Old/New Testament
Iacov îşi binecuvântează fiii
49 Iacov i-a chemat pe fiii săi şi le-a zis: „Adunaţi-vă să vă spun ce vi se va întâmpla în zilele care vin!
2 Adunaţi-vă şi ascultaţi, fiii lui Iacov!
Ascultaţi-l pe tatăl vostru, Israel!
3 Ruben, tu eşti întâiul meu născut,
puterea şi primul rod al vigorii mele,
deosebit în demnitate şi în putere.
4 Năvalnic ca apa, tu nu vei mai avea întâietatea,
pentru că te-ai suit în patul tatălui tău
şi, suindu-te în el, l-ai pângărit!
5 Simeon şi Levi sunt fraţi;
săbiile[a] lor sunt arme ale violenţei.
6 Să nu intru la sfatul lor,
să nu-mi ajungă onoarea[b] în compania lor,
pentru că în mânia lor au omorât oameni
şi în plăcerea lor au tăiat tendoanele boilor.
7 Blestemată să fie mânia lor, pentru că este crâncenă
şi furia lor, pentru că este crudă!
Îi voi risipi în Iacov
şi îi voi împrăştia în Israel.
8 Iuda[c], fraţii tăi te vor lăuda;
tu vei avea autoritate asupra duşmanilor tăi,
iar fiii tatălui tău se vor pleca înaintea ta.
9 Iuda, tu eşti un pui de leu;
fiule, te-ai întors de la pradă.
Iuda stă culcat şi se întinde ca un leu,
ca o leoaică – cine va îndrăzni să o trezească?
10 Sceptrul nu se va îndepărta de la Iuda,
nici toiagul domnitorului de lângă picioarele sale,
până va veni Şilo[d];
de El vor asculta popoarele.
11 El Îşi leagă măgarul de viţa-de-vie
şi mânzul măgăriţei Lui de cea mai aleasă viţă.
Îşi spală hainele în vin
şi îmbrăcămintea în sângele strugurilor.
12 Ochii Îi sunt mai negri decât vinul,
iar dinţii mai albi decât laptele[e].
13 Zabulon va locui pe malul mării,
va fi un liman pentru corăbii,
iar hotarul lui se va întinde până la Sidon.
14 Isahar este un măgar puternic,
care se culcă între două grajduri[f].
15 Când va vedea că locul de odihnă este bun
şi că ţara este frumoasă,
îşi va pleca umărul să ducă povara
şi va ajunge sclav la muncă forţată.
16 Dan[g] va judeca pe poporul său
ca una dintre seminţiile lui Israel.
17 Dan va fi un şarpe pe drum,
o viperă pe cărare,
muşcând caii de călcâie,
făcând călăreţul să cadă pe spate.
18 Mântuirea Ta o aştept, Doamne!
19 Gad[h] va fi atacat de o ceată jefuitoare,
dar el îi va ataca pe la spate.
20 Hrana lui Aşer va fi bogată;
el va oferi mâncăruri împărăteşti.
21 Neftali este o cerboaică lăsată liberă;
el spune cuvinte frumoase[i].
22 Iosif este o viţă roditoare,
o viţă roditoare lângă un izvor,
ale cărei ramuri se înalţă peste zid[j].
23 Arcaşii l-au atacat fioros,
au tras spre el şi l-au urât.
24 Totuşi arcul lui a rămas tare,
iar braţele mâinilor sale au fost întărite
de mâinile Puternicului lui Iacov,
de Păstorul, Stânca lui Israel,
25 de Dumnezeul tatălui tău, Care te va ajuta,
de Cel Atotputernic[k], Care te va binecuvânta
cu binecuvântările cerului de sus,
cu binecuvântările adâncului de jos,
cu binecuvântările sânilor şi ale pântecelui.
26 Binecuvântările tatălui tău sunt mai mari
decât binecuvântările munţilor veşnici,
decât[l] darurile dealurilor veşnice;
acestea să fie peste capul lui Iosif,
pe creştetul capului său, a celui deosebit[m] de fraţii săi.
27 Beniamin este un lup care sfâşie;
dimineaţa îşi devorează victima,
iar seara împarte prada.“
Moartea şi îngroparea lui Iacov
28 Toate acestea sunt cele douăsprezece seminţii ale lui Israel şi acestea sunt cuvintele pe care le-a spus tatăl lor când i-a binecuvântat dându-le fiecăruia dintre ei o binecuvântare potrivită.
