Old/New Testament

Domnia lui Iosia peste Iuda. Cartea Legii este găsită în Casa Domnului

22 Iosia era în vârstă de opt ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de treizeci şi unu de ani. Mama sa se numea Iedida şi era fiica lui Adaia din Boţkat. ² El a făcut ce este drept înaintea Domnului şi a umblat în toate căile strămoşului său David, fără a se abate la dreapta sau la stânga.

³ În al optsprezecelea an al domniei sale, regele Iosia l-a trimis pe scribul său, Şafan, fiul lui Aţalia, fiul lui Meşulam, la Casa Domnului, zicându-i: ⁴ „Du-te la marele preot Hilchia şi spune-i să strângă argintul care a fost adus la Casa Domnului, cel care fusese adunat de la oameni de către paznicii porţii. ⁵ Să se dea acest argint celor ce supraveghează lucrarea la Casa Domnului, iar aceştia să-l dea lucrătorilor care sunt la Casa Domnului, adică celor ce fac restaurarea Casei: ⁶ tâmplarilor, constructorilor şi zidarilor. Să li se mai dea şi pentru cumpărarea lemnelor şi a pietrelor cioplite necesare pentru restaurarea Casei, ⁷ dar să nu se ceară nici o socoteală oamenilor cărora li se încredinţează argintul, căci ei lucrează cinstit.“

⁸ Atunci marele preot Hilchia i-a zis scribului Şafan: „Am găsit Cartea Legii în Casa Domnului!“ Hilchia i-a dat Cartea lui Şafan, iar acesta a citit-o. ⁹ Scribul Şafan s-a dus la rege şi i-a adus regelui următorul mesaj: „Slujitorii tăi au strâns argintul care se afla în Casă şi l-au dat celor ce supraveghează lucrarea la Casa Domnului.“ ¹⁰ Apoi scribul Şafan l-a înştiinţat pe rege, zicându-i: „Preotul Hilchia mi-a dat o Carte.“ Şi Şafan a citit din ea înaintea regelui.

¹¹ Când a auzit regele cuvintele din Cartea Legii şi-a sfâşiat hainele. ¹² Şi regele le-a poruncit preotului Hilchia, lui Ahikam, fiul lui Şafan, lui Acbor, fiul lui Micaia, scribului Şafan şi lui Asaia, slujitorul regelui, astfel: ¹³ „Duceţi-vă şi întrebaţi-L pe Domnul pentru mine, pentru popor şi pentru întreg Iuda, în legătură cu ceea ce este scris în această Carte, care a fost găsită. Căci mare este mânia Domnului, care s-a aprins împotriva noastră pentru că strămoşii noştri nu au ascultat cuvintele acestei Cărţi şi nu au împlinit tot ce este scris în ea cu privire la noi.“ ¹⁴ Preotul Hilchia, Ahikam, Acbor, Şafan şi Asaia s-au dus la profetesa Hulda, soţia lui Şalum, fiul lui Tikva, fiul lui Hasra, păzitorul veşmintelor, care locuia în Ierusalim, în cartierul cel nou^[a]. Ei au vorbit cu ea ¹⁵ şi ea le-a răspuns: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel; să spuneţi omului care v-a trimis la mine, ¹⁶ că aşa vorbeşte Domnul: «Iată că voi aduce nenorocirea asupra acestui loc şi asupra locuitorilor lui, potrivit cu tot ce este scris în Cartea pe care a citit-o regele lui Iuda. ¹⁷ Pentru că M-au părăsit şi au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-Mă prin toate faptele lor^[b], mânia Mea se va aprinde împotriva acestui loc şi nu se va stinge.» ¹⁸ Totodată spuneţi-i regelui lui Iuda, care v-a trimis să-L întrebaţi pe Domnul, următoarele: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, cu privire la cuvintele pe care le-ai auzit: ¹⁹ ‘Pentru că ţi s-a înduioşat inima şi te-ai smerit înaintea Domnului, când ai auzit ce am rostit împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui, – că vor ajunge de spaimă şi de blestem, – pentru că ţi-ai sfâşiat hainele şi ai plâns înaintea Mea, iată că şi Eu am auzit, zice Domnul! ²⁰ De aceea te voi adăuga la strămoşii tăi şi vei fi aşezat în pace în mormântul tău, astfel că nu vei vedea toată nenorocirea pe care o voi aduce asupra acestui loc şi asupra locuitorilor lui.’»“ Ei i-au adus regelui răspunsul acesta.

