au dat o poruncă prin care urma să se străbată tot Israelul, de la Beer-Şeba până la Dan, pentru a-i chema pe oameni la Ierusalim ca să sărbătorească Paştele Domnului, Dumnezeul lui Israel, căci de mult nu-l mai sărbătoriseră în mare număr, după cum era scris. ⁶ Şi, aşa cum poruncise regele, mesagerii^[a] au dus în tot Israelul şi în Iuda scrisorile regelui şi ale căpeteniilor sale, în care se spunea:

¹⁰ Mesagerii au străbătut fiecare cetate din Efraim şi Manase, până în Zabulon, însă oamenii râdeau de ei şi-i batjocoreau. ¹¹ Totuşi au existat unii din Aşer, din Manase şi din Zabulon care s-au smerit şi au venit la Ierusalim. ¹² De asemenea, şi în Iuda mâna lui Dumnezeu i-a unit pentru ca ei să împlinească porunca regelui şi a căpeteniilor, poruncă dată potrivit Cuvântului Domnului.

¹³ În luna a doua, o mulţime de oameni s-a adunat la Ierusalim ca să celebreze Sărbătoarea Azimelor. Era o adunare foarte mare. ¹⁴ S-au ridicat şi au îndepărtat altarele care erau în Ierusalim, precum şi toate altarele pentru tămâiere şi le-au aruncat în uedul^[b] Chidron. ¹⁵ Apoi, în a paisprezecea zi a lunii a doua, au înjunghiat mieii de Paşte. Preoţii şi leviţii s-au smerit, s-au sfinţit şi au adus arderi de tot la Casa Domnului. ¹⁶ Ei stăteau la locurile lor, aşa cum era hotărât cu privire la ei în Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu; şi preoţii stropeau sângele pe care-l luau de la leviţi. ¹⁷ Fiindcă erau mulţi în adunare care nu se sfinţiseră, leviţii au înjunghiat ei înşişi mieii de Paşte pentru toţi aceia care nu erau curaţi şi nu puteau să îi închine ei Domnului. ¹⁸ Căci o mare mulţime de oameni, mulţi dintre ei din Efraim, din Manase, din Isahar şi din Zabulon, nu se curăţiseră şi nu mâncaseră jertfa de Paşte după cum era scris. Însă Ezechia s-a rugat pentru ei, zicând: „Domnul, Care este bun, să-i ierte pe toţi aceia ¹⁹ care s-au hotărât în inimile lor să-L caute pe Dumnezeu, pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor, chiar şi fără sfânta curăţire!“ ²⁰ Domnul l-a ascultat pe Ezechia şi a vindecat poporul. ²¹ Israeliţii prezenţi la Ierusalim au celebrat, cu mare bucurie, Sărbătoarea Azimelor, timp de şapte zile. Leviţii şi preoţii Îl lăudau pe Domnul în fiecare zi cu instrumentele de laudă ale Domnului. ²² Ezechia i-a încurajat pe toţi leviţii care arătaseră o bună cunoaştere a slujbei Domnului. Vreme de şapte zile au mâncat din partea cuvenită lor, au adus jertfe de pace şi I-au mulţumit Domnului, Dumnezeul strămoşilor lor.

²³ Întreaga adunare s-a sfătuit să mai celebreze încă şapte zile. Şi au celebrat cu bucurie încă şapte zile, ²⁴ deoarece Ezechia, regele lui Iuda, oferise adunării o mie de viţei şi şapte mii de oi, iar căpeteniile oferiseră adunării o mie de viţei şi zece mii de oi, şi deoarece mulţi preoţi se sfinţiseră. ²⁵ Toată adunarea lui Iuda împreună cu preoţii şi leviţii şi toată adunarea celor sosiţi din Israel, precum şi străinii, cei sosiţi din ţara lui Israel şi cei ce locuiesc în Iuda, s-au bucurat împreună. ²⁶ A fost o mare bucurie în Ierusalim, aşa cum nu a mai fost în Ierusalim de pe vremea regelui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel. ²⁷ Preoţii şi leviţii s-au ridicat şi au binecuvântat poporul. Glasul lor s-a făcut auzit, iar rugăciunea lor a ajuns până la Locuinţa Sa Sfântă, până la ceruri.

