Old/New Testament

Hanani mustră pe Iosafat

19 Iosafat, împăratul lui Iuda, s-a întors în pace acasă, la Ierusalim. ² Iehu, fiul prorocului^(A) Hanani, i-a ieşit înainte şi a zis împăratului Iosafat: „Cum de ai ajutat tu pe cel rău şi ai iubit^(B) pe cei ce urăsc pe Domnul? Din pricina aceasta este mâniat^(C) Domnul pe tine. ³ Dar tot se mai găseşte şi ceva^(D) bun în tine, căci ai înlăturat din ţară idolii şi ţi-ai pus^(E) inima să caute pe Dumnezeu.”

Măsurile pentru împărţirea dreptăţii

⁴ Iosafat a rămas la Ierusalim. Apoi a mai făcut o călătorie prin mijlocul poporului, de la Beer-Şeba până la muntele lui Efraim, şi i-a adus înapoi la Domnul, Dumnezeul părinţilor lor. ⁵ A pus judecători în toate cetăţile întărite din ţara lui Iuda, în fiecare cetate. ⁶ Şi a zis judecătorilor: „Luaţi seama la ce veţi face, căci nu pentru oameni^(F) veţi rosti judecăţi, ci pentru Domnul^(G), care va fi lângă voi când le veţi rosti. ⁷ Acum, frica Domnului să fie peste voi; vegheaţi asupra faptelor voastre, căci la Domnul^(H), Dumnezeul nostru, nu este nicio nelegiuire, nici nu se are^(I) în vedere faţa oamenilor, nici nu se primesc daruri.” ⁸ Când s-a întors la Ierusalim, Iosafat^(J) a pus şi aici, pentru judecăţile Domnului şi pentru neînţelegeri, leviţi, preoţi şi căpetenii peste casele părinteşti ale lui Israel. ⁹ Şi iată poruncile pe care li le-a dat: „Voi să lucraţi în frica^(K) Domnului, cu credinţă şi curăţie de inimă. ¹⁰ În orice^(L) neînţelegere, care vă va fi supusă de fraţii voştri, care locuiesc în cetăţile lor, şi anume cu privire la un omor, la o lege, la o poruncă, la învăţături şi rânduieli, să-i luminaţi, ca să nu se facă vinovaţi faţă de Domnul şi să nu izbucnească mânia^(M) Lui peste voi^(N) şi peste fraţii voştri. Aşa să lucraţi, şi nu veţi fi vinovaţi. ¹¹ Şi iată că aveţi în frunte pe marele preot Amaria pentru toate treburile^(O) Domnului şi pe Zebadia, fiul lui Ismael, căpetenia casei lui Iuda, pentru toate treburile împăratului şi aveţi înainte ca dregători pe leviţi. Întăriţi-vă şi lucraţi şi Domnul să fie cu cel ce va face^(P) binele!”

