Old/New Testament
Iosia, împăratul lui Iuda
22 Iosia avea opt(A) ani când s-a făcut împărat şi a domnit treizeci şi unu de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Iedida, fata lui Adaia, din Boţcat(B). 2 El a făcut ce este bine înaintea Domnului şi a umblat în toată calea tatălui său David; nu(C) s-a abătut de la ea nici la dreapta, nici la stânga. 3 În anul(D) al optsprezecelea al împăratului Iosia, împăratul a trimis în Casa Domnului pe Şafan, logofătul, fiul lui Aţalia, fiul lui Meşulam. El i-a zis: 4 „Suie-te la marele preot Hilchia şi spune-i să strângă argintul adus(E) în Casa Domnului, pe care l-au primit de la popor cei ce păzesc(F) pragul. 5 Să se dea argintul acesta în mâinile(G) meşterilor însărcinaţi cu lucrarea în Casa Domnului. Şi să-l dea celor ce lucrează la dregerea stricăciunilor Casei Domnului, 6 anume: dulgherilor, zidarilor şi pietrarilor, pentru cumpărăturile de lemn şi de pietre cioplite, trebuitoare pentru dregerea stricăciunilor casei. 7 Dar să(H) nu li se ceară socoteală de argintul dat în mâinile lor, căci ei lucrează cinstit.”
Cartea legii găsită
8 Atunci, marele preot, Hilchia, a zis lui Şafan, logofătul: „Am găsit(I) cartea legii în Casa Domnului.” Şi Hilchia a dat cartea lui Şafan, şi Şafan a citit-o. 9 Apoi, logofătul Şafan s-a dus să dea socoteală împăratului şi a zis: „Slujitorii tăi au strâns argintul care se afla în casă şi l-au dat în mâinile meşterilor însărcinaţi cu facerea lucrării în Casa Domnului.” 10 Şafan, logofătul, a mai spus împăratului: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte.” Şi Şafan a citit-o înaintea împăratului. 11 Când a auzit împăratul cuvintele din cartea legii, şi-a sfâşiat hainele. 12 Şi împăratul a dat porunca aceasta preotului Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Şafan, lui Acbor(J), fiul lui Mica, lui Şafan, logofătul, şi lui Asaia, slujitorul împăratului: 13 „Duceţi-vă şi întrebaţi pe Domnul pentru mine, pentru popor şi pentru Iuda, cu privire la cuvintele cărţii acesteia care s-a găsit, căci mare este mânia(K) Domnului, care s-a aprins împotriva noastră, pentru că părinţii noştri n-au ascultat de cuvintele cărţii acesteia şi n-au împlinit tot ce ne este poruncit în ea.” 14 Preotul Hilchia, Ahicam, Acbor, Şafan şi Asaia s-au dus la prorociţa Hulda, nevasta lui Şalum, fiul lui Ticva(L), fiul lui Harhas, păzitorul veşmintelor. Ea locuia la Ierusalim, în cealaltă mahala a cetăţii. După ce i-au vorbit, 15 ea le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Spuneţi omului care v-a trimis la mine: 16 Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, voi trimite nenorociri(M) asupra locului acestuia şi asupra locuitorilor lui, după toate cuvintele cărţii pe care a citit-o împăratul lui Iuda. 17 Pentru că M-au(N) părăsit şi au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-Mă prin toate lucrările mâinilor lor, mânia Mea s-a aprins împotriva locului acestuia, şi nu se va stinge».’ 18 Dar să spuneţi împăratului(O) lui Iuda, care v-a trimis să întrebaţi pe Domnul: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre cuvintele pe care le-ai auzit: 19 «Pentru că ţi s-a mişcat(P) inima, pentru că te-ai smerit(Q) înaintea Domnului când ai auzit ce am spus împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui, care vor ajunge de spaimă(R) şi de blestem(S), şi pentru că ţi-ai sfâşiat hainele şi ai plâns înaintea Mea, şi Eu am auzit, zice Domnul. 20 De aceea, iată, te voi adăuga la părinţii tăi, vei fi adăugat(T) în pace în mormântul tău şi nu-ţi vor vedea ochii toate nenorocirile pe care le voi aduce asupra locului acestuia»’.” Ei au adus împăratului răspunsul acesta.
