Old/New Testament

Ioas se încununează împărat

23 În^(A) al şaptelea an, Iehoiada s-a îmbărbătat şi a făcut legământ cu căpeteniile peste sute. Aceştia erau: Azaria, fiul lui Ieroham, Ismael, fiul lui Iohanan, Azaria, fiul lui Obed, Maaseia, fiul lui Adaia, şi Elişafat, fiul lui Zicri. ² Au străbătut toată ţara lui Iuda şi au strâns pe leviţii din toate cetăţile lui Iuda şi pe capii de familii din Israel şi au venit la Ierusalim. ³ Toată adunarea a făcut legământ cu împăratul în Casa lui Dumnezeu. Şi Iehoiada le-a zis: „Iată că fiul împăratului va domni, cum a spus^(B) Domnul cu privire la fiii lui David. ⁴ Iată ce veţi face. A treia parte din voi, care intră^(C) de slujbă în ziua Sabatului, preoţi şi leviţi, să facă paza pragurilor; ⁵ altă treime să stea în casa împăratului şi o treime, la poarta Iesod. Tot poporul să fie în curţile Casei Domnului. ⁶ Nimeni să nu intre în Casa Domnului, afară de preoţii şi leviţii^(D) de slujbă; ei să intre, căci sunt sfinţi. Şi tot poporul să facă de strajă cu privire la porunca Domnului. ⁷ Leviţii să înconjoare pe împărat de toate părţile, fiecare cu armele în mână, şi oricine va intra în casă să fie omorât. Voi să fiţi pe lângă împărat când va intra şi când va ieşi.” ⁸ Leviţii şi tot Iuda au împlinit toate poruncile pe care le dăduse preotul Iehoiada. Şi-a luat fiecare oamenii lui, pe cei ce intrau în slujbă şi pe cei ce ieşeau din slujbă în ziua Sabatului, căci preotul Iehoiada nu scutise pe niciuna din^(E) cete. ⁹ Preotul Iehoiada a dat sutaşilor suliţele şi scuturile, mari şi mici, care veneau de la împăratul David şi care se aflau în Casa lui Dumnezeu. ¹⁰ A aşezat tot poporul, fiecare cu arma în mână, de la partea dreaptă până la partea stângă a casei, lângă altar şi lângă casă de jur împrejurul împăratului. ¹¹ Au adus înainte pe fiul împăratului, i-au pus cununa împărătească şi mărturia^(F) şi l-au făcut împărat. Şi Iehoiada şi fiii săi l-au uns şi au zis: „Trăiască împăratul!” ¹² Atalia a auzit zarva poporului care alerga şi mărea pe împărat şi a venit la popor în Casa Domnului. ¹³ S-a uitat şi iată că împăratul stătea pe scaunul său împărătesc la intrare. Căpeteniile şi trâmbiţele erau lângă împărat; tot poporul ţării se bucura şi suna din trâmbiţe, iar cântăreţii, cu instrumentele de muzică, ziceau cântările^(G) de laudă. Atalia şi-a sfâşiat hainele şi a zis: „Vânzare! Vânzare!” ¹⁴ Atunci, preotul Iehoiada, scoţând pe sutaşi, care erau în fruntea oştirii, le-a zis: „Scoateţi-o afară din şiruri, şi oricine o va urma să fie ucis.” Căci preotul zisese: „N-o omorâţi în Casa Domnului.” ¹⁵ I-au făcut loc şi s-a dus la casa împăratului, pe intrarea Porţii^(H) Cailor, şi au omorât-o acolo. ¹⁶ Iehoiada a făcut între el, tot poporul şi împărat un legământ prin care aveau să fie poporul Domnului. ¹⁷ Tot poporul a intrat în casa lui Baal şi au dărâmat-o; i-au sfărâmat altarele şi chipurile şi au ucis înaintea altarelor pe Matan^(I), preotul lui Baal. ¹⁸ Iehoiada a încredinţat slujbele Casei Domnului în mâinile preoţilor, leviţilor pe care-i împărţise^(J) David în Casa Domnului, ca să aducă arderi-de-tot Domnului, cum este scris în legea^(K) lui Moise, în mijlocul bucuriilor şi cântărilor, după rânduiala lui David. ¹⁹ A pus uşieri^(L) la porţile Casei Domnului ca să nu intre nimeni spurcat prin ceva. ²⁰ A luat pe sutaşi^(M), pe oamenii cu vază, pe cei ce aveau putere peste popor şi pe tot poporul ţării şi a pogorât pe împărat din Casa Domnului. Au intrat în casa împăratului pe poarta de sus şi au pus pe împărat pe scaunul de domnie al împărăţiei. ²¹ Tot poporul ţării se bucura şi cetatea era liniştită. Pe Atalia o omorâseră cu sabia.

