Old/New Testament
Amaţia, împăratul lui Iuda
25 Amaţia a ajuns împărat la vârsta de douăzeci şi cinci(A) de ani şi a domnit douăzeci şi nouă de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Ioadan, din Ierusalim. 2 El a făcut ce este bine înaintea Domnului, dar cu o inimă care nu(B) era în totul dată Lui. 3 Când s-a întărit(C) domnia în mâinile lui, a omorât pe slujitorii care uciseseră pe împăratul, tatăl său. 4 Dar n-a omorât pe fiii lor, căci a lucrat potrivit cu ceea ce este scris în lege, în cartea lui Moise, unde Domnul dă porunca aceasta: „Să nu se omoare(D) părinţii pentru copii şi să nu se omoare copiii pentru părinţi, ci fiecare să fie omorât pentru păcatul lui.” 5 Amaţia a strâns pe oamenii din Iuda şi i-a pus după casele părinteşti, căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute, pentru tot Iuda şi Beniamin. Le-a făcut numărătoarea de la(E) vârsta de douăzeci de ani în sus şi a găsit trei sute de mii de oameni aleşi, în stare să poarte armele, mânuind suliţa şi scutul. 6 A mai tocmit cu plată din Israel o sută de mii de viteji, cu o sută de talanţi de argint. 7 Un om al lui Dumnezeu a venit la el şi a zis: „Împărate, să nu meargă cu tine oastea lui Israel, căci Domnul nu este cu Israel, nu este cu toţi aceşti fii ai lui Efraim. 8 Dacă mergi cu ei, chiar dacă ai face la luptă fapte de vitejie, să ştii că Dumnezeu te va face să cazi înaintea vrăjmaşului. Căci Dumnezeu are putere(F) să te ajute şi să te facă să cazi.” 9 Amaţia a zis omului lui Dumnezeu: „Dar ce să fac cu cei o sută de talanţi pe care i-am dat oastei lui Israel?” Omul lui Dumnezeu a răspuns: „Domnul poate(G) să-ţi dea mult mai mult decât atât.” 10 Atunci, Amaţia a despărţit ceata care-i venise din Efraim şi a poruncit ca oamenii aceştia să se întoarcă acasă. Dar ei s-au mâniat foarte tare pe Iuda şi au plecat acasă cu mare furie. 11 Amaţia s-a îmbărbătat şi şi-a dus poporul în Valea Sării(H), unde a bătut zece mii de oameni din fiii lui Seir. 12 Şi fiii lui Iuda au prins din ei zece mii de inşi vii, pe care i-au dus pe vârful unei stânci, de unde i-au prăvălit în vale, aşa încât toţi au fost zdrobiţi. 13 Însă oamenii din ceata căreia îi dăduse drumul ca să nu meargă la război cu el au năvălit în cetăţile lui Iuda, de la Samaria până la Bet-Horon, au ucis acolo trei mii de inşi şi au luat multe prăzi.
