Old/New Testament
Toiagul lui Aaron înfloreşte
17 Domnul i-a zis lui Moise: 2 „Vorbeşte-le israeliţilor şi ia de la ei câte un toiag, ţinând cont de familiile lor, adică douăsprezece toiege de la toţi conducătorii, potrivit familiilor lor. Scrie numele fiecărui om pe toiagul său 3 şi scrie numele lui Aaron pe toiagul lui Levi. Să fie câte un toiag de la fiecare căpetenie a familiei lui. 4 Pune-le în Cortul Întâlnirii, înaintea Mărturiei, acolo unde mă întâlnesc cu voi. 5 Toiagul bărbatului pe care îl voi alege va înflori; aşa voi pune capăt cârtirilor israeliţilor împotriva voastră.“
6 Moise le-a vorbit israeliţilor şi fiecare dintre conducătorii lor i-a dat toiagul, câte unul de fiecare conducător, potrivit familiilor lor, adică douăsprezece toiege; toiagul lui Aaron era între ale lor. 7 Moise a pus toiegele înaintea Domnului, în Cortul Mărturiei.
8 A doua zi Moise a intrat în Cortul Mărturiei şi iată că toiagul lui Aaron, al casei lui Levi, înverzise, înmugurise, înflorise şi avea migdale coapte. 9 Atunci Moise a luat dinaintea Domnului toate toiegele şi le-a adus înaintea tuturor israeliţilor. Ei s-au uitat şi fiecare şi-a luat toiagul.
10 Domnul i-a zis lui Moise: „Pune înapoi toiagul lui Aaron înaintea Mărturiei; să fie păstrat ca un semn pentru răzvrătiţi ca să se pună astfel capăt cârtirilor lor împotriva Mea şi să nu moară.“ 11 Moise a făcut întocmai; el a făcut aşa cum i-a poruncit Domnul.
12 Israeliţii i-au zis lui Moise: „Iată că murim; pierim, pierim cu toţii! 13 Oricine se apropie de Tabernaculul Domnului moare. Vom muri oare toţi?“
Reglementări cu privire la responsabilitatea preoţilor şi a leviţilor
18 Domnul i-a zis lui Aaron: „Tu, fiii tăi şi familia tatălui tău împreună cu tine, veţi purta responsabilitatea pentru vina legată de Lăcaş, dar numai tu şi fiii tăi veţi purta responsabilitatea pentru vina legată de preoţie. 2 De asemenea, ia cu tine pe fraţii tăi din seminţia lui Levi, seminţia tatălui tău, pentru ca ei să fie împreună cu tine şi să slujească, în timp ce tu şi fiii tăi sunteţi înaintea Cortului Mărturiei. 3 Să fie responsabili cu lucrurile de care tu ai nevoie şi să aibă în grijă tot Cortul. Să nu se apropie nici de uneltele Lăcaşului, nici de altar, pentru că altfel şi ei şi tu veţi muri. 4 Ei să fie alături de tine şi să supravegheze tot ce se face la Cortul Întâlnirii, toată slujirea de la Cort; nici un străin[a] să nu se apropie de voi.
5 Voi înşivă să împliniţi cele privitoare la slujirea de la Lăcaş şi de la altar pentru ca mânia Mea să nu mai vină niciodată peste israeliţi. 6 Iată că i-am luat pe leviţi, fraţii voştri, dintre israeliţi; ei sunt ai voştri ca un dar oferit Domnului şi ei vor împlini slujirea de la Cortul Întâlnirii. 7 Dar tu şi fiii tăi împreună cu tine să vă împliniţi datoriile preoţeşti, având grijă de tot ce ţine de altar şi de tot ce este dincolo de draperie. Vă dau preoţia ca un dar; străinul care se va apropia să fie omorât.“
Partea ce le revine preoţilor
8 Domnul i-a zis lui Aaron: „Iată, Eu Însumi ţi-am dat responsabilitatea pentru jertfele care-Mi sunt aduse, toate lucrurile sfinte ale israeliţilor; ţi le-am dat ţie şi fiilor tăi, ca parte a voastră, printr-o poruncă veşnică. 9 Iată ce va fi al tău din lucrurile preasfinte, care nu sunt mistuite de foc: orice jertfă pe care ei Mi-o aduc ca dar de mâncare, ca jertfă pentru păcat sau ca jertfă pentru vină, lucrurile acestea preasfinte să fie ale tale şi ale fiilor tăi. 10 Să le mâncaţi într-un loc preasfânt; fiecare bărbat să le mănânce. Să fie sfinte pentru voi.
