Old/New Testament
Ahaz, împăratul lui Iuda
28 Ahaz avea douăzeci de ani(A) când a ajuns împărat şi a domnit şaisprezece ani la Ierusalim. El n-a făcut ce este bine înaintea Domnului, cum făcuse tatăl său David. 2 A umblat în căile împăraţilor lui Israel şi a făcut chiar chipuri(B) turnate pentru(C) Baali, 3 a ars tămâie în valea(D) fiilor lui Hinom şi a trecut pe fiii(E) săi prin foc, după urâciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. 4 Aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi, pe dealuri şi sub orice copac verde. 5 Domnul(F), Dumnezeul său, l-a dat în mâinile împăratului Siriei. Sirienii l-au(G) bătut şi i-au luat un mare număr de prinşi de război, pe care i-au dus la Damasc. A fost dat şi în mâinile împăratului lui Israel, care i-a pricinuit o mare înfrângere. 6 Pecah(H), fiul lui Remalia, a ucis într-o singură zi în Iuda o sută douăzeci de mii de oameni, toţi viteji, pentru că părăsiseră pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor. 7 Zicri, un războinic din Efraim, a ucis pe Maaseia, fiul împăratului, pe Azricam, căpetenia casei împărăteşti, şi pe Elcana, care era al doilea după împărat. 8 Copiii lui Israel au luat dintre fraţii(I) lor două sute de mii de prinşi de război, femei, fii şi fiice şi le-au luat multă pradă, pe care au adus-o la Samaria. 9 Acolo era un proroc al Domnului, numit Oded. El a ieşit înaintea oştirii care se întorcea la Samaria şi le-a zis: „În mânia Sa împotriva lui Iuda i-a dat(J) Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, în mâinile voastre, şi voi i-aţi ucis cu o furie care s-a ridicat până la(K) ceruri. 10 Şi credeţi acum că veţi face din copiii lui Iuda şi din Ierusalim robii şi roabele(L) voastre? Dar voi nu sunteţi vinovaţi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru? 11 Ascultaţi-mă dar şi daţi drumul acestor prinşi pe care i-aţi luat dintre fraţii voştri, căci mânia aprinsă(M) a Domnului este peste voi!” 12 Unii dintre capii fiilor lui Efraim: Azaria, fiul lui Iohanan, Berechia, fiul lui Meşilemot, Ezechia, fiul lui Şalum, şi Amasa, fiul lui Hadlai, s-au ridicat împotriva celor ce se întorceau de la oştire 13 şi le-au zis: „Să nu aduceţi aici pe aceşti prinşi de război. Căci, după ce că suntem vinovaţi înaintea Domnului, voi vreţi să mai şi adăugaţi la păcatele şi la greşelile noastre. Suntem foarte vinovaţi, şi mânia aprinsă a Domnului este peste Israel.” 14 Ostaşii au lăsat pe prinşii de război şi prada înaintea căpeteniilor şi înaintea întregii adunări. 15 Şi oamenii numiţi pe nume pentru aceasta s-au sculat(N) şi au luat pe prinşii de război, au îmbrăcat cu prada pe toţi cei ce erau goi, le-au dat haine şi încălţăminte, le-au dat să mănânce(O) şi să bea, i-au uns, au încălecat pe măgari pe toţi cei osteniţi şi i-au adus la Ierihon, cetatea finicilor(P), la fraţii lor. Apoi s-au întors la Samaria.