Reforma religioasă din timpul lui Iosia

23 Atunci regele Iosia i-a strâns la el pe toţi cei din sfatul bătrânilor^[c] lui Iuda şi ai Ierusalimului. ² Apoi s-a dus la Casa Domnului împreună cu toţi bărbaţii lui Iuda, cu toţi locuitorii Ierusalimului, cu preoţii şi cu profeţii, cu întreg poporul, de la mic la mare, şi a citit în auzul lor toate cuvintele Cărţii Legământului, care a fost găsită în Casa Domnului. ³ Regele a stat în picioare lângă stâlpul său şi a încheiat un legământ înaintea Domnului, hotărându-se să-L urmeze pe Domnul şi să păzească poruncile, mărturiile şi hotărârile Lui din toată inima şi din tot sufletul lui, împlinind astfel cuvintele acestui legământ, scrise în cartea aceasta. Şi tot poporul a intrat în legământ.

⁴ Regele a poruncit marelui preot Hilchia, preoţilor de rangul al doilea şi paznicilor porţii să scoată din Templul Domnului toate obiectele care fuseseră făcute pentru Baal, pentru Aşera şi pentru toată oştirea cerurilor. Şi el le-a ars în afara Ierusalimului, în valea Chidron, iar cenuşa le-a dus-o la Betel. ⁵ A îndepărtat preoţii păgâni care au fost puşi de regii lui Iuda să ardă tămâie pe înălţimi, în cetăţile lui Iuda şi împrejurul Ierusalimului. De asemenea, a izgonit pe cei ce ardeau tămâie lui Baal, soarelui, lunii, stelelor şi întregii oştiri a cerurilor. ⁶ A scos stâlpul Aşerei^[d] din Casa Domnului şi l-a dus la uedul^[e] Chidron, în afara Ierusalimului; l-a ars lângă uedul Chidron, prefăcându-l în cenuşă şi i-a împrăştiat cenuşa pe mormintele fiilor poporului. ⁷ A dărâmat locuinţele bărbaţilor care se prostituau^[f], care erau în Casa Domnului şi unde femeile împleteau corturi pentru Aşera.

⁸ Iosia i-a izgonit pe toţi preoţii din cetăţile lui Iuda şi a distrus înălţimile unde preoţii ardeau tămâie, de la Gheva până la Beer-Şeba. A dărâmat, de asemenea, înălţimile^[g] de la porţi, cele care erau la intrarea porţii lui Iosua, conducătorul cetăţii, în partea stângă a porţii cetăţii. ⁹ Deşi preoţii înălţimilor nu slujeau la altarul Domnului din Ierusalim, ei totuşi mâncau azime printre rudeniile lor.

¹⁰ Regele a pângărit, de asemenea, Tofetul, care este în Valea Hinomiţilor, pentru ca nimeni să nu-şi mai treacă fiul sau fiica prin foc^[h] pentru Moleh. ¹¹ El a îndepărtat de la intrarea Casei Domnului caii pe care regii lui Iuda îi închinaseră soarelui. Ei erau lângă odaia din curte a unui demnitar pe nume Natan-Melek. Apoi Iosia a ars carele închinate soarelui.

¹² Regele a dărâmat altarele pe care le făcuseră regii lui Iuda pe acoperişul odăii de sus a lui Ahaz, precum şi altarele pe care le făcuse Manase în cele două curţi ale Casei Domnului. Le-a luat de acolo şi le-a aruncat molozul în uedul Chidron. ¹³ Regele a pângărit înălţimile care erau în faţa Ierusalimului, în partea dreaptă a Muntelui Depravării^[i], pe care le construise Solomon, regele lui Israel, pentru Aştoret^[j], urâciunea sidonienilor, pentru Chemoş, urâciunea Moabului, şi pentru Milcom^[k], urâciunea amoniţilor. ¹⁴ A zdrobit stâlpii sacri, a dărâmat aşerele^[l] şi a umplut locurile lor cu oase de oameni.

