Old/New Testament

Cetăţile leviţilor

35 Domnul i-a vorbit lui Moise în câmpiile Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului: ² „Porunceşte-le israeliţilor să dea leviţilor, din moştenirea pe care o vor avea, nişte cetăţi în care să poată locui. Să le mai dea şi păşuni în jurul acestor cetăţi. ³ Cetăţile să fie ale lor, ca să locuiască în ele, iar păşunile să fie pentru vitele, turmele şi celelalte animale ale lor.

⁴ Păşunile din jurul cetăţilor pe care le veţi da leviţilor să aibă, începând de la zidul exterior al cetăţii, o mie de coţi^[a] de jur-împrejur. ⁵ În afara cetăţii să număraţi două mii de coţi^[b] în partea de răsărit, două mii de coţi în partea de apus, două mii de coţi în partea de nord şi două mii de coţi în partea de sud, astfel încât cetatea să fie în mijloc. Acestea să fie păşunile lor din jurul cetăţilor lor.

⁶ Şase din cetăţile pe care le veţi da leviţilor să fie cetăţi de refugiu, în care să poată fugi ucigaşul. Pe lângă acestea să le mai daţi patruzeci şi două de cetăţi. ⁷ Astfel, toate cetăţile pe care trebuie să le daţi leviţilor să fie în număr de patruzeci şi opt, împreună cu păşunile din jurul lor.

⁸ Cetăţile pe care le veţi oferi din moştenirea israeliţilor, să fie date astfel: cei ce au multe cetăţi să dea mai multe şi cei ce au puţine cetăţi să dea mai puţine; fiecare seminţie să dea leviţilor din cetăţile ei, ţinând cont de moştenirea pe care a primit-o.“

Cetăţile de refugiu

⁹ Domnul i-a mai zis lui Moise: ¹⁰ „Vorbeşte-le israeliţilor şi spune-le: «Când veţi trece Iordanul în Canaan, ¹¹ să alegeţi câteva cetăţi care să fie locuri de refugiu, unde să poată fugi ucigaşul care a omorât fără voie o persoană. ¹² Aceste cetăţi vor fi locuri de refugiu dinaintea răzbunătorului, astfel încât ucigaşul să nu fie omorât înainte de a se înfăţişa în faţa adunării pentru a fi judecat. ¹³ Din cetăţile pe care le veţi da, şase să fie cetăţi de refugiu. ¹⁴ Trei să le daţi de partea aceasta a Iordanului şi trei în Canaan, ca cetăţi de refugiu. ¹⁵ Aceste şase cetăţi să fie locuri de refugiu pentru israeliţi, pentru străini şi pentru peregrinii din mijlocul vostru, pentru ca orice ucigaş care a omorât fără voie o persoană să poată fugi acolo.

¹⁶ Dacă un om loveşte pe cineva cu un obiect de fier şi-l ucide, acel om este un ucigaş; ucigaşul trebuie să fie omorât. ¹⁷ Dacă cineva are în mână o piatră a cărei lovitură poate cauza moartea şi loveşte pe cineva omorându-l, acel om este un ucigaş; ucigaşul trebuie să fie omorât. ¹⁸ Dacă cineva are în mână un obiect de lemn care poate cauza moartea şi loveşte pe cineva şi-l omoară, acel om este un ucigaş; ucigaşul trebuie să fie omorât. ¹⁹ Răzbunătorul sângelui să-l omoare pe ucigaş; atunci când îl va întâlni să-l omoare. ²⁰ Dacă cineva împinge cu ură un om sau dacă-l pândeşte şi aruncă cu ceva în el şi-l omoară ²¹ sau dacă-l loveşte cu pumnul din vrăjmăşie şi-l omoară, acel bărbat trebuie să fie omorât; el este un ucigaş. Răzbunătorul sângelui să-l omoare pe ucigaş când îl întâlneşte.

