Old/New Testament

Calendarul^[a] sărbătorilor. Sabatul

23 Domnul i-a zis lui Moise: ² „Vorbeşte israeliţilor şi spune-le: «Acestea sunt sărbătorile Domnului cu ocazia cărora veţi vesti adunări sfinte; acestea sunt sărbătorile Mele. ³ Să se lucreze şase zile, dar ziua a şaptea este Sabatul, o zi de odihnă însoţită de o adunare sfântă; să nu faceţi nici o lucrare în această zi: să fie Sabatul Domnului în toate locuinţele voastre.

Paştele şi Sărbătoarea Azimilor

⁴ Celelalte sărbători ale Domnului, cu adunări sfinte, pe care le veţi sărbători la vremea hotărâtă pentru ele sunt următoarele: ⁵ în a paisprezecea zi a lunii întâi, între cele două seri^[b], va fi Paştele Domnului, ⁶ iar în a cincisprezecea zi a acestei luni va fi Sărbătoarea Azimelor în cinstea Domnului; timp de şapte zile să mâncaţi azime. ⁷ În prima zi să aveţi o adunare sfântă; să nu faceţi nici o muncă obişnuită. ⁸ Apoi, timp de şapte zile să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc, iar în ziua a şaptea să aveţi o adunare sfântă; să nu faceţi nici o muncă obişnuită.»“

Sărbătoarea Primelor Roade

⁹ Domnul i-a mai zis lui Moise: ¹⁰ „Spune-le israeliţilor: «Când veţi intra în ţara pe care v-o voi da şi veţi aduna recolta, să aduceţi preotului un snop din primele roade ale secerişului. ¹¹ Să legene snopul înaintea Domnului ca voi să fiţi primiţi; preotul să-l legene la o zi după Sabat. ¹² În ziua când veţi legăna snopul, să jertfiţi un miel de un an, fără meteahnă, ca ardere de tot pentru Domnul. ¹³ Să adăugaţi la el un dar de mâncare din două zecimi dintr-o efă^[c] de făină aleasă, amestecată cu ulei, ca jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului şi o jertfă de băutură de un sfert de hin^[d] de vin. ¹⁴ Să nu mâncaţi nici pâine, nici spice prăjite, nici boabe, până în ziua aceasta, când veţi aduce această jertfă Dumnezeului vostru: aceasta este o poruncă veşnică pentru toţi urmaşii voştri în toate locurile în care veţi locui.

Sărbătoarea Săptămânilor^[e]

¹⁵ Din ziua de după Sabat, adică din ziua în care veţi aduce snopul ca jertfă legănată, să număraţi şapte săptămâni întregi. ¹⁶ Să număraţi cincizeci de zile până în ziua următoare celui de-al şaptelea Sabat, după care să aduceţi Domnului un nou dar de mâncare. ¹⁷ Să aduceţi din locuinţele voastre două pâini ca jertfă legănată; să fie făcute din două zecimi de efă de făină aleasă şi să fie coapte după ce s-a dospit aluatul; acestea sunt cele dintâi roade pentru Domnul. ¹⁸ Împreună cu pâinile să aduceţi, ca ardere de tot pentru Domnul, şapte miei de un an, fără meteahnă, un viţel şi doi berbeci; la acestea să adăugaţi darul de mâncare şi jertfele de băutură ca jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului. ¹⁹ Să aduceţi şi un ţap ca jertfă pentru păcat şi doi miei de un an ca jertfă de pace^[f]. ²⁰ Preotul să le legene ca jertfă legănată înaintea Domnului împreună cu pâinea adusă din primele roade şi cu cei doi miei; ele să fie puse deoparte pentru Domnul şi să rămână ale preotului. ²¹ În aceeaşi zi să vestiţi o adunare sfântă; atunci să nu faceţi nici o muncă obişnuită. Aceasta este o poruncă veşnică pentru voi şi pentru urmaşii voştri în toate locurile în care veţi locui.

²² Când veţi aduna recolta ţării voastre, să nu adunaţi recolta de la marginea ogorului şi să nu strângeţi spicele care vor rămâne după seceriş; lăsaţi-le pentru cel sărac şi pentru străin. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.»“

Sărbătoarea Trâmbiţelor

²³ Domnul i-a zis lui Moise: ²⁴ „Spune-le israeliţilor: «În prima zi a lunii a şaptea^[g] să aveţi o zi de odihnă, o adunare sfântă vestită cu sunete de trâmbiţe. ²⁵ Să nu faceţi nici o muncă obişnuită în timpul ei şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc.»“