Nimicirea închinării la idoli
23 Împăratul Iosia a strâns(U) la el pe toţi bătrânii lui Iuda şi ai Ierusalimului. 2 Apoi s-a suit în Casa Domnului, cu toţi bărbaţii lui Iuda şi cu toţi locuitorii Ierusalimului, preoţii, prorocii şi tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare. A citit înaintea lor toate cuvintele din cartea legământului, pe care o găsiseră în Casa(V) Domnului. 3 Împăratul stătea(W) pe scaunul lui împărătesc şi a făcut legământ înaintea Domnului, îndatorindu-se să urmeze pe Domnul şi să păzească poruncile, învăţăturile şi legile Lui din toată inima şi din tot sufletul lui, ca să împlinească astfel cuvintele legământului acestuia, scrise în cartea aceasta. Şi tot poporul a intrat în legământ. 4 Împăratul a poruncit marelui preot, Hilchia, preoţilor de al doilea rând şi celor ce păzeau pragul să scoată din Templul Domnului toate sculele care fuseseră făcute pentru Baal, pentru Astarteea(X) şi pentru toată oştirea cerurilor şi le-a ars afară din Ierusalim, în ogoarele Chedronului, şi a pus să le ducă cenuşa la Betel. 5 A izgonit pe preoţii idolilor, puşi de împăraţii lui Iuda să ardă tămâie pe înălţimi în cetăţile lui Iuda şi în împrejurimile Ierusalimului, şi pe cei ce aduceau tămâie lui Baal, Soarelui, Lunii, zodiilor şi întregii oştiri(Y) a cerurilor. 6 A scos din Casa Domnului idolul Astarteei(Z) şi l-a dus afară din Ierusalim, la pârâul Chedron; l-a ars la pârâul Chedron şi l-a prefăcut în cenuşă, iar cenuşa i-a aruncat-o pe mormintele copiilor poporului. 7 A dărâmat casele sodomiţilor(AA) care erau în Casa Domnului şi unde femeile împleteau corturi pentru Astarteea. 8 A adus pe toţi preoţii din cetăţile lui Iuda; a pângărit înălţimile unde ardeau preoţii tămâie, de la Gheba(AB) până la Beer-Şeba, şi a dărâmat înălţimile de la porţi, cea care era la intrarea porţii lui Iosua, căpetenia cetăţii, şi cea care era la stânga porţii cetăţii. 9 Totuşi preoţii înălţimilor(AC) nu se suiau la altarul Domnului în Ierusalim, ci mâncau(AD) azime în mijlocul fraţilor lor. 10 Împăratul a pângărit Tofetul(AE) în valea(AF) fiilor lui Hinom, ca nimeni(AG) să nu-şi mai treacă fiul sau fiica prin foc în cinstea lui Moloh. 11 A îndepărtat de la intrarea Casei Domnului caii pe care împăraţii lui Iuda îi închinaseră Soarelui, lângă odaia dregătorului Netan-Melec, care locuia în mahala, şi a ars în foc carele Soarelui. 12 Împăratul a dărâmat altarele de pe(AH) acoperişul odăii de sus a lui Ahaz, pe care le(AI) făcuseră împăraţii lui Iuda, şi altarele pe care le făcuse Manase în cele două curţi ale Casei Domnului; după ce le-a sfărâmat şi le-a luat de acolo, le-a aruncat ţărâna în pârâul Chedron. 13 Împăratul a pângărit înălţimile care(AJ) erau în faţa Ierusalimului, pe partea dreaptă a Muntelui Pierzării, şi pe care le zidise Solomon, împăratul lui Israel, Astarteei, urâciunea sidonienilor, lui Chemoş, urâciunea Moabului, şi lui Milcom, urâciunea fiilor lui Amon. 14 A sfărâmat(AK) stâlpii idoleşti şi a dărâmat Astarteele, şi locul lor l-a umplut cu oase omeneşti. 15 A dărâmat şi altarul de la Betel şi înălţimea(AL) făcută de Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască; a ars înălţimea şi a prefăcut-o în ţărână şi a ars idolul Astarteei.
Mormântul prorocului din Iuda
16 Iosia, întorcându-se şi văzând mormintele care erau acolo în munte, a trimis să ia oasele din morminte şi le-a ars pe altar şi l-a pângărit, după cuvântul(AM) Domnului, rostit prin omul lui Dumnezeu, care vestise aceste lucruri. 17 El a zis: „Ce este mormântul acesta pe care-l văd?” Oamenii din cetate i-au răspuns: „Este mormântul(AN) omului lui Dumnezeu care a venit din Iuda şi a strigat împotriva altarului din Betel lucrurile acestea pe care le împlineşti tu.” 18 Şi el a zis: „Lăsaţi-l; nimeni să nu-i mişte oasele!” Astfel, au păstrat oasele lui împreună cu ale prorocului(AO) care venise din Samaria. 19 Iosia a mai înlăturat toate templele idoleşti ale înălţimilor care se aflau în cetăţile(AP) Samariei şi pe care le făcuseră împăraţii lui Israel ca să mânie pe Domnul; a făcut cu ele întocmai cum făcuse în Betel. 20 A înjunghiat(AQ) pe altare(AR) pe toţi preoţii înălţimilor care erau acolo şi a ars pe ele oase(AS) de oameni. Apoi s-a întors la Ierusalim.