Ioas începe să domnească şi drege Templul

24 Ioas avea şapte^(N) ani când a ajuns împărat şi a domnit patruzeci de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Ţibia, din Beer-Şeba. ² Ioas a făcut ce este bine^(O) înaintea Domnului în tot timpul vieţii preotului Iehoiada. ³ Iehoiada a luat pentru Ioas două neveste şi Ioas a născut fii şi fiice. ⁴ După aceea, Ioas şi-a pus de gând să dreagă Casa Domnului. ⁵ A strâns pe preoţi şi pe leviţi şi le-a zis: „Duceţi-vă prin cetăţile lui Iuda şi strângeţi bani^(P) din tot Israelul, pe fiecare an, pentru dregerea Casei Dumnezeului vostru. Şi grăbiţi-vă cu lucrul acesta.” Dar leviţii nu s-au grăbit. ⁶ Împăratul^(Q) a chemat pe marele preot Iehoiada şi i-a zis: „Pentru ce n-ai vegheat ca leviţii să strângă din Iuda şi din Ierusalim darea poruncită de Moise^(R), robul Domnului, şi pusă pe adunarea lui Israel pentru cortul^(S) mărturiei? ⁷ Căci nelegiuita aceea de Atalia şi fiii^(T) ei au pustiit Casa lui Dumnezeu şi au întrebuinţat în slujba Baalilor toate lucrurile^(U) închinate Casei Domnului.” ⁸ Atunci, împăratul a poruncit^(V) să se facă o ladă şi să se pună afară la poarta Casei Domnului. ⁹ Şi s-a dat de veste în Iuda şi în Ierusalim ca să se aducă Domnului^(W) darea pusă de Moise, robul Domnului, pe Israel în pustie. ¹⁰ Toate căpeteniile şi tot poporul s-au bucurat de lucrul acesta şi au adus şi au aruncat în ladă tot ce aveau de plătit. ¹¹ Când^(X) vedeau leviţii că e mult argint în ladă şi că era vremea ca s-o dea în mâinile dregătorilor împăratului, venea logofătul împăratului şi slujbaşul marelui preot şi goleau lada. Apoi o luau şi o puneau iarăşi la loc. Aşa făceau în fiecare zi şi au strâns mult argint. ¹² Împăratul şi Iehoiada îl dădeau meşterilor însărcinaţi cu facerea lucrării în Casa Domnului, care tocmeau cioplitori de piatră şi tâmplari, ca să dreagă Casa Domnului, precum şi lucrători în fier şi aramă, ca să dreagă Casa Domnului. ¹³ Lucrătorii s-au apucat de lucru şi au isprăvit ce era de dres; au pus Casa lui Dumnezeu iarăşi în stare bună şi au întărit-o. ¹⁴ Când au isprăvit, au adus înaintea împăratului şi înaintea lui Iehoiada argintul care mai rămăsese. Şi cu el^(Y) au făcut unelte pentru Casa Domnului, unelte pentru slujbă şi pentru arderile-de-tot, pahare şi alte scule de aur şi de argint. Şi, în tot timpul vieţii lui Iehoiada, au adus necurmat arderi-de-tot în Casa Domnului. ¹⁵ Iehoiada a murit bătrân şi sătul de zile. La moarte, avea o sută treizeci de ani. ¹⁶ L-au îngropat în cetatea lui David, la un loc cu împăraţii, pentru că făcuse bine în Israel, şi faţă de Dumnezeu, şi faţă de Casa Lui.