Războiul cu Ioas
14 Când s-a întors Amaţia de la înfrângerea edomiţilor, a adus(I) pe dumnezeii fiilor lui Seir şi i-a pus dumnezei pentru(J) el; s-a închinat înaintea lor şi le-a adus tămâie. 15 Atunci, Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Amaţia şi a trimis la el pe un proroc, care i-a zis: „Pentru ce ai căutat pe dumnezeii(K) poporului acestuia, când ei n-au(L) putut să-şi izbăvească poporul din mâna ta?” 16 Pe când vorbea el, Amaţia i-a zis: „Oare te-am făcut sfetnic al împăratului? Pleacă! Pentru ce vrei să fii lovit?” Prorocul a plecat zicând: „Ştiu acum că Dumnezeu(M) a hotărât să te nimicească, pentru că ai făcut lucrul acesta şi n-ai ascultat sfatul meu.” 17 După ce s-a sfătuit(N), Amaţia, împăratul lui Iuda, a trimis să spună lui Ioas, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, împăratul lui Israel: „Vino să ne vedem faţă în faţă!” 18 Şi Ioas, împăratul lui Israel, a trimis să spună lui Amaţia, împăratul lui Iuda: „Spinul din Liban a trimis să spună cedrului din Liban: ‘Dă pe fiică-ta de nevastă fiului meu!’ Şi fiarele sălbatice din Liban au trecut şi au călcat în picioare spinul. 19 Tu te gândeşti că ai bătut pe edomiţi, şi de aceea ţi se înalţă inima ca să te mândreşti. Acum stai mai bine acasă. Pentru ce să stârneşti un rău care ţi-ar aduce pieirea ta şi a lui Iuda?” 20 Dar Amaţia nu l-a ascultat, fiindcă Dumnezeu(O) hotărâse să-i dea în mâinile vrăjmaşului, căci căutaseră(P) pe dumnezeii Edomului. 21 Şi Ioas, împăratul lui Israel, s-a suit şi s-au văzut în faţă el şi Amaţia, împăratul lui Iuda, la Bet-Şemeşul lui Iuda. 22 Iuda a fost bătut de Israel, şi fiecare a fugit în cortul lui. 23 Ioas, împăratul lui Israel, a luat la Bet-Şemeş pe Amaţia, împăratul lui Iuda, fiul lui(Q) Ioas, fiul lui Ioahaz. L-a adus la Ierusalim şi a făcut o spărtură de patru sute de coţi în zidul Ierusalimului, de la Poarta lui Efraim până la Poarta Unghiului. 24 A luat tot aurul şi argintul, şi toate vasele care se aflau în Casa lui Dumnezeu, la Obed-Edom, şi vistieriile casei împăratului. A luat şi ostatici şi s-a întors la Samaria. 25 Amaţia(R), fiul lui Ioas, împăratul lui Iuda, a trăit cincisprezece ani după moartea lui Ioas, fiul lui Ioahaz, împăratul lui Israel. 26 Celelalte fapte ale lui Amaţia, cele dintâi şi cele de pe urmă, nu sunt scrise oare în cartea împăraţilor lui Iuda şi Israel? 27 De când s-a abătut Amaţia de la Domnul, s-a făcut împotriva lui o uneltire la Ierusalim, şi el a fugit la Lachis. Dar l-au urmărit la Lachis şi l-au omorât. 28 L-au adus pe cai şi l-au îngropat cu părinţii săi în cetatea lui Iuda.
Domnia lui Ozia
26 Tot poporul din Iuda a luat pe Ozia(S), care era în vârstă de şaisprezece ani, şi l-a pus împărat în locul tatălui său, Amaţia. 2 Ozia a întărit Elotul şi l-a adus iarăşi sub stăpânirea lui Iuda după ce a adormit împăratul cu părinţii săi. 3 Ozia avea şaisprezece ani când a ajuns împărat şi a domnit cincizeci şi doi de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Iecolia, din Ierusalim. 4 El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său, Amaţia. 5 A căutat(T) pe Dumnezeu în timpul vieţii lui Zaharia, care pricepea(U) vedeniile lui Dumnezeu. Şi, în timpul când a căutat pe Domnul, Dumnezeu l-a făcut să propăşească. 6 A pornit cu război(V) împotriva filistenilor. A dărâmat zidurile Gatului, zidurile Iabnei şi zidurile Asdodului şi a zidit cetăţi în ţinutul Asdodului şi între filisteni. 7 Dumnezeu l-a ajutat împotriva filistenilor(W), împotriva arabilor care locuiau la Gur-Baal şi împotriva maoniţilor. 8 Amoniţii aduceau(X) daruri lui Ozia, şi faima lui s-a întins până la hotarele Egiptului, căci a ajuns foarte puternic. 9 Ozia a zidit turnuri la Ierusalim pe Poarta(Y) Unghiului, pe poarta văii şi pe unghi şi le-a întărit. 10 A zidit turnuri în pustie şi a săpat multe fântâni, pentru că avea multe turme în văi şi în câmpie, şi plugari şi vieri în munţi şi la Carmel, căci îi plăcea lucrarea pământului. 11 Ozia avea o oaste de ostaşi care mergeau la război în cete, socotite după numărătoarea făcută de logofătul Ieiel şi dregătorul Maaseia şi puse sub poruncile lui Hanania, una din căpeteniile împăratului. 12 Tot numărul capilor caselor părinteşti, al vitejilor, era de două mii şase sute. 13 Ei porunceau peste o oaste de trei sute şapte mii cinci sute de ostaşi în stare să ajute pe împărat împotriva vrăjmaşului. 14 Ozia le-a dat pentru toată oştirea scuturi, suliţe, coifuri, platoşe, arcuri şi praştii. 15 A făcut la Ierusalim maşini iscodite de un meşter, care aveau să fie aşezate pe turnuri şi pe unghiuri, ca să arunce săgeţi şi pietre mari. Faima lui s-a întins până departe, căci a fost ajutat în chip minunat până ce a ajuns foarte puternic.