29 Apoi le-a poruncit: „Eu voi fi adăugat la poporul meu; înmormântaţi-mă alături de strămoşii mei, în peştera care se află în ogorul hititului Efron, 30 ogorul Mahpela, la răsărit de Mamre, în Canaan. Avraam a cumpărat această peşteră de la hititul Efron, împreună cu ogorul, ca teren pentru înmormântare. 31 Acolo au fost îngropaţi Avraam şi Sara, soţia sa, acolo au fost îngropaţi Isaac şi Rebeca, soţia sa, şi acolo am îngropat-o eu pe Lea. 32 Ogorul şi peştera care se află în el au fost cumpărate de la hitiţi.“ 33 Când a terminat de vorbit cu fiii săi, Iacov şi-a tras picioarele în pat şi a murit, fiind astfel adăugat la poporul său.
50 Atunci Iosif s-a aruncat pe faţa tatălui său, a plâns şi l-a sărutat. 2 Apoi le-a poruncit doctorilor aflaţi în slujba lui să-l îmbălsămeze pe tatăl său, Israel, iar aceştia au făcut întocmai. 3 Îmbălsămarea a durat patruzeci de zile, căci acesta era timpul necesar pentru îmbălsămare. Egiptenii l-au jelit şaptezeci de zile. 4 După ce au trecut zilele de jale, Iosif le-a zis celor de la curtea lui Faraon: „Dacă am găsit bunăvoinţă la voi, vorbiţi-i lui Faraon astfel: 5 «Tatăl meu m-a pus să jur cerându-mi ca, atunci când va muri, să-l îngrop în mormântul pe care şi l-a săpat în Canaan. De aceea dă-mi voie să mă duc să-l îngrop acolo pe tatăl meu, după care mă voi întoarce.»“ 6 Faraon a răspuns: „Du-te şi îngroapă-l pe tatăl tău, aşa cum te-a pus să juri.“ 7 Iosif s-a dus să-şi îngroape tatăl şi împreună cu el au mers toţi slujitorii lui Faraon, sfetnicii săi şi toţi bătrânii ţării Egiptului, 8 toată familia lui Iosif, fraţii săi şi familia tatălui său. Doar copiii, turmele şi cirezile lor au rămas în Goşen[n]. 9 Împreună cu el au mers care şi călăreţi, formând o mulţime foarte mare. 10 Când au ajuns la Aria lui Atad[o], care se află dincolo de Iordan, au ţinut acolo un bocet mare şi solemn. Iosif a ţinut un bocet de şapte zile pentru tatăl său. 11 Când locuitorii din Canaan au văzut bocetul din Aria lui Atad, au zis: „Acesta este un mare bocet al egiptenilor.“ De aceea acel loc a fost numit Abel-Miţrayim[p]; el se află dincolo de Iordan. 12 Astfel, fiii lui Iacov au făcut pentru el aşa cum le-a poruncit acesta. 13 Ei l-au dus în Canaan şi l-au îngropat în peştera din ogorul Mahpela, la răsărit de Mamre, pe care Avraam a cumpărat-o de la hititul Efron, împreună cu ogorul, ca teren pentru înmormântare. 14 După ce l-a îngropat pe tatăl său, Iosif s-a întors în Egipt, împreună cu fraţii săi şi cu toţi cei care se duseseră cu el să-şi îngroape tatăl.
Bunătatea lui Iosif faţă de fraţii săi
15 Când fraţii lui Iosif au văzut că tatăl lor murise, s-au gândit că poate Iosif îi va urî şi se va răzbuna pentru tot răul pe care i l-au făcut. 16 De aceea ei au trimis să-i spună lui Iosif că, înainte să moară, tatăl lui i-ar fi dat următoarea poruncă: 17 „Iosife, te rog, iartă nelegiuirea şi păcatul fraţilor tăi, pentru că ei ţi-au făcut rău. Iartă, te rog, nelegiuirea slujitorilor Dumnezeului tatălui tău.“ Iosif a plâns când i s-au spus aceste lucruri. 18 Fraţii lui au venit, s-au plecat înaintea lui şi i-au zis:
– Suntem sclavii tăi.
19 – Nu vă temeţi! le-a răspuns Iosif. Sunt eu în locul lui Dumnezeu? 20 Chiar dacă voi aţi intenţionat să-mi faceţi rău, Dumnezeu a schimbat răul în bine pentru a susţine viaţa unui popor numeros, aşa cum face astăzi. 21 Deci nu vă temeţi! Eu însumi mă voi îngriji de hrana voastră şi a copiilor voştri.
Apoi i-a mângâiat şi le-a vorbit cu bunătate.