Pedepsele asupra lui Ahaz
16 Pe vremea(Q) aceea, împăratul Ahaz a trimis să ceară ajutor de la împăraţii Asiriei. 17 Edomiţii au venit iarăşi, au bătut pe Iuda şi le-au luat prinşi de război. 18 Filistenii(R) au năvălit în cetăţile din câmpie şi din partea de miazăzi a lui Iuda; au luat Bet-Şemeşul, Aialonul, Ghederotul, Soco şi satele lui, Timna şi satele ei, Ghimzo şi satele lui şi s-au aşezat acolo. 19 Căci Domnul a smerit pe Iuda din pricina lui Ahaz, împăratul lui Israel(S), care avusese o purtare fără frâu(T) în Iuda şi păcătuise împotriva Domnului. 20 Tiglat-Pilneser(U), împăratul Asiriei, a venit împotriva lui, s-a purtat cu el cum s-ar purta cu un vrăjmaş şi nu l-a ajutat. 21 Căci Ahaz a prădat Casa Domnului, casa împăratului şi a mai-marilor, ca să facă daruri împăratului Asiriei, dar nu i-a ajutat la nimic. 22 Pe vremea aceea, chiar când era la strâmtorare, a păcătuit şi mai mult împotriva Domnului, el, împăratul Ahaz. 23 A adus jertfă(V) dumnezeilor Damascului, care-l bătuseră, şi a zis: „Fiindcă dumnezeii împăraţilor Siriei le vin în ajutor, le voi aduce şi eu jertfe, ca să-mi(W) ajute.” Dar ei au fost prilejul căderii lui şi a întregului Israel. 24 Ahaz a strâns uneltele din Casa lui Dumnezeu şi a făcut bucăţi uneltele din Casa lui Dumnezeu. A închis(X) uşile Casei Domnului, şi-a făcut altare în toate colţurile Ierusalimului 25 şi a ridicat înălţimi în fiecare cetate a lui Iuda, ca să aducă tămâie altor dumnezei. Şi a mâniat astfel pe Domnul, Dumnezeul părinţilor săi. 26 Celelalte(Y) fapte ale lui şi toate căile lui, cele dintâi şi cele de pe urmă, sunt scrise în cartea împăraţilor lui Iuda şi Israel. 27 Ahaz a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat în cetatea Ierusalimului, căci nu l-au pus în mormintele împăraţilor lui Israel. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ezechia.
Ezechia, împăratul lui Iuda
29 Ezechia a ajuns împărat(Z) la vârsta de douăzeci şi cinci de ani şi a domnit douăzeci şi nouă de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Abia, fata lui Zaharia(AA). 2 El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său David. 3 În anul întâi al domniei lui, în luna întâi, a deschis(AB) uşile Casei Domnului şi le-a dres. 4 A adus pe preoţi şi pe leviţi, pe care i-a strâns în locul deschis dinspre răsărit, 5 şi le-a zis: „Ascultaţi-mă, leviţilor! Acum sfinţiţi-vă(AC), sfinţiţi Casa Domnului, Dumnezeului părinţilor voştri, şi scoateţi afară din Sfântul Locaş ce este necurat. 6 Căci părinţii noştri au păcătuit, au făcut ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului nostru. L-au părăsit, şi-au abătut privirile(AD) de la cortul Domnului şi i-au întors spatele. 7 Au(AE) închis chiar uşile pridvorului şi au strâns candelele, şi n-au adus Dumnezeului lui Israel nici tămâie, nici arderi-de-tot în Sfântul Locaş. 8 De aceea, mânia Domnului a fost(AF) peste Iuda şi peste Ierusalim şi i-a făcut de groază, de spaimă şi de bătaie(AG) de joc, cum vedeţi cu ochii voştri. 9 Şi din pricina aceasta au căzut părinţii(AH) noştri ucişi de sabie şi fiii noştri, fiicele noastre şi nevestele noastre sunt în robie. 10 Am de gând dar să fac legământ(AI) cu Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru ca mânia Lui aprinsă să se abată de la noi. 11 Acum, fiilor, nu mai staţi nepăsători, căci voi aţi fost aleşi(AJ) de Domnul ca să staţi în slujbă înaintea Lui, să fiţi slujitorii Lui şi să-I aduceţi tămâie.” 