²² Dar dacă cineva loveşte dintr-odată un om, nu din duşmănie, sau dacă aruncă cu un obiect în el, fără să-l fi pândit dinainte, ²³ sau dacă, fără să-l vadă, aruncă în el cu o piatră care poate cauza moartea şi acesta moare, atunci, de vreme ce nu i-a fost duşman şi n-a intenţionat să-l rănească, ²⁴ adunarea trebuie să judece între el şi răzbunătorul sângelui, ţinând cont de următoarele legi: ²⁵ Adunarea trebuie să-l elibereze pe ucigaş din mâna răzbunătorului de sânge şi să-l trimită înapoi în cetatea de refugiu în care fugise. El să locuiască acolo până la moartea marelui preot care a fost uns cu untdelemn sfânt. ²⁶ Dar dacă ucigaşul trece dincolo de limitele cetăţii de refugiu în care a fugit ²⁷ şi răzbunătorul sângelui îl găseşte în afara cetăţii, atunci răzbunătorul sângelui îl poate omorî pe ucigaş şi nu va fi vinovat de omor. ²⁸ Acuzatul trebuie să rămână în cetatea de refugiu până la moartea marelui preot. Numai după moartea marelui preot se poate reîntoarce la proprietatea lui.

²⁹ Acestea vor fi pentru voi hotărâri pe baza cărora să judecaţi toate generaţiile care vor urma, oriunde veţi locui:

³⁰ Dacă cineva a ucis o persoană, ucigaşul trebuie să fie omorât doar pe baza mărturiei mai multor martori. Nimeni să nu fie ucis doar pe baza mărturiei unei singure persoane.

³¹ Să nu acceptaţi răscumpărare pentru viaţa unui ucigaş vinovat de moarte. El trebuie să fie omorât!

³² Să nu acceptaţi răscumpărare pentru cel care a fugit într-o cetate de refugiu şi să nu-i daţi voie să se întoarcă şi să locuiască în proprietatea lui înainte de moartea marelui preot.

³³ Să nu pângăriţi ţara unde veţi locui. Sângele pângăreşte ţara şi nu se poate face altfel de ispăşire pentru pământul peste care a fost vărsat sânge, decât prin sângele celui care l-a vărsat. ³⁴ Să nu pângăriţi deci ţara în care veţi locui şi în care voi locui şi Eu, căci Eu, Domnul, locuiesc în mijlocul israeliţilor.»“

Cazul fiicelor lui Ţelofhad

36 Conducătorii familiilor din clanul urmaşilor lui Ghilad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, care făceau parte din clanurile urmaşilor lui Iosif, au venit şi au vorbit înaintea lui Moise şi a celorlalţi conducători ai familiilor israelite. ² Ei le-au zis:

– Când Domnul i-a poruncit stăpânului nostru să împartă ţara israeliţilor ca moştenire prin tragere la sorţi, El ţi-a poruncit să dai moştenirea fratelui nostru Ţelofhad, fiicelor lui. ³ Dar dacă ele se mărită cu bărbaţi din alte seminţii israelite, atunci moştenirea lor va fi luată din moştenirea seminţiei noastre şi adăugată seminţiei din care bărbatul face parte. Astfel, o parte din moştenirea noastră ne va fi luată. ⁴ Şi când va veni anul de veselie pentru israeliţi, moştenirea lor va fi adăugată seminţiei în care ele s-au măritat şi proprietatea va fi ştearsă astfel din moştenirea seminţiei părinţilor noştri.

⁵ Moise a poruncit israeliţilor din partea Domnului şi le-a zis:

– Ce spune seminţia urmaşilor lui Iosif este adevărat. ⁶ Iată ce porunceşte Domnul fiicelor lui Ţelofhad: „Se pot mărita cu cine doresc, dar să se mărite numai cu cineva dintr-un clan din seminţia tatălui lor. ⁷ Nici o moştenire a israeliţilor să nu treacă dintr-o seminţie într-alta, căci fiecare israelit trebuie să-şi păstreze pământul moştenit de la părinţii lui. ⁸ Orice fată care moşteneşte pământ în oricare din seminţiile israelite, trebuie să se mărite cu cineva dintr-un clan din seminţia tatălui ei, pentru ca fiecare israelit să păstreze moştenirea tatălui său. ⁹ Nici o moştenire nu va trece de la o seminţie la alta, ci fiecare din seminţiile israelite să-şi păstreze propria-şi moştenire.“

¹⁰ Fetele lui Ţelofhad au făcut după porunca pe care Domnul i-a dat-o lui Moise. ¹¹ Fetele lui Ţelofhad – Mahla, Tirţa, Hogla, Milca şi Noa – s-au măritat cu verişori din partea tatălui lor. ¹² Ele s-au măritat în interiorul clanurilor urmaşilor lui Manase, fiul lui Iosif, iar moştenirea lor a rămas în seminţia clanului tatălui lor.