11 De asemenea, ţi-am mai dat fiecare jertfă adusă ca dar din toate jertfele legănate ale israeliţilor; ţi le-am dat ţie, fiilor tăi şi fiicelor tale printr-o poruncă veşnică. Toţi aceia din familia ta care sunt curaţi le vor putea mânca.
12 Tot ce este mai bun din ulei, din vin şi din grâne, rodul ales pe care ei îl dau Domnului, ţi l-am dat ţie. 13 Primele roade din tot ce este în ţara lor, pe care le aduc Domnului, să fie ale tale. Cel curat din familia ta va putea să mănânce.
14 Tot ce este pus deoparte[b] în Israel să fie al tău. 15 Întâiul născut al oricărei făpturi pe care ei îl aduc Domnului, fie om sau animal, să fie al tău. Totuşi, atât pe întâiul născut al omului, cât şi pe întâiul născut al animalelor necurate va trebui să-l răscumperi. 16 Preţul lor de răscumpărare, pus celor de la o lună în sus, să fie de cinci şecheli[c] de argint după şechelul Lăcaşului[d] (adică douăzeci de ghere).
17 Dar pe întâiul născut al vacii, al oii sau al caprei să nu-l răscumperi; ei sunt sfinţi. Să le stropeşti sângele pe altar şi să le arzi grăsimea ca o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului. 18 Carnea lor să fie a ta aşa cum este al tău pieptul jertfei legănate şi spata dreaptă. 19 Toate jertfele sfinte, pe care israeliţii le aduc Domnului, ţi le-am dat ţie, fiilor tăi şi fiicelor tale printr-o poruncă veşnică; este un legământ al sării[e], un legământ veşnic înaintea Domnului pentru tine şi urmaşii tăi.“
20 Apoi Domnul i-a zis lui Aaron: „Să nu ai nici o moştenire în ţara lor, să nu ai nici o parte între ei; Eu sunt partea ta şi moştenirea ta între israeliţi. 21 Leviţilor le-am dat fiecare zeciuială din Israel ca o moştenire pentru slujirea pe care o fac, slujirea de la Cortul Întâlnirii. 22 De acum înainte israeliţii să nu se mai apropie de Cortul Întâlnirii ca să nu se facă vinovaţi şi să moară. 23 Doar leviţii să împlinească slujirea de la Cortul Întâlnirii şi să fie responsabili pentru vina lor. Ei să nu aibă nici o moştenire între israeliţi; aceasta să fie o poruncă veşnică pentru toate generaţiile. 24 Căci zeciuielile israeliţilor, pe care ei le aduc ca jertfă prin ridicare Domnului, le-am dat leviţilor. De aceea am spus despre ei că nu vor avea nici o moştenire între israeliţi.“
25 După aceea, Domnul i-a vorbit lui Moise: 26 „Să le spui leviţilor: «Când primiţi zeciuiala de la israeliţi, pe care
v-am dat-o de la ei ca parte a voastră, să aduceţi din ea o jertfă prin ridicare pentru Domnul, o zeciuială din zeciuială. 27 Ea să fie considerată un dar din partea voastră, la fel ca şi grânele din aria de treierat şi ca abundenţa ce curge din teasc. 28 Aşadar, să aduceţi Domnului o jertfă prin ridicare din toate zeciuielile pe care le primiţi de la israeliţi; să daţi din ele o jertfă Domnului şi să o lăsaţi preotului Aaron. 29 Din toate darurile voastre, pe care le aduceţi Domnului din jertfele prin ridicare, cea mai bună parte din ele este partea ce trebuie pusă deoparte.»