Reorganizarea slujirii preoţilor şi leviţilor

31 Când toate acestea s-au încheiat, toţi israeliţii prezenţi au plecat spre cetăţile lui Iuda. Ei au zdrobit stâlpii sacri şi au retezat aşerele, au dărâmat înălţimile şi altarele din tot Iuda, Beniamin, Efraim şi Manase şi nu s-au lăsat până nu le-au distrus pe toate. Apoi toţi israeliţii s-au întors în cetăţile lor, fiecare la proprietatea lui.

² Ezechia a aşezat din nou pe şiruri cetele preoţilor şi ale leviţilor, fiecare om cu slujba sa de preot sau de levit: pentru arderea de tot, pentru jertfele de pace^[c], pentru slujbă sau pentru mulţumire şi laudă la porţile taberei Domnului. ³ Regele a dăruit o parte din averile sale pentru arderile de tot, adică pentru arderile de tot de dimineaţă şi de seară, pentru arderile de tot de Sabat, de lună nouă şi de sărbători, aşa cum este scris în Legea Domnului. ⁴ El a poruncit poporului care locuia în Ierusalim să dea o parte din bunurile lor preoţilor şi leviţilor, ca astfel ei să se poată dedica Legii Domnului. ⁵ Când s-a răspândit vestea aceasta, israeliţii şi-au înmulţit darurile din primele roade – din grâne, din must, din ulei, din miere şi din toate roadele câmpului. Au adus zeciuială din belşug din tot ce aveau. ⁶ Atât israeliţii, cât şi cei din Iuda, care locuiau în cetăţile lui Iuda, au dat şi ei zeciuială din boi şi din oi, precum şi zeciuială din lucrurile sfinte care erau închinate Domnului, Dumnezeul lor; le-au adus şi le-au pus grămezi. ⁷ Au început să facă grămezi în luna a treia şi au terminat în luna a şaptea. ⁸ Când Ezechia şi căpeteniile au sosit şi au văzut grămezile, au binecuvântat pe Domnul şi pe poporul Său, Israel. ⁹ Ezechia i-a întrebat pe preoţi şi pe leviţi cu privire la grămezile strânse. ¹⁰ Azaria, preotul conducător, din familia lui Ţadok, i-a zis: „De când a început să vină la Casa Domnului contribuţia, am mâncat, ne-am săturat şi a mai rămas încă mult, pentru că Domnul Şi-a binecuvântat poporul, astfel încât a mai rămas din plin.“

¹¹ Ezechia le-a poruncit să pregătească nişte odăi în Casa Domnului, iar ei le-au pregătit. ¹² Au adus acolo cu credincioşie contribuţia, zeciuiala şi lucrurile sfinte. Conducătorul responsabil peste acestea era levitul Conania, iar fratele lui, Şimei, era al doilea după el. ¹³ Iehiel, Azazia, Nahat, Asael, Ierimot, Iozabad, Eliel, Ismachia, Mahat şi Benaia erau supraveghetori sub conducerea lui Conania şi a lui Şimei, fratele său, numiţi de către regele Ezechia şi de către Azaria, cel ce era responsabil de Casa lui Dumnezeu. ¹⁴ Levitul Core, fiul lui Imna, portarul de la răsărit, era responsabil de darurile de bunăvoie aduse lui Dumnezeu, de împărţirea contribuţiei aduse Domnului, precum şi de lucrurile preasfinte. ¹⁵ În cetăţile preoţilor, sub conducerea lui Core erau Eden, Miniamin, Iosua, Şemaia, Amaria şi Şecania. Aceştia împărţeau cu credincioşie partea cuvenită rudelor lor, potrivit cetelor lor, fie mari, fie mici, ¹⁶ precum şi celor înscrişi în genealogii – băieţii de la vârsta de trei^[d] ani în sus – tuturor celor ce veneau zilnic la Casa Domnului pentru slujbele de care erau responsabili, potrivit cetelor lor, ¹⁷ preoţilor înscrişi în genealogii, potrivit familiilor lor şi leviţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, după responsabilităţile lor, potrivit cetelor lor ¹⁸ – adică întregii adunări a celor înscrişi în genealogii cu toţi copilaşii lor, cu soţiile lor, cu fiii şi fiicele lor. Căci ei fuseseră credincioşi în a se păstra sfinţi.

