Old/New Testament
Ierusalimul, scăpat
19 Când a auzit împăratul Ezechia(A) lucrul acesta, şi-a sfâşiat hainele, s-a acoperit cu un sac şi s-a dus în Casa Domnului. 2 A trimis pe Eliachim, căpetenia casei împăratului, pe Şebna, logofătul, şi pe preoţii cei mai bătrâni, acoperiţi cu saci, la prorocul(B) Isaia, fiul lui Amoţ. 3 Şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Ezechia: ‘Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă şi de ocară, căci copiii sunt aproape să iasă din pântecele mamei, şi nu este putere pentru naştere. 4 Poate(C) că Domnul, Dumnezeul tău, a auzit toate cuvintele lui Rabşache, pe care l-a trimis împăratul(D) Asiriei, stăpânul său, să batjocorească pe Dumnezeul cel viu şi poate că Domnul, Dumnezeul tău, îl va pedepsi(E) pentru cuvintele pe care le-a auzit. Înalţă dar o rugăciune pentru ceilalţi care au mai rămas’.” 5 Slujitorii împăratului Ezechia s-au dus dar la Isaia. 6 Şi Isaia(F) le-a zis: „Iată ce să spuneţi stăpânului vostru: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Nu te speria de cuvintele pe care le-ai auzit şi prin care M-au batjocorit slujitorii(G) împăratului Asiriei. 7 Voi pune în el un duh(H) care îl va face ca, la auzul unei veşti pe care o va primi, să se întoarcă în ţara lui şi-l voi face să cadă ucis de sabie în ţara lui» ’.” 8 Rabşache, plecând, a găsit pe împăratul Asiriei luptând împotriva Libnei, căci aflase de plecarea lui din(I) Lachis. 9 Atunci, împăratul Asiriei a primit o veste(J) cu privire la Tirhaca, împăratul Etiopiei. I s-a spus: „Iată că acela a pornit cu război împotriva ta.” Şi împăratul Asiriei a trimis soli din nou lui Ezechia, zicând: 10 „Aşa să vorbiţi lui Ezechia, împăratul lui Iuda: ‘Să nu te înşele Dumnezeul tău, în care(K) te încrezi, zicând: «Ierusalimul nu va fi dat în mâinile împăratului Asiriei.» 11 Iată, ai auzit ce au făcut împăraţii Asiriei tuturor ţărilor şi cum le-au nimicit. Şi tu să fii izbăvit?! 12 Dumnezeii(L) neamurilor pe care le-au nimicit părinţii mei au izbăvit ei pe Gozan, Haran, Reţef şi pe fiii lui(M) Eden din Telasar? 13 Unde(N) sunt împăratul Hamatului, împăratul Arpadului şi împăratul cetăţii Sefarvaimului, Henei şi Ivei?’ ” 14 Ezechia(O) a luat scrisoarea din mâna solilor şi a citit-o. Apoi s-a suit la Casa Domnului şi a întins-o înaintea Domnului, 15 căruia i-a făcut următoarea rugăciune: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, care şezi(P) pe heruvimi! Tu(Q) eşti singurul Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pământului! Tu ai făcut cerurile şi pământul. 16 Doamne, pleacă-Ţi(R) urechea şi ascultă! Doamne, deschide-Ţi(S) ochii şi priveşte. Auzi cuvintele lui Sanherib, care a trimis(T) pe Rabşache să batjocorească pe Dumnezeul cel viu. 17 Da, Doamne, este adevărat că împăraţii Asiriei au nimicit neamurile şi le-au pustiit ţările 18 şi că au aruncat în foc pe dumnezeii lor, dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucrări(U) făcute de mâna omului, erau lemn şi piatră, şi i-au nimicit. 19 Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne din mâna lui Sanherib, ca să ştie toate împărăţiile(V) pământului că numai Tu eşti Dumnezeu, Doamne!” 20 Atunci, Isaia, fiul lui Amoţ, a trimis să spună lui Ezechia: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Am auzit(W) rugăciunea(X) pe care Mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei.’
21 Iată cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui:
‘Fecioara, fiica(Y) Sionului, te dispreţuieşte şi râde de tine;
fata Ierusalimului dă(Z) din cap după tine.
22 Pe cine ai batjocorit şi ai ocărât tu? Împotriva cui ai ridicat glasul?
Şi împotriva cui ţi-ai ridicat ochii?
Împotriva Sfântului(AA) lui Israel!
23 Prin solii(AB) tăi ai batjocorit pe Domnul şi ai zis:
«Cu(AC) mulţimea carelor mele, am suit
vârful munţilor, coastele Libanului!