Semeţia lui Ozia
16 Dar, când a ajuns(Z) puternic, inima i s-a(AA) înălţat şi l-a dus la pieire. A păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului său, intrând în Templul Domnului(AB) ca să ardă tămâie pe altarul tămâierii. 17 Preotul Azaria(AC) a intrat după el cu optzeci de preoţi ai Domnului, oameni de inimă, 18 care s-au împotrivit împăratului Ozia şi i-au zis: „N-ai dreptul(AD), Ozia, să aduci tămâie Domnului! Dreptul acesta îl au preoţii(AE), fiii lui Aaron, care au fost sfinţiţi ca s-o aducă. Ieşi din Sfântul Locaş, căci faci un păcat! Şi lucrul acesta nu-ţi va face cinste înaintea Domnului Dumnezeu.” 19 Ozia s-a mâniat. În mână avea o cădelniţă. Şi, cum s-a mâniat pe preoţi, i-a izbucnit lepra(AF) pe frunte, în faţa preoţilor, în Casa Domnului, lângă altarul tămâierii. 20 Marele preot, Azaria, şi toţi preoţii şi-au îndreptat privirile spre el şi iată că era plin de lepră pe frunte. L-au scos repede afară şi el însuşi s-a grăbit(AG) să iasă, pentru că Domnul îl lovise. 21 Împăratul Ozia(AH) a fost lepros până în ziua morţii şi a locuit într-o casă deosebită(AI) ca lepros, căci a fost izgonit din Casa Domnului. Şi fiul său Iotam era în fruntea casei împăratului şi judeca poporul ţării. 22 Celelalte fapte ale lui Ozia, cele dintâi şi cele de pe urmă, au fost scrise de Isaia(AJ), fiul lui Amoţ, prorocul. 23 Ozia(AK) a adormit cu părinţii săi. Şi l-au îngropat cu părinţii săi în ogorul de înmormântare al împăraţilor, căci ziceau: „Este lepros.” În locul lui, a domnit fiul său Iotam.
Iotam, împăratul lui Iuda
27 Iotam avea douăzeci şi cinci(AL) de ani când a ajuns împărat şi a domnit şaisprezece ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Ieruşa, fata lui Ţadoc. 2 El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său, Ozia. Numai că n-a intrat în Templul Domnului. Totuşi poporul(AM) se strica mereu. 3 Iotam a zidit poarta de sus a Casei Domnului şi a făcut multe clădiri pe zidurile de pe deal. 4 A zidit cetăţi în muntele lui Iuda şi cetăţui şi turnuri în dumbrăvi. 5 A fost în război cu împăratul fiilor lui Amon şi i-a biruit. Fiii lui Amon i-au dat în anul acela o sută de talanţi de argint, zece mii de cori de grâu şi zece mii de orz şi i-au plătit tot atât pe anul al doilea şi al treilea. 6 Iotam a ajuns puternic pentru că şi-a urmat necurmat căile înaintea Domnului, Dumnezeului său. 7 Celelalte fapte ale lui Iotam, toate războaiele lui şi tot ce a făcut el, sunt scrise în cartea împăraţilor lui Israel şi Iuda. 8 El avea douăzeci şi cinci de ani când a ajuns împărat şi a domnit şaisprezece ani la Ierusalim. 9 Iotam a adormit(AN) cu părinţii săi, şi l-au îngropat în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ahaz.