Ziua Ispăşirii

²⁶ Domnul i-a zis din nou lui Moise: ²⁷ „În a zecea zi a lunii a şaptea să fie Ziua Ispăşirii. Atunci să aveţi o adunare sfântă; să vă smeriţi sufletele^[h] şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc. ²⁸ Să nu lucraţi nimic în ziua aceea, căci este Ziua Ispăşirii, când se face ispăşire pentru voi înaintea Domnului, Dumnezeul vostru. ²⁹ Acela care nu se va smeri în ziua aceea va fi nimicit din poporul său. ³⁰ Pe acela care va lucra ceva în ziua aceea îl voi nimici din mijlocul poporului său. ³¹ Să nu lucraţi nimic: este o poruncă veşnică pentru toţi urmaşii voştri în toate locurile în care veţi locui. ³² Este un Sabat, o zi de odihnă în care să vă smeriţi sufletele; din seara celei de-a noua zi până în seara următoare să ţineţi Sabatul.“

Sărbătoarea Corturilor^[i]

³³ Domnul i-a zis lui Moise: ³⁴ „Spune-le israeliţilor: «În a cincisprezecea zi a acestei a şaptea luni să ţineţi Sărbătoarea Corturilor în cinstea Domnului, timp de şapte zile. ³⁵ În prima zi să aveţi o adunare sfântă; să nu faceţi nici o muncă obişnuită în timpul ei. ³⁶ Timp de şapte zile să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc; în ziua a opta să aveţi o adunare sfântă şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc. Este o adunare solemnă^[j]; să nu faceţi nici o muncă obişnuită în timpul ei.

³⁷ Acestea sunt sărbătorile Domnului, cu ocazia cărora va trebui să vestiţi adunări sfinte, pentru a aduce Domnului jertfe mistuite de foc – arderi de tot şi daruri de mâncare, jertfe şi jertfe de băutură, fiecare la vremea hotărâtă ³⁸ – în afară de Sabatele dedicate Domnului, în afară de darurile voastre, de toate jurămintele şi de toate darurile voastre de bunăvoie pe care le oferiţi Domnului.

³⁹ În a cincisprezecea zi a lunii a şaptea, după ce aţi adunat roadele ţării, să ţineţi sărbătoarea Domnului, timp de şapte zile; atât prima, cât şi a opta zi să fie o zi de odihnă. ⁴⁰ În prima zi să luaţi fructe din pomii cei frumoşi^[k], ramuri de palmier, crengi de pomi stufoşi şi crengi de sălcii de râu; să vă bucuraţi înaintea Domnului, Dumnezeul vostru, timp de şapte zile. ⁴¹ În fiecare an să ţineţi această sărbătoare în cinstea Domnului, timp de şapte zile. Să o ţineţi în luna a şaptea – este o poruncă veşnică pentru toate generaţiile. ⁴² Să locuiţi în corturi şapte zile; toţi israeliţii să locuiască în corturi, ⁴³ pentru ca urmaşii voştri să ştie că Eu am hotărât ca israeliţii să locuiască în corturi, după ce i-am scos din ţara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.»“

⁴⁴ Şi astfel, Moise le-a spus israeliţilor care sunt sărbătorile Domnului.

Jertfele continue din Cortul Întâlnirii

24 Domnul i-a zis lui Moise: ² „Porunceşte israeliţilor să-ţi aducă pentru luminat ulei pur din măsline presate, ca să ardă în candele şi astfel sfeşnicul să lumineze continuu. ³ Aaron să-l pregătească în Cortul Întâlnirii, dincoace de draperia Mărturiei, ca să ardă continuu înaintea Domnului, de seara până dimineaţa. Aceasta să fie o poruncă veşnică pentru toate generaţiile voastre. ⁴ Să aşeze candelele în sfeşnicul de aur curat, ca să fie întotdeauna înaintea Domnului.

⁵ Să iei făină aleasă şi să faci din ea douăsprezece pâini; pentru fiecare pâine să foloseşti două zecimi

dintr-o efă^[l]. ⁶ Să le pui în două şiruri pe masa de aur curat, câte şase pe fiecare şir, înaintea Domnului. ⁷ Să pui tămâie curată pe fiecare şir, ca aceasta să poată fi pe pâine o aducere-aminte, o jertfă mistuită de foc pentru Domnul. ⁸ În fiecare zi de Sabat să se aducă continuu aceste pâini înaintea Domnului, fiind luate de la israeliţi printr-un legământ veşnic. ⁹ Ele vor rămâne ale lui Aaron şi ale fiilor săi, care vor trebui să le mănânce într-un loc sfânt, căci ele sunt pentru ei un lucru preasfânt, o parte din jertfele mistuite de foc pentru Domnul. Aceasta este o poruncă veşnică.“

Pedeapsa pentru hulă şi Legea Talionului

¹⁰ Fiul unei femei israelite şi al unui bărbat egiptean a ieşit printre israeliţi. Acest fiu al femeii israelite s-a luat la luptă, în tabără, cu un bărbat israelit. ¹¹ Fiul femeii israelite a hulit Numele lui Dumnezeu şi L-a blestemat. L-au adus la Moise – pe mama lui o chema Şelomit, fiica lui Dibri, din seminţia lui Dan – ¹² şi l-au închis până avea să le fie arătată hotărârea Domnului.