¹³ Acestea sunt poruncile şi hotărârile pe care Domnul le-a dat israeliţilor prin Moise în câmpiile Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.

Despre divorţ

10 Apoi a plecat de acolo şi a venit în regiunea Iudeii (şi)^[a] dincolo de Iordan. Mulţimile s-au adunat din nou în jurul Lui, iar El, după cum Îi era obiceiul, a început iarăşi să-i înveţe.

² Nişte farisei au venit la El ca să-L pună la încercare şi L-au întrebat:

– Are voie un bărbat să divorţeze de soţia lui?

³ Isus i-a întrebat:

– Ce v-a poruncit Moise?

⁴ Ei I-au răspuns:

– Moise a dat voie ca bărbatul să-i scrie soţiei o carte de despărţire şi s-o lase să plece.

⁵ Dar Isus le-a zis:

– Din cauza inimilor voastre împietrite v-a scris el această poruncă, ⁶ însă la începutul creaţiei Dumnezeu „i-a făcut bărbat şi femeie“^[b]. ⁷ „De aceea bărbatul îşi va lăsa tatăl şi mama (şi se va uni cu soţia lui)^[c], ⁸ iar cei doi vor deveni un singur trup.“^[d] Aşa că nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup! ⁹ Deci, ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!

¹⁰ În casă, ucenicii L-au întrebat cu privire la aceasta. ¹¹ El le-a zis: „Oricine divorţează de soţia lui şi se căsătoreşte cu altcineva, comite adulter împotriva ei. ¹² Şi dacă o soţie divorţează de bărbatul ei şi se căsătoreşte cu altcineva, comite adulter.“

Isus şi copilaşii

¹³ I-au adus nişte copilaşi, ca să se atingă de ei, dar ucenicii i-au mustrat pe cei care i-au adus. ¹⁴ Isus însă, când a văzut acest lucru, s-a indignat şi le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei! ¹⁵ Adevărat vă spun că oricine nu primeşte Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea!“ ¹⁶ Apoi i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat punându-Şi mâinile peste ei.

Isus şi tânărul bogat

¹⁷ Chiar când pornea la drum, a alergat la El un om care a îngenuncheat înaintea Lui şi L-a întrebat:

– Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţă veşnică?

¹⁸ Isus i-a răspuns:

– De ce Mă numeşti „bun“? Nimeni nu este bun decât Unul: Dumnezeu. ¹⁹ Cunoşti poruncile: „Să nu ucizi“, „Să nu comiţi adulter“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, „Să nu înşeli“, „Cinsteşte-l pe tatăl tău şi pe mama ta.“^[e]

²⁰ El I-a spus:

– Învăţătorule, pe toate acestea le-am împlinit încă din tinereţea mea.

²¹ Privindu-l, Isus l-a iubit şi i-a zis:

– Îţi lipseşte un singur lucru: du-te, vinde tot ce ai şi dă săracilor, şi vei avea astfel o comoară în cer. Apoi vino, urmează-Mă!

²² Mâhnit de aceste cuvinte, a plecat întristat, pentru că avea multe posesiuni.

²³ Isus a privit în jur şi le-a zis ucenicilor Săi:

– Cât de greu va fi pentru cei bogaţi să intre în Împărăţia lui Dumnezeu!

²⁴ Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Isus le-a zis iarăşi:

– Copii, cât de greu este (pentru cei ce se încred în bogăţii)^[f] să intre în Împărăţia lui Dumnezeu! ²⁵ Este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.

²⁶ Ei au rămas foarte uimiţi şi se întrebau între ei: „Atunci cine poate fi mântuit?“

²⁷ Isus i-a privit şi a zis:

– Este imposibil pentru oameni, dar nu şi pentru Dumnezeu, căci pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile.

²⁸ Petru a început să-I zică:

– Iată, noi am lăsat totul şi Te-am urmat.

²⁹ Isus a răspuns:

– Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau mamă, sau tată, sau copii sau ogorul de dragul Meu şi de dragul Evangheliei ³⁰ şi care să nu primească de o sută de ori mai mult acum, în vremea aceasta, case, fraţi, surori, mame, copii şi ogoare, împreună cu persecuţii, iar în veacul care vine – viaţă veşnică. ³¹ Dar mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă, iar cei din urmă vor fi cei dintâi.