¹⁵ El a dărâmat chiar şi altarul care era la Betel, precum şi înălţimea pe care o făcuse Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască – a dărâmat deci atât altarul, cât şi înălţimea. El a dat foc atât înălţimii, prefăcând-o în cenuşă, cât şi stâlpului Aşerei. ¹⁶ Când Iosia a privit în jur şi a văzut mormintele care erau acolo, pe deal, a trimis să ia oasele din morminte. A ars oasele pe altar, pângărindu-l după Cuvântul Domnului, rostit prin omul lui Dumnezeu, care^[m] vestise aceste lucruri.^[n]

¹⁷ La un moment dat el a întrebat:

– Al cui este mormântul aceasta din piatră, pe care îl văd?

Oamenii cetăţii i-au răspuns:

– Acesta este mormântul omului lui Dumnezeu, care a venit din Iuda şi a profeţit împotriva altarului din Betel aceste lucruri pe care le-ai făcut.

¹⁸ – Lăsaţi-l şi nimeni să nu-i mişte oasele! a zis el.

Ei au lăsat oasele lui împreună cu ale profetului care venise din Samaria.

¹⁹ De asemenea, Iosia a mai îndepărtat toate templele care erau pe înălţimile din cetăţile Samariei, pe care le zidiseră regii lui Israel ca să-L mânie pe Domnul. A făcut cu ele întocmai cum făcuse la Betel. ²⁰ Iosia i-a înjunghiat pe altare pe toţi preoţii înălţimilor care erau acolo şi a ars pe ele oase de oameni. Apoi s-a întors la Ierusalim.

²¹ Regele a poruncit întregului popor următoarele: „Sărbătoriţi Paştele Domnului, Dumnezeul vostru, aşa cum este scris în această Carte a Legământului!“ ²² Paşte ca acesta nu se mai sărbătorise din perioada judecătorilor care judecau pe Israel şi nici chiar în toată perioada regilor lui Israel şi a regilor lui Iuda. ²³ Abia în al optsprezecelea an al domniei regelui Iosia, acest Paşte a fost sărbătorit în cinstea Domnului la Ierusalim.

²⁴ Iosia a mai îndepărtat pe cei care cheamă duhurile morţilor şi pe cei care se ocupă cu descântece, terafimii^[o], idolii şi toate celelalte urâciuni care se puteau vedea pe teritoriul lui Iuda şi la Ierusalim, împlinind astfel cuvintele Legii scrise în Cartea pe care o găsise preotul Hilchia în Casa Domnului. ²⁵ Nici unul dintre înaintaşii lui Iosia nu a fost ca el, adică să se întoarcă la Domnul din toată inima, din tot sufletul şi cu toată puterea lui, aşa cum zice toată Legea lui Moise. Şi nici după aceea nu s-a ridicat nimeni ca el. ²⁶ Totuşi Domnul nu S-a întors din înverşunarea mâniei Lui celei mari, mânie care era aprinsă împotriva lui Iuda din cauza tuturor faptelor prin care Îl mâniase Manase. ²⁷ Şi Domnul a zis: „Voi îndepărta pe Iuda din prezenţa Mea, cum am îndepărtat pe Israel şi voi lepăda atât această cetate, Ierusalimul, pe care l-am ales, cât şi Casa despre care ziceam că acolo va fi Numele Meu^[p] .“

²⁸ Celelalte fapte ale lui Iosia şi tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“?

²⁹ Pe vremea sa, faraonul Neco^[q], monarhul Egiptului, a înaintat la râul Eufrat, la împăratul Asiriei^[r]. Regele Iosia i-a ieşit împotrivă. Neco l-a înfruntat la Meghido şi l-a ucis. ³⁰ Slujitorii lui l-au luat mort din Meghido, l-au adus într-un car la Ierusalim şi l-au înmormântat în mormântul său. Apoi poporul ţării l-a luat pe Iehoahaz, fiul lui Iosia, şi l-a uns făcându-l rege în locul tatălui său.