12 Şi leviţii s-au sculat: Mahat, fiul lui Amasai, Ioel, fiul lui Azaria, din fiii chehatiţilor; şi din fiii merariţilor: Chis, fiul lui Abdi, Azaria, fiul lui Iehaleleel; şi din Gherşoniţi: Ioah, fiul lui Zima, Eden, fiul lui Ioah; 13 şi din fiii lui Eliţafan: Şimri şi Ieiel; şi din fiii lui Asaf: Zaharia şi Matania; 14 şi din fiii lui Heman: Iehiel şi Şimei; şi din fiii lui Iedutun: Şemaia şi Uziel. 15 Au adunat pe fraţii lor şi, după ce s-au(AK) sfinţit, au venit să curăţească(AL) şi Casa Domnului, după porunca împăratului şi după cuvintele Domnului. 16 Preoţii au intrat înăuntrul Casei Domnului ca s-o curăţească; au scos toate necurăţiile pe care le-au găsit în Templul Domnului şi le-au pus în curtea Casei Domnului, unde le-au adunat leviţii ca să le ducă afară, în pârâul Chedron. 17 Au început aceste curăţiri în ziua întâi a lunii întâi; în a opta zi a lunii, au intrat în pridvorul Domnului şi opt zile au curăţit Casa Domnului; în a şaisprezecea zi a lunii întâi, isprăviseră. 18 S-au dus apoi la împăratul Ezechia şi au zis: „Am curăţit toată Casa Domnului, altarul arderilor-de-tot cu toate uneltele lui şi masa pâinilor pentru punerea înainte cu toate uneltele ei. 19 Am adus iarăşi în bună stare şi am curăţit toate uneltele pe(AM) care le pângărise împăratul Ahaz în timpul domniei lui, când cu fărădelegile lui: sunt înaintea altarului Domnului.”
Jertfele de ispăşire
20 Împăratul Ezechia s-a sculat dis-de-dimineaţă, a strâns pe mai-marii cetăţii şi s-a suit la Casa Domnului. 21 Au adus şapte viţei, şapte berbeci, şapte miei şi şapte ţapi ca jertfă de ispăşire(AN) pentru împărăţie, pentru Sfântul Locaş şi pentru Iuda. Împăratul a poruncit preoţilor, fiii lui Aaron, să le aducă pe altarul Domnului. 22 Preoţii au înjunghiat boii şi au strâns sângele, pe care l-au stropit(AO) pe altar; au înjunghiat berbecii şi au stropit sângele pe altar; au înjunghiat mieii şi au stropit sângele pe altar. 23 Au adus apoi ţapii ispăşitori înaintea împăratului şi înaintea adunării, care şi-au pus mâinile(AP) peste ei. 24 Preoţii i-au junghiat şi au turnat sângele la piciorul altarului, ca ispăşire(AQ) pentru păcatele întregului Israel, căci pentru tot Israelul poruncise împăratul să se aducă arderea-de-tot şi jertfa de ispăşire. 25 A pus(AR) pe leviţi în Casa Domnului cu chimvale, alăute şi harpe, după rânduiala(AS) lui David, lui Gad(AT), văzătorul împăratului, şi prorocului Natan, căci(AU) astfel era porunca Domnului dată prin prorocii Săi. 26 Leviţii au luat loc cu instrumentele lui David(AV) şi preoţii, cu(AW) trâmbiţele. 27 Ezechia a poruncit să aducă arderea-de-tot pe altar şi, în clipa când a început arderea-de-tot, a început(AX) şi cântarea Domnului, în sunetul trâmbiţelor şi instrumentelor lui David, împăratul lui Israel. 28 Toată adunarea s-a închinat, a cântat cântarea şi a sunat din trâmbiţe, până s-a isprăvit arderea-de-tot. 29 Şi, când au isprăvit de adus ardere-de-tot, împăratul(AY) şi toţi cei ce erau cu el au îngenuncheat şi s-au închinat. 30 Apoi, împăratul Ezechia şi căpeteniile au zis leviţilor să laude pe Domnul cu cuvintele lui David şi ale prorocului Asaf. L-au lăudat cu bucurie şi s-au plecat şi s-au închinat. 31 Ezechia a luat atunci cuvântul şi a zis: „Acum, după ce v-aţi sfinţit în slujba Domnului, apropiaţi-vă, aduceţi dobitoacele pentru jertfă şi aduceţi jertfe de mulţumire la Casa Domnului.” Şi adunarea a adus dobitoacele pentru jertfă şi a adus jertfe(AZ) de mulţumire şi toţi cei pe care-i îndemna inima au adus arderi-de-tot. 32 Numărul arderilor-de-tot aduse de adunare a fost de şaptezeci de boi, o sută de berbeci şi două sute de miei; toate aceste vite au fost jertfite ca ardere-de-tot Domnului. 