Voi tăia cei mai înalţi cedri ai lui, cei mai frumoşi chiparoşi ai lui
şi voi atinge creasta lui cea mai înaltă, pădurea lui care este ca o grădină de poame;
24 am săpat şi am băut ape străine,
şi voi seca cu talpa picioarelor mele toate râurile Egiptului.»
25 N-ai auzit că Eu demult am pregătit aceste lucruri(AD) şi că le-am hotărât din vremurile vechi? Acum însă am îngăduit să se împlinească
şi să prefaci(AE) cetăţi întărite în mormane de dărâmături.
26 Locuitorii lor sunt neputincioşi,
îngroziţi şi înmărmuriţi;
au ajuns ca iarba(AF) de pe câmp şi ca verdeaţa fragedă,
ca iarba de pe acoperişuri şi ca grâul care se usucă înainte de a-i da spicul.
27 Dar ştiu(AG) când stai jos, când ieşi şi când intri
şi când eşti furios împotriva Mea.
28 Pentru că eşti furios împotriva Mea şi pentru că trufia ta a ajuns până la urechile Mele,
de aceea voi pune belciugul(AH) Meu în nările tale
şi zăbala Mea, între buzele tale
şi te voi face să te întorci pe drumul(AI) pe care ai venit.
29 Acesta să-ţi fie(AJ) semnul:
Anul acesta veţi mânca ce creşte de la sine
şi al doilea an, ce va răsări din rădăcinile rămase,
dar în al treilea an veţi semăna, veţi secera,
veţi sădi vii şi veţi mânca din rodul lor.
30 Rămăşiţa(AK) din casa lui Iuda, ce va mai rămâne,
va prinde iarăşi rădăcini dedesubt şi deasupra va da rod.
31 Căci din Ierusalim va ieşi o rămăşiţă
şi din muntele Sionului, cei scăpaţi.
Iată ce va face râvna(AL) Domnului oştirilor.
32 De aceea, aşa vorbeşte Domnul asupra împăratului Asiriei:
Nu va intra în cetatea aceasta, nici nu va arunca săgeţi în ea,
nu va sta înaintea ei cu scuturi şi nu va ridica întărituri de şanţuri împotriva ei.
33 Se va întoarce pe drumul pe care a venit
şi nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul.
34 Căci Eu voi ocroti(AM) cetatea aceasta ca s-o mântuiesc,
din pricina Mea şi din pricina robului(AN) Meu David’.”
35 În noaptea(AO) aceea, a ieşit îngerul Domnului şi a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Şi, când s-au sculat dimineaţa, iată că toţi erau nişte trupuri moarte. 36 Atunci, Sanherib, împăratul Asiriei, şi-a ridicat tabăra, a plecat şi s-a întors şi a locuit la Ninive(AP). 37 Şi, pe când se închina în casa dumnezeului său Nisroc, Adramelec(AQ) şi Şareţer, fiii săi, l-au(AR) ucis cu sabia şi au fugit în ţara Ararat. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Esar-Hadon(AS).
Boala şi însănătoşirea lui Ezechia
20 În vremea(AT) aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Prorocul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Rânduieşte ce ai de rânduit casei tale, căci vei muri, şi nu vei mai trăi’.” 2 Ezechia s-a întors cu faţa la perete şi a făcut Domnului următoarea rugăciune: 3 „Doamne, adu-Ţi(AU) aminte că am umblat(AV) înaintea Feţei Tale cu credincioşie şi curăţie de inimă şi am făcut ce este bine înaintea Ta!” Şi Ezechia a vărsat multe lacrimi. 4 Isaia, care ieşise, n-ajunsese încă în curtea din mijloc când Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: 5 „Întoarce-te şi spune lui Ezechia, căpetenia(AW) poporului Meu: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: «Ţi-am auzit(AX) rugăciunea şi ţi-am văzut lacrimile(AY). Iată că te voi face sănătos; a treia zi te vei sui la Casa Domnului. 6 Voi mai adăuga cincisprezece ani la zilele tale. Te voi izbăvi, pe tine şi cetatea aceasta, din mâna împăratului Asiriei şi voi ocroti(AZ) cetatea aceasta din pricina Mea şi din pricina robului Meu David».’ ” 7 Isaia(BA) a zis: „Luaţi o turtă de smochine.” Au luat-o şi au pus-o pe umflătură. Şi Ezechia s-a vindecat. 8 Ezechia zisese lui Isaia: „După care semn(BB) voi cunoaşte că mă va vindeca Domnul şi că mă voi sui a treia zi la Casa Domnului?” 9 Şi Isaia a zis: „Iată din partea Domnului semnul(BC) după care vei cunoaşte că Domnul va împlini cuvântul pe care l-a rostit. Cum vrei: să treacă umbra peste zece trepte înainte sau să dea înapoi cu zece trepte?” 10 Ezechia a răspuns: „Nu este mare lucru ca umbra să treacă înainte peste zece trepte, ci mai bine să se dea înapoi cu zece trepte.” 11 Atunci, Isaia, prorocul, s-a rugat Domnului, şi Domnul a dat cu zece(BD) trepte înapoi umbra din locul în care se pogorâse pe cadranul soarelui lui Ahaz.