¹⁹ Pentru urmaşii lui Aaron, preoţii, care locuiau în ţinuturile cu păşuni din apropierea fiecărei cetăţi preoţeşti, au fost numiţi oameni care să dea partea cuvenită tuturor băieţilor aflaţi sub îndrumarea preoţilor şi tuturor acelora dintre leviţii înscrişi în genealogii. ²⁰ Aşa a făcut Ezechia în tot ţinutul lui Iuda; el a făcut ce este bine, drept şi adevărat înaintea Domnului, Dumnezeul său. ²¹ Toată lucrarea pe care a început-o cu privire la slujirea de la Casa lui Dumnezeu şi cu privire la Lege sau la porunci, ca să-L caute pe Dumnezeul său, a înfăptuit-o din toată inima, astfel că el a reuşit.

Arestarea lui Isus

18 După ce a spus aceste lucruri, Isus a plecat împreună cu ucenicii Lui dincolo de uedul^[a] Chidron, unde era o grădină, în care a intrat El şi ucenicii Lui. ² Iuda, cel care L-a trădat, cunoştea şi el acel loc, pentru că de multe ori Isus se strânsese acolo cu ucenicii Lui. ³ Prin urmare, Iuda a luat o cohortă^[b] şi nişte gărzi, trimise de conducătorii preoţilor şi de farisei, şi au venit acolo cu lămpi, făclii şi arme. ⁴ Isus, ştiind tot ce urmează să I se întâmple, a ieşit şi i-a întrebat:

– Pe Cine căutaţi?

⁵ Ei I-au răspuns:

– Pe Isus din Nazaret!

El le-a zis:

– Eu sunt!

Iuda, cel care L-a trădat, stătea şi el împreună cu ei. ⁶ Când Isus le-a zis: „Eu sunt!“, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ. ⁷ El i-a întrebat din nou:

– Pe Cine căutaţi?

Ei I-au zis:

– Pe Isus din Nazaret!

⁸ Isus a răspuns:

– V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă pe Mine Mă căutaţi, lăsaţi-i pe aceştia să se ducă!

⁹ Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească cuvântul pe care-l spusese: „N-am pierdut pe nici unul din cei pe care Mi i-ai dat.“^{[c] 10} Atunci Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o şi l-a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea dreaptă. Numele acelui sclav era Malchus. ¹¹ Însă Isus i-a zis lui Petru: „Bagă-ţi sabia în teacă! Nu voi bea oare paharul^[d] pe care Mi l-a dat Tatăl?“

Isus este dus la Ana; prima lepădare a lui Petru

¹² Atunci cohorta, comandantul ei şi gărzile iudeilor L-au prins pe Isus, L-au legat ¹³ şi L-au dus mai întâi la Ana^[e]. Căci acesta era socrul lui Caiafa^[f], care era mare preot în anul acela. ¹⁴ Iar Caiafa era cel care-i sfătuise pe iudei că este mai de folos să moară un singur om pentru popor.

¹⁵ Simon Petru împreună cu un alt ucenic L-au urmat pe Isus. Acel ucenic era cunoscut marelui preot şi a intrat cu Isus în curtea marelui preot. ¹⁶ Petru însă stătea afară, la poartă. Celălalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieşit afară, a vorbit cu portăreasa şi l-a adus pe Petru înăuntru. ¹⁷ Atunci slujnica, portăreasa, i-a zis lui Petru:

– Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii Acestui Om?

El i-a răspuns:

– Nu sunt.

¹⁸ Sclavii şi gărzile făcuseră un foc, pentru că era frig, şi se încălzeau. Petru stătea şi el cu ei şi se încălzea.