Prigonirea ucenicilor
16 „V-am spus aceste lucruri pentru ca ele să(A) nu fie pentru voi un prilej de cădere. 2 Au(B) să vă dea afară din sinagogi, ba încă va veni vremea când oricine(C) vă va ucide să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu. 3 Şi se vor purta astfel(D) cu voi, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine. 4 V-am spus aceste(E) lucruri pentru ca, atunci când le va veni ceasul să se împlinească, să vă aduceţi aminte că vi le-am spus. Nu(F) vi le-am spus de la început, pentru că eram cu voi.
Lucrarea Mângâietorului
5 Acum Mă duc(G) la Cel ce M-a trimis şi nimeni din voi nu Mă întreabă: ‘Unde Te duci?’ 6 Dar, pentru că v-am spus aceste lucruri, întristarea(H)v-a umplut inima. 7 Totuşi vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul(I) nu va veni la voi, dar, dacă(J) Mă duc, vi-L voi trimite. 8 Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata. 9 În ce priveşte(K) păcatul, fiindcă ei nu cred în Mine; 10 în ce priveşte neprihănirea(L), fiindcă(M)Mă duc la Tatăl şi nu Mă veţi mai vedea; 11 în ce priveşte(N) judecata, fiindcă stăpânitorul(O) lumii acesteia este judecat. 12 Mai am să vă spun multe lucruri, dar(P) acumnu le puteţi purta. 13 Când va veni Mângâietorul, Duhul(Q) adevărului, are să vă(R)călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare. 14 El Mă va proslăvi pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi. 15 Tot(S) ce are Tatăl este al Meu, de aceea am zis că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.
Întristarea prefăcută în bucurie
16 Peste puţină(T)vreme, nu Mă veţi mai vedea, apoi iarăşi, peste puţină vreme, Mă veţi vedea, pentru că(U) Mă duc la Tatăl.” 17 La auzul acestor vorbe, unii din ucenicii Lui au zis între ei: „Ce înseamnă cuvintele acestea: ‘Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea’şi ‘Apoi iarăşi, peste puţină vreme, Mă veţi vedea’şi ‘Pentru că Mă duc la Tatăl’?” 18 Ei ziceau deci: „Ce înseamnă aceasta: ‘Peste puţină vreme’? Nu ştim ce vrea să spună.” 19 Isus a cunoscut că voiau să-L întrebe şi le-a zis: „Vă întrebaţi între voi ce înseamnă cuvintele: ‘Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea’ şi ‘Apoi iarăşi, peste puţină vreme, Mă veţi vedea’? 20 Adevărat, adevărat vă spun că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura; vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. 21 Femeia(V), când este în durerile naşterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul, dar, după ce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s-a născut un om pe lume. 22 Tot aşa(W) şi voi, acum sunteţi plini de întristare, dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se(X)va bucura şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră. 23 În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic. Adevărat(Y), adevărat vă spun că, orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da. 24 Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi şi veţi căpăta, pentru ca(Z) bucuria voastră să fie deplină.
Cuvinte de rămas-bun
25 V-am spus aceste lucruri în pilde. Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci vă voi vorbi desluşit despre Tatăl. 26 În ziua aceea(AA), veţi cere în Numele Meu şi nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi. 27 Căci(AB) Tatăl Însuşi vă iubeşte, pentru că M-aţi iubit şi aţi(AC)crezut că am ieşit de la Dumnezeu. 28 Am ieşit(AD) de la Tatăl şi am venit în lume; acum las lumea şi Mă duc la Tatăl.” 29 Ucenicii Săi I-au zis: „Iată că acum vorbeşti desluşit şi nu spui nicio pildă. 30 Acum cunoaştem că(AE) ştii toate lucrurile şi n-ai nevoie să Te întrebe cineva, de aceea credem(AF) că ai ieşit de la Dumnezeu.” 31 „Acum credeţi?” le-a răspuns Isus. 32 „Iată(AG)că vine ceasul, şi a şi venit, când veţi fi risipiţi fiecare(AH) la ale lui, şi pe Mine Mă veţi lăsa singur, dar(AI) nu sunt singur, căci Tatăl este cu Mine. 33 V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în(AJ) Mine. În(AK) lume veţi avea necazuri, dar(AL)îndrăzniţi, Eu am biruit(AM)lumea.”
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.