Moartea lui Iosif
22 Iosif a locuit în Egipt împreună cu familia tatălui său; el a trăit o sută zece ani. 23 Iosif i-a văzut pe copiii lui Efraim până la a treia generaţie, iar copiii lui Machir, fiul lui Manase, au fost născuţi pe genunchii săi[q]. 24 Apoi Iosif le-a zis fraţilor săi: „Eu voi muri, dar Dumnezeu va veni în ajutorul vostru şi vă va duce din această ţară în ţara pe care le-a jurat-o lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.“ 25 Iosif i-a pus pe fiii lui Israel să jure: „Când Dumnezeu va veni în ajutorul vostru, să luaţi oasele mele de aici.“ 26 Iosif a murit la vârsta de o sută zece ani. După ce l-au îmbălsămat, l-au pus într-un sicriu, în Egipt.
Pilda bobului de muştar şi a drojdiei
31 Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis:
„Împărăţia Cerurilor este ca un bob de muştar, pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ogorul său: 32 el este într-adevăr cel mai mic dintre toate seminţele[a], dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile şi devine un copac[b], aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuibul între ramurile lui“.
33 Le-a mai pus înainte o altă pildă şi le-a zis:
„Împărăţia Cerurilor este ca drojdia pe care o ia o femeie şi o pune în trei măsuri[c] de făină şi care, până la urmă, face să dospească tot aluatul.“
34 Isus le-a spus mulţimilor toate aceste lucruri în pilde. Nu le vorbea deloc fără să folosească pilde, 35 ca să se împlinească astfel ce a fost spus prin profetul care zice:
„Îmi voi deschide gura cu pilde,
voi rosti lucruri ascunse de la întemeierea lumii“[d].
Pilda neghinei explicată
36 Apoi Isus le-a dat drumul mulţimilor şi a intrat în casă. Ucenicii Lui au venit la El şi I-au zis:
– Explică-ne pilda cu neghina din ogor!
37 Isus le-a răspuns:
– Cel Ce seamănă sămânţa bună este Fiul Omului. 38 Ogorul este lumea. Sămânţa bună îi reprezintă pe fiii Împărăţiei, iar neghina îi reprezintă pe fiii celui rău. 39 Duşmanul care a semănat-o este diavolul. Secerişul este sfârşitul veacului, iar secerătorii sunt îngerii. 40 Deci, aşa cum este strânsă neghina şi arsă în foc, tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului: 41 Fiul Omului Îşi va trimite îngerii, care vor strânge din Împărăţia Lui toate pricinile de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea 42 şi îi vor arunca în cuptorul de foc. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor! 43 Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor.[e] Cine are urechi, să audă!
Pilda comorii ascunse şi a mărgăritarului
44 Împărăţia Cerurilor este ca o comoară ascunsă într-un ogor. Omul care o găseşte, o ascunde şi, de bucurie, se duce şi vinde tot ce are şi apoi cumpără ogorul acela.
45 De asemenea, Împărăţia Cerurilor este ca un negustor care caută mărgăritare frumoase. 46 Când găseşte un mărgăritar foarte preţios, se duce şi vinde tot ce are, iar apoi îl cumpără.
Pilda năvodului
47 Sau Împărăţia Cerurilor este ca un năvod care a fost aruncat în mare şi în care au fost prinşi tot felul de peşti. 48 Când este plin, pescarii îl scot pe ţărm, se aşază şi adună peştii buni în vase, iar pe cei răi îi aruncă afară.
49 Tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului: îngerii vor ieşi, îi vor separa pe cei răi din mijlocul celor drepţi 50 şi-i vor arunca în cuptorul de foc. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor!
51 Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?
– Da, i-au răspuns ei.
52 El le-a zis:
– De aceea, orice cărturar care a fost instruit cu privire la Împărăţia Cerurilor este ca stăpânul unei case, care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi.
Necredinţa celor din Nazaret
53 După ce a terminat de spus aceste pilde, Isus a plecat de acolo 54 şi a venit în patria Lui. El a început să le dea învăţătură oamenilor în sinagoga lor, în aşa fel încât aceştia erau uimiţi şi se întrebau: „De unde are Acest Om înţelepciunea aceasta şi puterea de a face minuni? 55 Oare nu este Acesta fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui, iar Iacov, Iosif, Simon şi Iuda nu sunt oare fraţii Lui? 56 Şi surorile Lui, nu sunt oare toate printre noi? Atunci de unde are Acest Om toate aceste lucruri?“ 57 Şi astfel ei se poticneau în El. Isus însă le-a zis: „Un profet nu este fără onoare decât în patria şi în casa lui“. 58 Şi n-a făcut multe minuni acolo din cauza necredinţei lor.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.