Old/New Testament

David, în slujba filistenilor

27 David şi-a zis: „Într-o zi voi pieri lovit de mâna lui Saul. Nimic nu este mai bine pentru mine decât să fug în ţara filistenilor. Astfel, Saul va renunţa să mă mai caute în tot teritoriul lui Israel şi voi scăpa din mâna lui.“ ² David a plecat împreună cu cei şase sute de bărbaţi care erau cu el, la Achiş, fiul lui Maoc, regele Gatului. ³ David şi oamenii lui au locuit cu Achiş în Gat, fiecare împreună cu familia lui, iar David împreună cu cele două soţii ale sale: Ahinoam din Izreel şi Abigail, văduva lui Nabal, din Carmel. ⁴ Când i s-a spus lui Saul că David a fugit la Gat, acesta a încetat să-l mai caute.

⁵ David i-a zis lui Achiş:

– Te rog, dacă am găsit bunăvoinţă la tine, să mi se dea un loc într-una din cetăţile ţării şi voi locui acolo. De ce să locuiască slujitorul tău în cetatea regală, împreună cu tine?

⁶ Astfel, în acea zi, Achiş i-a dat Ţiklagul şi de aceea acesta a fost al regilor lui Iuda până astăzi. ⁷ David a locuit în ţara filistenilor vreme de un an şi patru luni. ⁸ David şi oamenii lui năvăleau împotriva gheşuriţilor, a ghirziţilor şi a amalekiţilor. Încă din vremuri străvechi, aceştia locuiau teritoriul dinspre Şur până în ţara Egiptului. ⁹ David pustia ţara şi nu lăsa în viaţă nici un bărbat şi nici o femeie. Lua oile, vitele, măgarii, cămilele şi hainele şi se întorcea la Achiş. ¹⁰ Când Achiş întreba: „Unde aţi năvălit astăzi?“, David răspundea: „În Neghevul^[a] lui Iuda!“ sau „În Neghevul ierahmeeliţilor!“ sau „În Neghevul cheniţilor!“ ¹¹ David nu lăsa în viaţă nici un bărbat şi nici o femeie, ca nu cumva vreunul să vină la Gat şi să mărturisească împotriva lor, spunând: „Aşa a făcut David!“ Acesta a fost obiceiul lui în tot timpul cât a locuit în ţara filistenilor. ¹² Achiş avea încredere în David şi zicea: „Cu siguranţă s-a făcut urât în poporul său, Israel, şi va fi slujitorul meu pentru totdeauna.“

28 În acele zile filistenii şi-au adunat oştirile pentru război ca să lupte împotriva lui Israel. Achiş i-a zis lui David:

– Fii sigur că tu şi oamenii tăi veţi veni cu mine în tabără.

² – În felul acesta vei şti de ce este în stare slujitorul tău, i-a răspuns David lui Achiş.

– Tocmai de aceea te voi pune păzitorul capului meu pentru totdeauna, i-a zis Achiş.

Saul, la vrăjitoarea din En-Dor

³ Samuel murise. Tot Israelul îl jelise şi îl înmormântase în cetatea sa, în Rama. Saul îndepărtase din ţară^[b] pe cei care cheamă duhurile morţilor şi pe descântători.

⁴ Filistenii s-au adunat şi au venit ca să-şi aşeze tabăra la Şunem. Saul a adunat tot Israelul şi şi-au aşezat tabăra la Ghilboa. ⁵ Când Saul a văzut tabăra filistenilor i s-a făcut frică şi s-a îngrozit. ⁶ Saul L-a întrebat pe Domnul, însă Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim^[c] şi nici prin profeţi. ⁷ Atunci Saul le-a poruncit slujitorilor săi:

– Căutaţi-mi o femeie care cheamă duhurile morţilor ca să merg la ea şi s-o întreb.

Slujitorii săi i-au răspuns:

– Iată, în En-Dor se află o femeie care cheamă duhurile morţilor.

⁸ Saul s-a deghizat, s-a îmbrăcat cu alte haine şi a plecat însoţit de doi bărbaţi. Au ajuns la femeie noaptea şi el i-a zis:

– Prezi-mi, te rog, viitorul, ridicând un duh pentru mine, şi anume pe acela pe care ţi-l voi spune.