Domnia lui Iehoahaz peste Iuda

³¹ Iehoahaz era în vârstă de douăzeci şi trei de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de trei luni. Mama sa se numea Hamutal şi era fiica lui Ieremia din Libna. ³² El a făcut ce este rău înaintea Domnului, tot aşa cum făcuseră şi strămoşii săi. ³³ Faraonul Neco l-a pus în lanţuri la Ribla, în ţara Hamat, ca să nu mai domnească în Ierusalim. Apoi a pus peste ţară un tribut de o sută de talanţi^[s] de argint şi un talant^[t] de aur. ³⁴ Faraonul Neco l-a pus rege pe Eliachim, fiul lui Iosia, în locul tatălui său şi i-a schimbat numele în Iehoiachim. Iar pe Iehoahaz l-a luat şi l-a dus în Egipt, unde a şi murit. ³⁵ Iehoiachim i-a dat faraonului aurul şi argintul, însă el a împovărat ţara pentru a putea da argintul cerut de faraon. A hotărât fiecărui om o anumită parte, dând astfel faraonului Neco argintul şi aurul luat de la poporul ţării.

Domnia lui Iehoiachim peste Iuda

³⁶ Iehoiachim era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de unsprezece ani. Mama sa se numea Zebida şi era fiica lui Pedaia din Ruma. ³⁷ El a făcut ce este rău în ochii Domnului, tot aşa cum făcuseră şi strămoşii săi.

³¹ Între timp, ucenicii Îl rugau:

– Rabbi^[a], mănâncă!

³² Dar El le-a răspuns:

– Eu am de mâncat o mâncare despre care voi nu ştiţi.

³³ Ca urmare, ucenicii şi-au zis unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva de mâncare?“

³⁴ Isus le-a mai zis:

– Mâncarea Mea este să fac voia Celui Ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui. ³⁵ Nu ziceţi voi că mai sunt încă patru luni şi vine secerişul? Iată, Eu vă spun, ridicaţi-vă ochii şi priviţi ogoarele; ele sunt albe, gata pentru seceriş! Chiar acum, ³⁶ cel^[b] ce seceră primeşte răsplată şi strânge rod pentru viaţa veşnică, pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure împreună. ³⁷ Căci în această privinţă este adevărată zicala: „Unul seamănă, iar altul seceră!“ ³⁸ Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi străduit; alţii s-au străduit, iar voi aţi intrat în strădania lor.

³⁹ Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în El din pricina mărturiei femeii care zicea: „Mi-a spus tot ce-am făcut!“ ⁴⁰ Aşadar, când samaritenii au venit la El, L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile. ⁴¹ Mult mai mulţi au crezut apoi din pricina cuvintelor Lui ⁴² şi-i ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, căci am auzit noi înşine şi ştim că, într-adevăr, Acesta este Mântuitorul lumii!“

Vindecarea fiului unui slujbaş al regelui

⁴³ După cele două zile, Isus a plecat de acolo spre Galileea. ⁴⁴ Căci El Însuşi spusese că un profet nu are parte de onoare în patria lui. ⁴⁵ Când a ajuns în Galileea, galileenii L-au primit bine. Ei văzuseră tot ce făcuse în Ierusalim la sărbătoare, căci şi ei fuseseră la sărbătoare.

⁴⁶ A venit din nou în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Era acolo un slujbaş al regelui^[c], al cărui fiu era bolnav în Capernaum. ⁴⁷ Când acesta a auzit că Isus a venit din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi L-a rugat să vină să-i vindece fiul, căci era pe moarte.

⁴⁸ Isus i-a zis:

– Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nicidecum nu veţi crede!

⁴⁹ Slujbaşul regelui I-a zis:

– Doamne, vino până nu moare copilaşul meu!

⁵⁰ Isus i-a răspuns:

– Du-te; fiul tău trăieşte!

Omul a crezut cuvintele pe care i le-a spus Isus şi a plecat. ⁵¹ În timp ce se cobora el spre casă, sclavii lui l-au întâmpinat şi i-au zis că fiul lui trăieşte! ⁵² Atunci el i-a întrebat de ceasul în care începuse să-i fie mai bine. Ei i-au răspuns: „Ieri la ceasul al şaptelea^[d] l-a lăsat febra.“ ⁵³ Tatăl a recunoscut că tocmai în ceasul acela Isus îi spusese: „Fiul tău trăieşte!“ Şi a crezut el şi toată casa lui.

⁵⁴ Acesta a fost al doilea semn pe care l-a făcut Isus după ce a venit din Iudeea în Galileea.