30 Să le mai spui: «După ce veţi aduce ca jertfă prin ridicare cea mai bună parte din ea, partea care a rămas să le fie considerată leviţilor ca venitul de la aria de treierat şi ca venitul de la teasc. 31 O puteţi mânca în orice loc, voi şi familiile voastre, pentru că este plata voastră pentru slujirea în Cortul Întâlnirii. 32 Nu vă veţi face vinovaţi de nici un păcat din cauza ei atunci când veţi aduce prin ridicare cea mai bună parte din ea. Dar aveţi grijă să nu profanaţi darurile sfinte ale israeliţilor pentru că altfel veţi muri.»“
Apa de curăţire
19 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron: 2 „Aceasta este o poruncă a Legii pe care Domnul a dat-o: spune-le israeliţilor să aducă o vacă roşie, sănătoasă, care să nu aibă nici o meteahnă şi care n-a fost pusă încă la jug. 3 Să o daţi preotului Elazar; el s-o ducă afară din tabără şi cineva s-o înjunghie înaintea lui. 4 Preotul Elazar să ia din sângele ei cu degetul şi să stropească de şapte ori înaintea Cortului Întâlnirii. 5 Apoi vaca să fie arsă înaintea lui; să fie arse pielea, carnea, sângele şi balega. 6 Preotul să ia lemn de cedru, isop şi fir de culoare cărămizie şi să le arunce în focul în care este arsă vaca. 7 Apoi preotul să-şi spele hainele şi să-şi scalde trupul în apă; după aceea poate veni în tabără. Dar va rămâne necurat până seara. 8 De asemenea, cel care arde vaca trebuie să-şi spele hainele şi să-şi scalde trupul în apă; el va rămâne necurat până seara.
9 După aceea, un om care este curat trebuie să adune cenuşa vacii şi să o pună într-un loc curat, în afara taberei; să fie păstrată pentru adunarea israeliţilor pentru apa de curăţire. Este pentru curăţirea de păcat. 10 Cel care adună cenuşa vacii să-şi spele hainele şi va fi necurat până seara.
Aceasta să fie o poruncă veşnică pentru israeliţi şi pentru străinul care locuieşte între ei. 11 Cel care atinge trupul mort al cuiva va fi necurat şapte zile. 12 Să se cureţe cu apă în ziua a treia şi a şaptea; dacă nu se va curăţi în ziua a treia şi în a şaptea, nu va fi curat. 13 Oricine atinge un mort, trupul vreunui om care a murit, şi nu se va curăţi pângăreşte Tabernaculul Domnului. Omul acela să fie nimicit din Israel. Să fie necurat pentru că n-a fost stropit cu apă de curăţire; necurăţia lui rămâne asupra lui.
14 Aceasta este legea când un om moare într-un cort: toţi aceia care intră în cort şi toţi aceia care sunt în cort vor fi necuraţi şapte zile; 15 şi orice vas deschis care nu are capacul pus va fi necurat.
16 Oricine atinge, pe câmpul larg, un om care a fost ucis de sabie sau a murit sau care atinge osemintele vreunui om sau un mormânt, va fi necurat şapte zile. 17 Pentru cel necurat să se ia din cenuşa vacii arse pentru curăţirea de păcat şi să se pună apă curgătoare[f] peste ea, într-un vas. 18 Un om curat să ia isop, să-l înmoaie în apă şi să stropească cortul, toate vasele, pe cei care erau acolo şi pe cel care s-a atins de osemintele vreunui om sau de vreun om ucis sau de vreun om care a murit sau de vreun mormânt. 19 Cel curat să-l stropească pe cel necurat în a treia şi a şaptea zi şi să-l cureţe astfel în a şaptea zi. Apoi cel necurat să-şi spele hainele şi să se scalde în apă, iar seara va fi curat. 20 Orice om care este necurat şi nu se va curăţi să fie nimicit din adunare pentru că a pângărit Lăcaşul Domnului. Din cauză că n-a fost stropit cu apa de curăţire, el este necurat. 21 Aceasta să fie o poruncă veşnică pentru ei.