⁹ – Tu ştii ce a făcut Saul, i-a răspuns femeia, ştii cum a nimicit din ţară pe cei care cheamă duhurile morţilor şi pe descântători. De ce întinzi o cursă vieţii mele ca să fiu ucisă?

¹⁰ Saul i-a jurat pe Domnul, zicând:

– Viu este Domnul, nu vei fi pedepsită pentru lucrul acesta.

¹¹ – Pe cine vrei să ridic pentru tine? l-a întrebat femeia.

– Ridică-l pe Samuel! i-a răspuns el.

¹² Când l-a văzut femeia pe Samuel, a scos un ţipăt puternic şi i-a zis lui Saul:

– De ce m-ai înşelat? Tu eşti Saul.

¹³ – Nu te teme! Ce vezi? a continuat regele.

– Văd o fiinţă dumnezeiască^[d] ridicându-se din pământ, i-a răspuns femeia lui Saul.

¹⁴ – Cum arată? a întrebat-o el.

– Văd cum se ridică un om bătrân învelit cu o mantie, i-a răspuns ea.

Saul şi-a dat seama că acesta era Samuel şi s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat.

¹⁵ Samuel i-a zis lui Saul:

– Pentru ce m-ai tulburat ridicându-mă?

– Mă aflu într-un mare necaz! i-a răspuns Saul. Filistenii se luptă împotriva mea, iar Dumnezeu s-a îndepărtat de mine. Nu mi-a mai vorbit nici prin profeţi şi nici prin vise. Atunci te-am chemat pe tine ca să-mi arăţi ce să fac.

¹⁶ Dar Samuel i-a zis:

– Dacă Domnul S-a îndepărtat de tine şi ţi-a devenit duşman, de ce mă mai întrebi pe mine? ¹⁷ Domnul a împlinit ceea ce spusese prin mine: a rupt regatul din mâna ta şi l-a dat semenului tău, lui David. ¹⁸ Pentru că nu ai ascultat de glasul Domnului şi nu i-ai făcut pe amalekiţi să simtă mânia Lui cea aprigă, de aceea Domnul îţi face astăzi lucrul acesta. ¹⁹ Mai mult, Domnul îl va da pe Israel, împreună cu tine, în mâna filistenilor şi mâine, tu şi fiii tăi, veţi fi cu mine. De asemenea, Domnul va da oştirea lui Israel în mâna filistenilor.

²⁰ Îndată Saul a căzut la pământ, cât era de lung, plin de frică din cauza cuvintelor lui Samuel. Nu mai era nici o putere în el, căci nu mâncase nimic toată ziua şi toată noaptea. ²¹ Când a venit femeia la Saul şi l-a văzut aşa de înspăimântat, i-a zis:

– Iată, slujitoarea ta a ascultat de glasul tău. Mi-am pus viaţa în primejdie şi am ascultat cuvintele pe care mi le-ai spus. ²² Acum, te rog, ascultă şi tu de glasul slujitoarei tale şi dă-mi voie să-ţi pun înainte o bucată de pâine. Să mănânci ca să prinzi putere pe când vei porni la drum.

²³ Saul nu a vrut să mănânce, însă slujitorii săi, împreună cu femeia, au stăruit de el până i-a ascultat. Şi astfel el s-a ridicat de la pământ şi s-a aşezat pe pat. ²⁴ Femeia avea la casa ei un viţel îngrăşat; ea l-a tăiat în grabă, apoi a luat făină, a frământat-o şi a copt azime. ²⁵ Le-a pus înaintea lui Saul şi a slujitorilor săi, iar ei au mâncat. Apoi s-au ridicat şi au plecat chiar în noaptea aceea.

Pregătirea filistenilor pentru război

29 Filistenii şi-au adunat toate trupele la Afek, în timp ce israeliţii şi-au aşezat tabăra în apropiere de izvorul care se află în Izreel. ² Domnitorii filistenilor mărşăluiau cu sutele şi miile lor, iar David cu oamenii lui mărşăluiau în urmă, cu Achiş. ³ Conducătorii filistenilor însă au zis:

– Ce caută evreii aceştia aici?

Achiş le-a răspuns:

– Acesta este David, slujitorul lui Saul, regele lui Israel. El este la mine de mai bine de un an şi, de când a venit la mine şi până astăzi, nu am găsit în el nici un lucru de care să-l învinuiesc.