¹³ Domnul i-a zis lui Moise: ¹⁴ „Scoateţi-l pe cel ce a hulit în afara taberei; toţi aceia care l-au auzit să-şi pună mâinile pe capul lui şi întreaga adunare să-l omoare cu pietre. ¹⁵ Apoi să le spui israeliţilor: «Oricine Îl va blestema pe Dumnezeul lui îşi va purta pedeapsa pentru păcatul lui. ¹⁶ Cine va huli Numele Domnului va fi omorât; toată adunarea să-l omoare cu pietre. Atât străinii, cât şi băştinaşii care vor huli Numele Meu, să fie omorâţi.

¹⁷ Cine va ucide un om să fie pedepsit cu moartea. ¹⁸ Cine va omorî un animal va trebui să dea altul în loc: viaţă pentru viaţă. ¹⁹ Dacă un om va răni pe semenul său, să i se facă aşa cum a făcut el: ²⁰ rană pentru rană, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte; să i se facă aceeaşi rană pe care a făcut-o el semenului său. ²¹ Cel ce va omorî un animal va trebui să dea altul în loc, însă cel ce va ucide un om să fie pedepsit cu moartea. ²² Să aveţi aceeaşi lege atât pentru străin, cât şi pentru băştinaş, căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.»“

²³ Moise le-a spus israeliţilor aceste cuvinte; ei au scos în afara taberei pe cel ce hulise şi l-au omorât cu pietre. Israeliţii au făcut aşa cum i-a poruncit Domnul lui Moise.

Lucrarea lui Ioan Botezătorul

1 Începutul^[a] Evangheliei^[b] lui^[c] Isus^[d] Cristos^[e], (Fiul lui Dumnezeu)^[f]. ² Aşa cum este scris în Isaia, profetul^[g]:

⁴ Ioan Botezătorul a venit în pustie şi a început să predice botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor. ⁵ Toţi cei din ţinutul Iudeii şi toţi locuitorii Ierusalimului au început să vină la el şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan. ⁶ Ioan avea îmbrăcămintea din păr de cămilă, iar în jurul mijlocului avea un brâu de piele.^[h] El se hrănea cu lăcuste şi cu miere sălbatică. ⁷ Ioan vestea şi zicea: „După mine vine Cel Ce este mai puternic decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să mă aplec să-I dezleg cureaua sandalelor! ⁸ Eu v-am botezat cu^[i] apă, dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt.“

Botezul şi ispitirea lui Isus

⁹ În acele zile a venit Isus din Nazaretul Galileii şi a fost botezat de către Ioan în Iordan. ¹⁰ Imediat după ce a ieşit din apă, El a văzut cerurile deschise şi pe Duhul coborând peste El ca un porumbel. ¹¹ Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit; în Tine Îmi găsesc plăcerea!“^[j]

¹² Imediat^[k] Duhul L-a dus în pustie. ¹³ El a stat în pustie timp de patruzeci de zile^[l], fiind ispitit de Satan^[m]. Acolo stătea împreună cu animalele sălbatice, iar îngerii Îi slujeau^[n].

Primii ucenici

¹⁴ După ce Ioan a fost închis, Isus a venit în Galileea, predicând Evanghelia lui^[o] Dumnezeu. ¹⁵ El zicea: „S-a împlinit vremea! Împărăţia lui Dumnezeu^[p] este aproape! Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie!“

¹⁶ În timp ce trecea pe lângă Marea Galileii^[q], Isus l-a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, care tocmai aruncau năvoadele în mare, căci erau pescari. ¹⁷ Isus le-a zis: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni!“ ¹⁸ Ei şi-au lăsat imediat năvoadele şi L-au urmat.

¹⁹ Mergând puţin mai încolo, l-a văzut pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui. Ei erau într-o barcă şi îşi reparau năvoadele. ²⁰ Imediat El i-a chemat, iar ei l-au lăsat pe tatăl lor, Zebedei, în barcă, împreună cu cei angajaţi şi L-au urmat.

Isus vindecă un demoniac în Capernaum

²¹ S-au dus în Capernaum şi, în Sabatul imediat următor, El a intrat în sinagogă^[r] şi a început să dea învăţătură. ²² Oamenii erau uimiţi de învăţătura Lui, căci El îi învăţa ca Unul Care are autoritate, nu cum îi învăţau cărturarii^[s].