Ioas şi închinarea la idoli

¹⁷ După moartea lui Iehoiada, căpeteniile lui Iuda au venit şi s-au închinat înaintea împăratului. Atunci, împăratul i-a ascultat. ¹⁸ Şi au părăsit Casa Domnului, Dumnezeului părinţilor lor, şi au slujit Astarteelor^(Z) şi idolilor. Mânia^(AA) Domnului a venit asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului, pentru că se făcuseră vinovaţi în felul acesta. ¹⁹ Domnul a trimis^(AB) la ei proroci să-i întoarcă înapoi la El, dar n-au ascultat de înştiinţările pe care le-au primit. ²⁰ Zaharia, fiul preotului Iehoiada, a fost îmbrăcat cu Duhul^(AC) lui Dumnezeu. El s-a înfăţişat înaintea poporului şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Dumnezeu: ‘Pentru ce^(AD) călcaţi poruncile Domnului? Nu veţi propăşi. Pentru că^(AE) aţi părăsit pe Domnul, şi El vă va părăsi’.” ²¹ Şi au uneltit împotriva lui şi l-au ucis^(AF) cu pietre, din porunca împăratului, în curtea Casei Domnului. ²² Împăratul Ioas nu şi-a adus aminte de bunăvoinţa pe care o avusese faţă de el Iehoiada, tatăl lui Zaharia, şi a omorât pe fiul lui. Zaharia a zis când a murit: „Domnul să vadă şi să judece!” ²³ După trecerea anului, oastea^(AG) sirienilor s-a suit împotriva lui Ioas şi a venit în Iuda şi la Ierusalim. Au omorât din popor pe toate căpeteniile poporului şi au trimis împăratului toată prada la Damasc. ²⁴ Oastea sirienilor a venit cu un mic^(AH) număr de oameni. Totuşi Domnul a dat^(AI) în mâinile lor o oaste foarte însemnată, pentru că părăsiseră pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor. Astfel au pedepsit^(AJ) sirienii pe Ioas. ²⁵ Când au plecat de la el, după ce-l lăsaseră în mari suferinţe, slujitorii^(AK) lui au uneltit împotriva lui din pricina sângelui fiului^(AL) preotului Iehoiada. L-au omorât în patul lui şi a murit. L-au îngropat în cetatea lui David, dar nu l-au îngropat în mormintele împăraţilor. ²⁶ Iată pe cei ce au uneltit împotriva lui: Zabad, fiul Şimeatei, o femeie amonită şi Iozabad, fiul Şimritei, o femeie moabită. ²⁷ Cât despre fiii lui, despre marele număr de prorocii^(AM) făcute cu privire la el şi despre dregerea Casei lui Dumnezeu, toate acestea sunt scrise în istoria din cartea împăraţilor.

În locul lui a domnit fiul său Amaţia^(AN).

Isus, Viţa

15 „Eu sunt adevărata viţă şi Tatăl Meu este vierul. ² Pe orice^(A) mlădiţă care este în Mine şi n-aduce rod, El o taie, şi pe orice mlădiţă care aduce rod, o curăţă, ca să aducă şi mai mult rod. ³ Acum voi^(B) sunteţi curaţi din pricina cuvântului pe care vi l-am spus. ⁴ Rămâneţi^(C) în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduce rod dacă nu rămâneţi în Mine. ⁵ Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce multă roadă^(D), căci, despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic. ⁶ Dacă nu rămâne cineva în Mine, este^(E)aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă, apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc şi ard. ⁷ Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice^(F)veţi vrea, şi vi se va da. ⁸ Dacă aduceţi multă roadă, prin aceasta^(G) Tatăl Meu va fi proslăvit şi voi^(H) veţi fi astfel ucenicii Mei. ⁹ Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea. ¹⁰ Dacă^(I) păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în dragostea Lui. ¹¹ V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi şi bucuria^(J)voastră să fie deplină.

Dragostea frăţească

¹² Aceasta^(K) este porunca Mea: Să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu. ¹³ Nu este mai^(L) mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi. ¹⁴ Voi^(M) sunteţi prietenii Mei dacă faceţi ce vă poruncesc Eu. ¹⁵ Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit prieteni, pentru că^(N) v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu. ¹⁶ Nu^(O) voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am^(P)rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână, pentru ca orice^(Q) veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea. ¹⁷ Vă poruncesc^(R) aceste lucruri, ca să vă iubiţi unii pe alţii.

Ura din partea lumii

¹⁸ Dacă^(S) vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră. ¹⁹ Dacă^(T) aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei, dar, pentru că^(U) nu sunteţi din lume şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea. ²⁰ Aduceţi-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: ‘robul^(V) nu este mai mare decât stăpânul său’. Dacă^(W) M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. ²¹ Dar^(X) vă vor face toate aceste lucruri pentru Numele Meu, pentru că ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis. ²² Dacă^(Y) n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, n-ar avea păcat, dar^(Z) acum n-au nicio dezvinovăţire pentru păcatul lor. ²³ Cine^(AA) Mă urăşte pe Mine urăşte şi pe Tatăl Meu. ²⁴ Dacă n-aş fi făcut între ei lucrări^(AB) pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat, dar acum le-au şi văzut şi M-au urât şi pe Mine, şi pe Tatăl Meu. ²⁵ Dar lucrul acesta s-a întâmplat ca să se împlinească vorba scrisă în Legea lor: ‘M-au^(AC) urât fără temei’. ²⁶ Când^(AD)va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El^(AE) va mărturisi despre Mine. ²⁷ Şi voi^(AF) de asemenea veţi mărturisi, pentru că aţi^(AG) fost cu Mine de la început.”