De asemenea, cel care stropeşte cu apa de curăţire trebuie să-şi spele hainele, iar cel care atinge apa de curăţire va fi necurat până seara. 22 Orice lucru atins de cineva care este necurat va fi necurat şi oricine îl atinge va fi necurat până seara.“
Isus hrăneşte peste cinci mii de oameni
30 Apostolii s-au adunat la Isus şi I-au povestit tot ce făcuseră şi tot ce-i învăţaseră pe oameni. 31 Isus le-a zis: „Veniţi cu Mine într-un loc pustiu, doar voi singuri, şi odihniţi-vă puţin!“ Căci erau mulţi care veneau şi plecau, iar ei n-aveau timp nici măcar să mănânce.
32 Au plecat deci cu barca, doar ei singuri, spre un loc pustiu. 33 Dar mulţi i-au văzut plecând şi i-au recunoscut, aşa că oameni din toate cetăţile au alergat pe jos până acolo şi au sosit înaintea lor. 34 Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulţime de oameni şi I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi care n-au păstor. Şi a început să-i înveţe multe lucruri.[a]
35 Fiindcă ora era deja târzie, ucenicii Lui au venit la El şi I-au zis:
– Locul acesta este pustiu şi ora este deja târzie. 36 Dă-le drumul mulţimilor să meargă prin cătunele din împrejurimi şi prin sate ca să-şi cumpere ceva să mănânce!
37 Însă Isus le-a zis:
– Daţi-le voi să mănânce!
Ei L-au întrebat:
– De unde să luăm două sute de denari[b] şi să ne ducem să cumpărăm pâine, ca să le dăm să mănânce?
38 Isus i-a întrebat:
– Câte pâini aveţi? Duceţi-vă şi vedeţi!
După ce au văzut câte pâini aveau, ei I-au răspuns:
– Cinci, şi doi peşti.
39 Isus le-a poruncit să-i aşeze pe toţi pe iarba verde, în grupuri. 40 Ei s-au aşezat în grupuri de câte o sută şi de câte cincizeci. 41 Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, a privit spre cer, a rostit binecuvântarea, a frânt pâinile şi apoi le-a dat ucenicilor ca să le împartă mulţimilor. De asemenea, a împărţit tuturor şi cei doi peşti. 42 Au mâncat toţi şi s-au săturat; 43 şi au strâns douăsprezece coşuri pline cu firimiturile rămase şi cu ceea ce rămăsese din peşti. 44 Cei ce mâncaseră (pâinile)[c] erau cinci mii de bărbaţi.
Isus umblă pe mare
45 Imediat după aceea, Isus i-a zorit pe ucenicii Săi să se suie în barcă şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă a mării, în Betsaida, iar între timp El va da drumul mulţimii. 46 După ce Şi-a luat rămas bun de la ei, S-a dus pe munte să se roage.
47 Era deja seară când barca a ajuns în mijlocul mării, iar El se afla singur pe ţărm. 48 A văzut că ucenicii se chinuiau cu vâslitul, pentru că vântul le era împotrivă şi, cam în a patra strajă a nopţii[d], Isus a venit spre ei, umblând pe mare; voia să ajungă la ei[e]. 49 Când L-au văzut umblând pe mare, au zis: „Este o stafie!“ şi au ţipat, 50 pentru că toţi s-au speriat când L-au văzut.
Dar Isus le-a vorbit imediat şi le-a zis: „Îndrăzniţi! Eu sunt! Nu vă temeţi!“ 51 După ce S-a suit la ei în barcă, vântul a încetat. Ei s-au mirat foarte tare. 52 Căci nu înţeleseseră nici ce s-a întâmplat cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.
53 Au traversat marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului şi au ancorat acolo. 54 Imediat ce a coborât din barcă, oamenii L-au recunoscut. 55 Ei au alergat prin toată regiunea aceea şi au început să-i aducă pe paturi pe cei bolnavi acolo unde auzeau că se află Isus. 56 Şi oriunde mergea El, în sate, în cetăţi sau în cătune, îi aşezau pe cei bolnavi în pieţe şi-L rugau să-i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui; şi toţi cei care se atingeau de ea erau vindecaţi.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.