⁴ Dar conducătorii filistenilor s-au mâniat pe el şi i-au zis:

– Trimite-l pe omul acesta înapoi, ca să se întoarcă la locul în care l-ai aşezat, ca nu cumva să ne devină duşman în timpul luptei. Căci, cum ar putea el să se facă din nou plăcut stăpânului său? Oare nu cu capetele oamenilor noştri? ⁵ Nu este acesta David, despre care cântau dansând:

⁶ Achiş l-a chemat pe David şi i-a zis:

– Viu este Domnul că ai fost drept şi îmi place să te văd slujindu-mi în oştire. Nu am găsit în tine nimic rău din ziua venirii tale la mine şi până astăzi. Însă nu eşti pe placul domnitorilor. ⁷ Întoarce-te acum şi mergi în pace, pentru ca să nu faci ceva care să nu placă domnitorilor filistenilor.

⁸ Însă David i-a răspuns lui Achiş:

– Dar, ce am făcut? Ce rău ai găsit la slujitorul tău, începând din ziua în care am intrat în slujba ta şi până astăzi, de nu pot să merg să lupt împotriva duşmanilor stăpânului meu, regele?

⁹ Achiş i-a răspuns:

– Ştiu că în ochii mei eşti atât de plăcut ca un înger al lui Dumnezeu; totuşi conducătorii filistenilor au zis: „Să nu vină cu noi în luptă!“ ¹⁰ Deci, mâine dimineaţă să te trezeşti devreme, împreună cu slujitorii stăpânului tău, care au venit cu tine şi să plecaţi de îndată ce se luminează.

¹¹ David şi oamenii lui s-au trezit devreme ca să plece de dimineaţă şi să se întoarcă în ţara filistenilor, iar filistenii s-au dus la Izreel.

Chemare la pocăinţă

13 În acea vreme au sosit unii şi I-au istorisit lui Isus despre galileenii al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. ² El le-a răspuns: „Credeţi că acei galileeni au fost mai păcătoşi decât ceilalţi galileeni, pentru că au suferit aceste lucruri? ³ Vă spun că nu! Dar dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri într-un fel asemănător! ⁴ Sau credeţi că acei optsprezece peste care a căzut turnul Siloamului şi i-a omorât au fost mai vinovaţi decât toţi ceilalţi oameni care locuiesc în Ierusalim? ⁵ Vă spun că nu! Ci dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri într-un fel asemănător^[a]!“

⁶ Apoi le-a spus această pildă:

Vindecarea unei femei într-o zi de Sabat

¹⁰ Într-o zi de Sabat, Isus dădea învăţătură într-una din sinagogi. ¹¹ Şi iată că acolo era o femeie care de optsprezece ani avea un duh de neputinţă; ea era încovoiată şi nu se putea îndrepta pe deplin. ¹² Când a văzut-o, Isus a chemat-o şi i-a zis: „Femeie, eşti eliberată de neputinţa ta!“ ¹³ Şi-a întins mâinile peste ea şi deodată ea s-a îndreptat şi-L slăvea pe Dumnezeu.

¹⁴ Însă conducătorul sinagogii, indignat că Isus a vindecat în ziua de Sabat, a zis mulţimii: „Sunt şase zile în care trebuie să se lucreze. Veniţi deci în acele zile să fiţi vindecaţi, nu în ziua de Sabat!“

¹⁵ Dar Domnul i-a răspuns şi a zis: „Ipocriţilor! Care dintre voi nu-şi dezleagă boul sau măgarul de la iesle şi nu-l duce să-l adape în ziua de Sabat?! ¹⁶ Această femeie, care este o fiică a lui Avraam şi pe care, iată, Satan a ţinut-o legată timp de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de această neputinţă în ziua de Sabat?“

¹⁷ Toţi potrivnicii Lui au rămas de ruşine când a zis aceste lucruri. Şi întreaga mulţime se bucura de toate lucrurile minunate care se înfăptuiau prin El.

Pilda bobului de muştar şi a drojdiei

¹⁸ Apoi a zis:

²⁰ El a zis iarăşi:

Intrarea în Împărăţie

²² Isus trecea prin cetăţi şi prin sate, dând învăţătură şi continuându-şi călătoria spre Ierusalim.