Fudulia lui Ezechia
12 În acelaşi(BE) timp, Berodac-Baladan, fiul lui Baladan, împăratul Babilonului, a trimis o scrisoare şi un dar lui Ezechia, căci auzise de boala lui Ezechia. 13 Ezechia a ascultat(BF) pe soli şi le-a arătat locul unde erau lucrurile lui de preţ, argintul şi aurul, mirodeniile şi untdelemnul cel scump, casa lui cu arme şi tot ce se afla în vistieriile lui: n-a fost nimic pe care să nu li-l fi arătat Ezechia în casa lui şi în toate moşiile lui. 14 Prorocul Isaia a venit în urmă la împăratul Ezechia şi i-a zis: „Ce au zis oamenii aceia şi de unde au venit la tine?” Ezechia a răspuns: „Au venit dintr-o ţară depărtată, din Babilon.” 15 Isaia a mai zis: „Ce au văzut în casa ta?” Ezechia a răspuns: „Au văzut(BG) tot ce este în casa mea; n-a fost nimic în vistieriile mele pe care să nu li-l fi arătat.” 16 Atunci, Isaia a zis lui Ezechia: „Ascultă Cuvântul Domnului: 17 ‘Iată că vor veni vremuri când vor duce în Babilon(BH) tot ce este în casa ta şi ce au strâns părinţii tăi până în ziua de azi; nu va rămâne nimic, zice Domnul. 18 Şi vor(BI) lua din fiii tăi, care vor ieşi din tine, pe care-i vei naşte, şi-i vor face fameni slujitori în casa împăratului Babilonului.’ ” 19 Ezechia a răspuns lui Isaia: „Cuvântul Domnului, pe care l-ai rostit, este(BJ) bun.” Şi a adăugat: „Căci va fi pace şi linişte în timpul vieţii mele!” 20 Celelalte(BK) fapte ale lui Ezechia, toate isprăvile lui şi cum a făcut iazul(BL) şi canalul de apă şi a adus apele(BM) în cetate nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? 21 Ezechia(BN) a adormit cu părinţii săi. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Manase.
Manase, împăratul lui Iuda
21 Manase avea doisprezece(BO) ani când a ajuns împărat şi a domnit cincizeci şi cinci de ani la Ierusalim. Mamă-sa se numea Hefţiba. 2 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, după urâciunile(BP) neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. 3 El a zidit din nou înălţimile pe care(BQ) le dărâmase tatăl său, Ezechia, a ridicat altare lui Baal, a făcut un idol al Astarteei, cum făcuse Ahab(BR), împăratul lui Israel, şi s-a închinat(BS) înaintea întregii oştiri a cerurilor şi i-a slujit. 4 A(BT) zidit astfel altare în Casa Domnului, măcar că Domnul spusese: „În Ierusalim(BU) Îmi voi pune Numele.” 5 A zidit altare întregii oştiri a cerurilor în cele două curţi ale Casei Domnului. 6 Şi-a(BV) trecut pe fiul său prin foc; se îndeletnicea cu ghicirea(BW) şi vrăjitoria şi a ţinut la el oameni care chemau duhurile şi ghiceau viitorul. A făcut din ce în ce mai mult ce este rău înaintea Domnului, mâniindu-L. 7 A pus idolul Astarteei pe care-l făcuse în casa despre care Domnul spusese lui David şi fiului său Solomon: „În casa(BX) aceasta şi în Ierusalim, pe care l-am ales din toate seminţiile lui Israel, vreau să pun pentru totdeauna Numele Meu. 8 Nu voi(BY) mai muta piciorul lui Israel afară din ţara pe care am dat-o părinţilor lui, numai să aibă grijă să împlinească tot ce le-am poruncit şi toată legea pe care le-a dat-o robul Meu Moise.” 9 Dar ei n-au ascultat, şi Manase a fost pricina pentru(BZ) care s-au rătăcit şi au făcut rău mai mult decât neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. 10 Atunci, Domnul a vorbit astfel prin robii Săi prorocii: 11 „Pentru că(CA) Manase, împăratul lui Iuda, a săvârşit aceste urâciuni, pentru că a făcut mai(CB) rău decât tot ce făcuseră înaintea lui amoriţii şi pentru că a făcut(CC) şi pe Iuda să păcătuiască prin idolii lui, 12 iată ce zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Voi aduce peste Ierusalim şi peste Iuda nenorociri care vor asurzi(CD) urechile oricui va auzi vorbindu-se de ele. 13 Voi întinde asupra Ierusalimului frânghia(CE) ca asupra Samariei şi cumpăna ca asupra casei lui Ahab şi voi curăţa Ierusalimul ca o farfurie care se curăţă şi se răstoarnă cu faţa în jos după ce a fost curăţată. 14 Voi părăsi rămăşiţa moştenirii Mele şi-i voi da în mâinile vrăjmaşilor lor, şi vor ajunge de jaful şi prada tuturor vrăjmaşilor lor, 15 pentru că au făcut ce este rău înaintea Mea şi M-au mâniat din ziua când au ieşit părinţii lor din Egipt până în ziua de azi!’ ” 16 Manase(CF) a vărsat de asemenea mult sânge nevinovat, până acolo încât a umplut Ierusalimul de la un capăt la altul, afară de păcatele pe care le-a săvârşit şi în care a târât şi pe Iuda, făcând ce este rău înaintea Domnului. 17 Celelalte(CG) fapte ale lui Manase, tot ce a făcut el, şi păcatele la care s-a dedat, nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? 18 Manase a adormit(CH) cu părinţii săi şi a fost îngropat în grădina casei, în grădina lui Uza. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Amon.