Prăznuirea Paştelor
21 Împăratul a dat următoarea poruncă întregului popor: „Prăznuiţi(AT) Paştele în cinstea Domnului, Dumnezeului vostru, cum(AU) este scris în această carte a legământului.” 22 Paşte ca acestea nu(AV) se prăznuiseră din vremea când judecau judecătorii pe Israel şi în tot timpul împăraţilor lui Israel şi împăraţilor lui Iuda. 23 Ci abia în al optsprezecelea an al împăratului Iosia s-au prăznuit aceste Paşte în cinstea Domnului, la Ierusalim. 24 Mai mult, Iosia a stârpit pe cei ce chemau(AW) duhurile, pe cei ce spuneau viitorul, terafimii, idolii şi toate urâciunile care se vedeau în ţara lui Iuda şi la Ierusalim, ca să împlinească astfel cuvintele legii(AX), scrise în cartea pe care o găsise preotul Hilchia în Casa Domnului. 25 Înainte de Iosia(AY), n-a fost niciun împărat care să se întoarcă la Domnul, ca el, din toată inima, din tot sufletul şi din toată puterea lui, întocmai după toată legea lui Moise, şi, chiar după el, n-a fost niciunul ca el. 26 Totuşi Domnul nu S-a întors din iuţimea mâniei Lui celei mari, de care era aprins împotriva lui Iuda din pricina(AZ) tuturor celor ce făcuse Manase ca să-L mânie. 27 Şi Domnul a zis: „Voi lepăda şi pe Iuda dinaintea Mea, cum am lepădat(BA) pe Israel, şi voi lepăda cetatea aceasta a Ierusalimului, pe care o alesesem, şi casa despre care zisesem: ‘Acolo va fi Numele(BB) Meu’.” 28 Celelalte fapte ale lui Iosia şi tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? 29 Pe vremea(BC) sa, Faraon Neco, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva împăratului Asiriei, la râul Eufratului. Împăratul Iosia i-a ieşit înainte, şi Faraon l-a omorât la Meghido(BD) cum(BE) l-a văzut. 30 Slujitorii(BF) lui l-au luat mort într-un car, l-au adus din Meghido la Ierusalim şi l-au îngropat în mormântul său. Şi poporul(BG) ţării a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia: ei l-au uns şi l-au făcut împărat în locul tatălui său.
Ioahaz, împăratul lui Iuda
31 Ioahaz avea douăzeci şi trei de ani când s-a făcut împărat şi a domnit trei luni la Ierusalim. Mamă-sa se chema Hamutal(BH), fata lui Ieremia, din Libna. 32 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuseră părinţii lui. 33 Faraon Neco l-a pus în lanţuri la Ribla(BI), în ţara Hamatului, ca să nu mai domnească la Ierusalim, şi a pus asupra ţării o gloabă de o sută de talanţi de argint şi de un talant de aur. 34 Şi Faraon Neco(BJ) a pus împărat pe Eliachim, fiul lui Iosia, în locul tatălui său Iosia, şi i-a schimbat(BK) numele în Ioiachim(BL). A luat pe Ioahaz, care a mers(BM) în Egipt şi a murit acolo. 35 Ioiachim a dat lui Faraon argintul(BN) şi aurul, dar a trebuit să pună bir asupra ţării ca să scoată argintul acesta cerut de Faraon; a hotărât partea fiecăruia şi a cerut de la poporul ţării argintul şi aurul pe care trebuia să-l dea lui Faraon Neco.
Ioiachim, împăratul lui Iuda
36 Ioiachim(BO) avea douăzeci şi cinci de ani când a ajuns împărat şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Zebuda, fata lui Pedaia, din Ruma. 37 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuseră părinţii săi.
31 În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce şi ziceau: „Învăţătorule, mănâncă!” 32 Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi”. 33 Ucenicii au început să-şi zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?” 34 Isus le-a zis: „Mâncarea(A) Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui. 35 Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele, care(B) sunt albe acum, gata pentru seceriş. 36 Cine(C) seceră primeşte o plată şi strânge rod pentru viaţa veşnică, pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure în acelaşi timp. 37 Căci, în această privinţă, este adevărată zicerea: ‘Unul seamănă, iar altul seceră’. 38 Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi ostenit, alţii s-au ostenit, şi voi aţi intrat în osteneala lor.” 39 Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina(D) mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut”. 40 Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile. 41 Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. 42 Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine(E) şi ştim că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii”.
Vindecarea fiului unui slujbaş împărătesc
43 După aceste două zile, Isus a plecat de acolo ca să se ducă în Galileea. 44 Căci(F) El Însuşi spusese că un proroc nu este preţuit în patria(G) sa. 45 Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci(H) fuseseră şi ei la praznic. 46 Isus S-a întors deci în Cana din Galileea, unde(I) prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaş împărătesc al cărui fiu era bolnav. 47 Slujbaşul acesta a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi L-a rugat să vină şi să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte. 48 Isus i-a zis: „Dacă(J) nu vedeţi semne şi minuni, cu niciun chip nu credeţi!” 49 Slujbaşul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuţul meu”. 50 „Du-te”, i-a zis Isus, „fiul tău trăieşte”. Şi omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus şi a pornit la drum. 51 Pe când se pogora el, l-au întâmpinat robii lui şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte. 52 El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Şi ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile”. 53 Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăieşte”. Şi a crezut el şi toată casa lui. 54 Acesta este iarăşi al doilea semn făcut de Isus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.