33 Şi au mai închinat Domnului şase sute de boi şi trei mii de oi. 34 Dar preoţii erau în număr mic şi n-au putut să despoaie toate arderile-de-tot; i-au ajutat fraţii(BA) lor, leviţii, până s-a isprăvit lucrarea şi până s-au sfinţit şi ceilalţi preoţi, căci(BB) leviţii s-au sfinţit mai degrabă decât preoţii. 35 De altfel erau foarte multe arderi-de-tot, cu grăsimile(BC) jertfelor de mulţumire şi cu jertfele(BD) de băutură ale arderilor-de-tot. Astfel a fost aşezată din nou slujba Casei Domnului. 36 Ezechia şi tot poporul s-au bucurat că Dumnezeu făcuse pe popor cu voie bună, căci lucrul s-a făcut pe neaşteptate.
Rugăciunea lui Isus
17 După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată, a(A)sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine, 2 după cum(B)I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe(C) care I i-ai dat Tu. 3 Şi viaţa(D) veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul(E) Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care(F) L-ai trimis Tu. 4 Eu(G) Te-am proslăvit pe pământ, am(H) sfârşit lucrarea pe care(I) Mi-ai dat-o s-o fac. 5 Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine Însuţi cu slava pe(J) care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea. 6 Am(K) făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care(L)Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvântul Tău. 7 Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu vine de la Tine. 8 Căci le-am dat cuvintele pe care(M) Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi(N)au crezut că Tu M-ai trimis. 9 Pentru ei Mă rog. Nu(O)Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu, pentru că sunt ai Tăi – 10 tot ce este al Meu este al Tău şi ce este al(P) Tău este al Meu – şi Eu sunt proslăvit în ei. 11 Eu(Q)nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte(R), în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca(S) ei să fie una, cum(T) suntem şi Noi. 12 Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu(U) am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat şi(V) niciunul din ei n-a pierit, afară(W) de fiul pierzării, ca(X)să se împlinească Scriptura. 13 Dar, acum, Eu vin la Tine şi spun aceste lucruri pe când sunt încă în lume, pentru ca să aibă în ei bucuria Mea deplină. 14 Le-am(Y)dat Cuvântul Tău, şi(Z) lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum(AA) Eu nu sunt din lume. 15 Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i(AB) păzeşti de cel rău. 16 Ei(AC) nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume. 17 Sfinţeşte-i(AD) prin adevărul Tău: Cuvântul(AE) Tău este adevărul. 18 Cum(AF) M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume. 19 Şi(AG) Eu Însumi Mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr. 20 Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. 21 Mă rog ca(AH) toţi să fie una, cum Tu(AI), Tată, eşti în Mine şi Eu, în Tine, ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. 22 Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca(AJ) ei să fie una, cum şi Noi suntem una – 23 Eu în ei şi Tu în Mine –, pentru ca(AK)ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine. 24 Tată(AL), vreau ca, acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă(AM) Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii. 25 Neprihănitule Tată, lumea(AN) nu Te-a cunoscut, dar Eu(AO) Te-am cunoscut şi aceştia(AP) au cunoscut că Tu M-ai trimis. 26 Eu(AQ) le-am făcut cunoscut Numele Tău, şi li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu(AR) care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu să fiu în ei.”
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.