Amon, împăratul lui Iuda
19 Amon avea douăzeci şi doi(CI) de ani când a ajuns împărat şi a domnit doi ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Meşulemet, fata lui Haruţ, din Iotba. 20 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, cum(CJ) făcuse tatăl său, Manase; 21 a umblat în toată calea în care umblase tatăl său, a slujit idolilor cărora slujise şi tatăl său şi s-a închinat înaintea lor; 22 a părăsit(CK) pe Domnul, Dumnezeul părinţilor săi, şi n-a umblat în calea Domnului. 23 Slujitorii lui Amon au uneltit(CL) împotriva lui şi au omorât pe împărat în casa lui. 24 Dar poporul ţării a lovit pe toţi cei ce uneltiseră împotriva împăratului Amon şi poporul ţării a pus împărat, în locul său, pe fiul său Iosia. 25 Celelalte fapte ale lui Amon şi ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? 26 L-au îngropat în mormântul său, în grădina lui Uza. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Iosia.
Samariteanca
4 Domnul a aflat că fariseii au auzit că El face şi botează(A) mai mulţi ucenici decât Ioan. 2 Însă Isus nu boteza El Însuşi, ci ucenicii Lui. 3 Atunci a părăsit Iudeea şi S-a întors în Galileea. 4 Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, 5 a ajuns lângă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe(B) care-l dăduse Iacov fiului său Iosif. 6 Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea. 7 A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus. 8 Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării. 9 Femeia samariteancă I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?” Iudeii(C), în adevăr, n-au legături cu samaritenii. 10 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi cine este Cel ce-ţi zice: ‘Dă-Mi să beau!’ tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă(D) vie.” 11 „Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoţi apă, şi fântâna este adâncă, de unde ai putea să ai dar această apă vie? 12 Eşti Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta şi a băut din ea el însuşi şi feciorii lui şi vitele lui?” 13 Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete. 14 Dar oricui(E) va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se(F) va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.” 15 „Doamne”, I-a zis(G) femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot”. 16 „Du-te”, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici”. 17 Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat”. Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat. 18 Pentru că cinci bărbaţi ai avut, şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.” 19 „Doamne”, I-a zis femeia, „văd(H) că eşti proroc. 20 Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta(I), şi voi ziceţi că în Ierusalim(J) este locul unde trebuie să se închine oamenii.” 21 „Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când(K) nu vă veţi închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. 22 Voi vă închinaţi la ce(L) nu cunoaşteţi, noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci(M) mântuirea vine de la iudei. 23 Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh(N) şi(O) în adevăr, fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. 24 Dumnezeu(P) este Duh, şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.” 25 „Ştiu”, i-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zise Hristos); când va veni El, are să ne(Q) spună toate lucrurile”. 26 Isus i-a zis: „Eu(R), cel care vorbesc cu tine, sunt Acela”.
Trezirea din Samaria
27 Atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi niciunul nu I-a zis: „Ce cauţi?” sau „Despre ce vorbeşti cu ea?” 28 Atunci, femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor: 29 „Veniţi de vedeţi un om care(S) mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Hristosul?” 30 Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.