Biruinţa lui Iosafat asupra moabiţilor şi amoniţilor

20 După aceea, fiii lui Moab şi fiii lui Amon şi cu ei nişte maoniţi au pornit cu război împotriva lui Iosafat. ² Au venit şi au dat de ştire lui Iosafat, zicând: „O mare mulţime înaintează împotriva ta de dincolo de mare, din Siria, şi sunt la^(Q) Haţaţon-Tamar, adică^(R) En-Ghedi.” ³ În spaima sa, Iosafat şi-a îndreptat faţa să caute^(S) pe Domnul şi a vestit^(T) un post pentru tot Iuda. ⁴ Iuda s-a adunat să cheme pe Domnul şi au venit din toate cetăţile lui Iuda să caute pe Domnul. ⁵ Iosafat a venit în mijlocul adunării lui Iuda şi a Ierusalimului, în Casa Domnului, înaintea curţii celei noi. ⁶ Şi a zis: „Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, nu eşti Tu Dumnezeu în ceruri^(U) şi nu stăpâneşti^(V) Tu peste toate împărăţiile neamurilor? Oare n-ai Tu în mână^(W) tăria şi puterea, aşa că nimeni nu Ţi se poate împotrivi? ⁷ Oare n-ai izgonit^(X) Tu, Dumnezeul^(Y) nostru, pe locuitorii ţării acesteia dinaintea poporului Tău Israel şi n-ai dat-o Tu pentru totdeauna de moştenire seminţei lui Avraam, care Te^(Z) iubea? ⁸ Ei au locuit-o şi Ţi-au zidit în ea un locaş sfânt pentru Numele Tău, zicând: ⁹ ‘Dacă^(AA) va veni peste noi vreo nenorocire, sabia, judecata, ciuma sau foametea, ne vom înfăţişa înaintea casei acesteia şi înaintea Ta, căci^(AB) Numele Tău este în casa aceasta; vom striga către Tine din mijlocul strâmtorării noastre, şi Tu ne vei asculta şi ne vei mântui!’ ¹⁰ Acum, iată, fiii lui Amon şi ai lui Moab şi cei din muntele Seir, la care n-ai îngăduit^(AC) lui Israel să intre când venea din ţara Egiptului – căci s-a abătut^(AD) de la ei şi nu i-a nimicit –, ¹¹ iată-i cum ne răsplătesc acum, venind^(AE) să ne izgonească din moştenirea Ta, pe care ne-ai dat-o în stăpânire! ¹² O, Dumnezeul nostru, nu-i vei judeca^(AF) Tu pe ei? Căci noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulţimi care înaintează împotriva noastră şi nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi^(AG) spre Tine!” ¹³ Tot Iuda stătea în picioare înaintea Domnului, cu pruncii, nevestele şi fiii lor. ¹⁴ Atunci, Duhul^(AH) Domnului a venit în mijlocul adunării peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, Levitul, dintre fiii lui Asaf. ¹⁵ Şi Iahaziel a zis: „Ascultaţi, tot Iuda şi locuitorii din Ierusalim, şi tu, împărate Iosafat! Aşa vă vorbeşte Domnul: ‘Nu^(AI) vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi dinaintea acestei mari mulţimi, căci nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu. ¹⁶ Mâine pogorâţi-vă împotriva lor. Ei se vor sui pe dealul Ţiţ şi-i veţi găsi la capătul văii, în faţa pustiei Ieruel. ¹⁷ Nu veţi^(AJ) avea de luptat în lupta aceasta; aşezaţi-vă, staţi acolo şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul. Iuda şi Ierusalim, nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi; mâine, ieşiţi-le înainte, şi Domnul^(AK) va fi cu voi!’ ” ¹⁸ Iosafat s-a plecat^(AL) cu faţa la pământ şi tot Iuda şi locuitorii Ierusalimului s-au aruncat înaintea Domnului să se închine înaintea Lui. ¹⁹ Leviţii dintre fiii chehatiţilor şi dintre fiii coreiţilor s-au sculat şi au lăudat cu glas tare şi puternic pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. ²⁰ A doua zi, au pornit dis-de-dimineaţă spre pustia Tecoa. La plecarea lor, Iosafat a venit şi a zis: „Ascultaţi-mă, Iuda şi locuitorii Ierusalimului! Încredeţi-vă^(AM) în Domnul, Dumnezeul vostru, şi veţi fi întăriţi; încredeţi-vă în prorocii Lui, şi veţi izbuti.” ²¹ Apoi, în învoire cu poporul, a numit nişte cântăreţi care, îmbrăcaţi cu podoabe sfinte şi mergând înaintea oştirii, lăudau^(AN) pe Domnul şi ziceau: „Lăudaţi^(AO) pe Domnul, căci^(AP) îndurarea Lui ţine în veac!” ²² În clipa când au început cântările şi laudele, Domnul a pus^(AQ) o pândă împotriva fiilor lui Amon şi ai lui Moab şi împotriva celor din muntele Seir, care veniseră împotriva lui Iuda. Şi au fost bătuţi. ²³ Fiii lui Amon şi ai lui Moab s-au aruncat asupra locuitorilor din muntele Seir ca să-i nimicească cu desăvârşire şi să-i prăpădească. Şi, după ce au isprăvit cu locuitorii din Seir, s-au ajutat unii pe alţii să se nimicească. ²⁴ Când a ajuns Iuda pe înălţimea de unde se zăreşte pustia, s-au uitat înspre mulţime, şi iată că ei erau nişte trupuri moarte întinse pe pământ şi nimeni nu scăpase. ²⁵ Iosafat şi poporul său s-au dus să ia prăzile; au găsit printre trupuri multe bogăţii şi lucruri scumpe şi au luat atât de multe, că n-au putut să le ducă pe toate. Trei zile au prădat, căci era multă pradă. ²⁶ A patra zi, s-au strâns în Valea Beraca (Binecuvântare), unde au binecuvântat pe Domnul, de aceea au numit locul acesta Valea Beraca, nume care i-a rămas până în ziua de azi. ²⁷ Toţi oamenii din Iuda şi din Ierusalim, în frunte cu Iosafat, au plecat veseli şi s-au întors la Ierusalim, căci Domnul îi umpluse de bucurie^(AR), izbăvindu-i de vrăjmaşii lor. ²⁸ Au intrat în Ierusalim şi în Casa Domnului, în sunete de alăute şi de harpe şi trâmbiţe. ²⁹ Groaza^(AS) Domnului a apucat toate împărăţiile celorlalte ţări când au auzit că Domnul luptase împotriva vrăjmaşilor lui Israel. ³⁰ Şi împărăţia lui Iosafat a fost liniştită şi Dumnezeul^(AT) lui i-a dat pace de jur împrejur.

Sfârşitul domniei lui Iosafat

³¹ Iosafat^(AU) a domnit peste Iuda. Avea treizeci şi cinci de ani când a ajuns împărat şi a domnit douăzeci şi cinci de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Azuba, fata lui Şilhi. ³² El a mers pe calea tatălui său, Asa, şi nu s-a abătut deloc, făcând ce este bine înaintea Domnului. ³³ Numai că înălţimile^(AV) n-au fost îndepărtate, şi poporul tot n-avea inima^(AW) strâns lipită de Dumnezeul părinţilor săi. ³⁴ Celelalte fapte ale lui Iosafat, cele dintâi şi cele de pe urmă, sunt scrise în istoria lui Iehu, fiul lui Hanani, care^(AX) este cuprinsă în cartea împăraţilor lui Israel. ³⁵ După aceea, Iosafat, împăratul lui Iuda, s-a unit^(AY) cu împăratul lui Israel, Ahazia, a cărui purtare era nelegiuită. ³⁶ S-a unit cu el ca să zidească nişte corăbii, care să meargă la Tarsis, şi au făcut corăbii la Eţion-Gheber. ³⁷ Atunci, Eliezer, fiul lui Dodava, din Mareşa, a prorocit împotriva lui Iosafat şi a zis: „Pentru că te-ai unit cu Ahazia, Domnul îţi nimiceşte lucrarea.” Şi corăbiile^(AZ) au fost sfărâmate şi n-au putut să se ducă la Tarsis^(BA).

²¹ După ce a spus aceste^(A) cuvinte, Isus S-a^(B) tulburat în duhul Lui, a mărturisit şi a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că unul^(C) din voi Mă va vinde.” ²² Ucenicii se uitau unii la alţii şi nu înţelegeau despre cine vorbeşte. ²³ Unul din ucenici, acela pe care-l iubea Isus, stătea la masă culcat^(D) pe sânul lui Isus. ²⁴ Simon Petru i-a făcut semn să întrebe cine este acela despre care vorbea Isus. ²⁵ Şi ucenicul acela s-a rezemat pe pieptul lui Isus şi I-a zis: „Doamne, cine este?” ²⁶ Isus a răspuns: „Acela căruia îi voi întinge bucăţica şi i-o voi da”. Şi a întins o bucăţică şi a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul. ²⁷ Cum^(E) a fost dată bucăţica, a intrat Satana în Iuda. Isus i-a zis: „Ce-ai să faci, fă repede”. ²⁸ Dar nimeni din cei ce şedeau la masă n-a înţeles pentru ce îi zisese aceste vorbe. ²⁹ Unii credeau că, de vreme ce Iuda^(F) avea punga, Isus voia să-i spună: „Cumpără ce ne trebuie pentru praznic” sau îi poruncea să dea ceva săracilor. ³⁰ Iuda, după ce a luat bucăţica, a ieşit în grabă. Era noapte.

Iubirea frăţească

³¹ După ce a ieşit Iuda, Isus a zis: „Acum^(G), Fiul omului a fost proslăvit şi Dumnezeu^(H) a fost proslăvit în El. ³² Dacă^(I) Dumnezeu a fost proslăvit în El, şi Dumnezeu Îl va proslăvi în El Însuşi, şi-L va proslăvi îndată^(J). ³³ Copilaşilor, mai sunt puţin cu voi. Mă veţi căuta, şi^(K), cum am spus iudeilor că, unde Mă duc Eu, ei nu pot veni, tot aşa vă spun şi vouă acum. ³⁴ Vă dau o poruncă^(L) nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. ³⁵ Prin aceasta^(M) vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.”

Înştiinţarea lui Petru

³⁶ „Doamne”, I-a zis Simon Petru, „unde Te duci?” Isus i-a răspuns: „Tu nu poţi veni acum după Mine, unde Mă duc Eu, dar mai^(N) târziu vei veni.” ³⁷ „Doamne”, I-a zis Petru, „de ce nu pot veni după Tine acum? Eu îmi voi da viaţa^(O) pentru Tine.” ³⁸ Isus i-a răspuns: „Îţi vei da viaţa pentru Mine? Adevărat, adevărat îţi spun că nu va cânta cocoşul, până te vei lepăda de Mine de trei ori.”