Old/New Testament

Visele lui Faraon

41 După doi ani, Faraon a visat că stătea pe malul Nilului ² şi că din Nil au ieşit şapte vaci frumoase şi grase, care păşteau între trestii. ³ După ele au ieşit din Nil alte şapte vaci urâte şi sfrijite, care s-au aşezat lângă celelalte vaci, pe malul Nilului. ⁴ Vacile urâte şi sfrijite le-au mâncat pe cele şapte vaci frumoase şi grase. Atunci Faraon s-a trezit din somn. ⁵ Apoi a adormit din nou şi a avut un alt vis: şapte spice de grâne, grase şi bune, creşteau pe acelaşi pai. ⁶ După ele au răsărit şapte spice slabe şi arse de vântul de răsărit. ⁷ Spicele slabe le-au înghiţit pe cele şapte spice grase şi pline. Atunci Faraon s-a trezit din somn; acestea au fost visele sale.

⁸ Dimineaţa duhul său era tulburat; el a trimis să-i cheme pe toţi magicienii şi pe toţi înţelepţii Egiptului, cărora le-a istorisit visele, dar nimeni n-a putut să i le interpreteze. ⁹ Atunci căpetenia paharnicilor i-a zis lui Faraon: „Mi-aduc astăzi aminte de greşeala mea^[a]; ¹⁰ Faraon s-a mâniat odată pe slujitorii săi şi ne-a pus sub pază, în casa conducătorului gărzii^[b], pe mine şi pe căpetenia brutarilor. ¹¹ El şi cu mine am avut în aceeaşi noapte câte un vis, fiecare vis având o interpretare proprie. ¹² Împreună cu noi, se afla acolo şi un tânăr evreu, sclav al conducătorului gărzii. I-am istorisit acestuia visele noastre, iar el ni le-a interpretat, dând fiecărui vis o interpretare proprie. ¹³ Şi s-a întâmplat exact aşa cum ni le-a interpretat el: pe mine Faraon m-a repus în slujbă, iar pe brutar l-a spânzurat.“ ¹⁴ Atunci Faraon a trimis după Iosif, iar el a fost scos repede din temniţă. Iosif s-a ras, şi-a schimbat hainele şi s-a prezentat înaintea lui Faraon. ¹⁵ Acesta i-a zis:

– Am avut un vis, dar nu este nimeni care să-l poată interpreta. Am auzit că tu poţi interpreta un vis imediat ce-l auzi.

¹⁶ – Nu eu, ci Dumnezeu îi va da lui Faraon un răspuns prielnic, i-a răspuns Iosif.

¹⁷ Atunci Faraon i-a zis lui Iosif:

– Am visat că stăteam pe malul Nilului ¹⁸ şi că din Nil au ieşit şapte vaci frumoase şi grase, care păşteau între trestii. ¹⁹ După ele au ieşit alte şapte vaci mici, foarte urâte şi sfrijite. Niciodată n-am văzut vaci atât de urâte în toată ţara Egiptului. ²⁰ Vacile sfrijite şi urâte le-au mâncat pe primele şapte vaci grase; ²¹ dar după ce le-au mâncat, nimeni nu şi-ar fi dat seama că au făcut acest lucru, pentru că erau la fel de sfrijite ca şi înainte. Apoi m-am trezit. ²² Am adormit din nou şi am avut un alt vis: şapte spice de grâne, pline şi bune, creşteau pe acelaşi pai. ²³ După ele au răsărit şapte spice uscate, slabe şi arse de vântul de răsărit. ²⁴ Spicele slabe le-au înghiţit pe cele şapte spice bune. Le-am spus magicienilor aceste vise, dar nici unul nu mi le-a putut explica.

²⁵ Atunci Iosif i-a zis lui Faraon:

– Visele lui Faraon reprezintă acelaşi lucru; Dumnezeu i-a descoperit ce urmează să facă. ²⁶ Cele şapte vaci bune reprezintă şapte ani, iar cele şapte spice bune reprezintă tot şapte ani; este un singur vis. ²⁷ Cele şapte vaci slabe şi urâte, care au ieşit după primele, reprezintă şapte ani, ca şi cele şapte spice goale, arse de vântul de răsărit. Ele reprezintă şapte ani de foamete. ²⁸ Se va întâmpla exact aşa cum i-am spus lui Faraon; Dumnezeu i-a arătat lui Faraon ce urmează să facă. ²⁹ Vor veni şapte ani de mare belşug în toată ţara Egiptului. ³⁰ După ei vor veni şapte ani de foamete, astfel încât tot belşugul din ţara Egiptului va fi uitat. Foametea va pustii ţara; ³¹ belşugul nu va mai fi cunoscut în ţară din cauza foametei care va urma, pentru că ea va fi foarte grea. ³² Visul i-a fost arătat lui Faraon în două feluri, pentru că acest lucru este hotărât de Dumnezeu, iar Dumnezeu îl va împlini în curând. ³³ De aceea Faraon să aleagă acum un om priceput şi înţelept şi să-l pună conducător peste ţara Egiptului. ³⁴ Faraon să rânduiască supraveghetori peste ţara Egiptului şi să ia o cincime din rodul ţării în timpul celor şapte ani de belşug. ³⁵ Ei să strângă toată hrana din aceşti ani buni care vin, să pună grânele pentru hrana celor din cetăţi sub stăpânirea lui Faraon şi să le păzească. ³⁶ Hrana aceea va fi o rezervă pentru ţară în cei şapte ani de foamete care vor veni peste ţara Egiptului, astfel încât ţara să nu piară în timpul foametei.

Înălţarea lui Iosif

³⁷ Lui Faraon şi tuturor slujitorilor săi li s-a părut potrivit planul. ³⁸ Aşa că el le-a zis slujitorilor săi: „Vom putea noi găsi pe cineva ca acesta, în care să fie Duhul lui Dumnezeu^[c]?“ ³⁹ Apoi Faraon i-a zis lui Iosif:

– Pentru că Dumnezeu ţi-a descoperit toate acestea, nu este nimeni la fel de priceput şi de înţelept ca tine. ⁴⁰ De aceea tu vei fi conducător peste curtea mea şi tot poporul meu va asculta de cuvântul tău; doar în ce priveşte tronul, eu voi fi mai mare decât tine. ⁴¹ Aşadar, te-am pus conducător peste toată ţara Egiptului.

⁴² Faraon şi-a scos inelul cu sigiliu din deget şi l-a pus pe degetul lui Iosif. L-a îmbrăcat în haine de in subţire, iar în jurul gâtului i-a pus un lanţ de aur. ⁴³ Apoi l-a pus în carul care venea după al său^[d] şi înaintea lui se striga: „Plecaţi genunchiul!“^[e] Astfel, Faraon l-a pus pe Iosif conducător peste tot Egiptul. ⁴⁴ De asemenea, el i-a mai spus lui Iosif:

– Eu sunt Faraon, dar fără consimţământul tău nimeni nu va face nimic în toată ţara Egiptului.“

⁴⁵ Faraon i-a pus lui Iosif numele Ţafnat-Paneah^[f] şi i-a dat-o de soţie pe Asnat, fiica lui Poti-Fera, preotul din On^[g]. Iosif a plecat prin ţara Egiptului. ⁴⁶ El avea treizeci de ani când a intrat în slujba monarhului Egiptului. Iosif a ieşit de la Faraon şi a călătorit prin tot Egiptul. ⁴⁷ În timpul celor şapte ani de belşug, pământul a rodit foarte mult. ⁴⁸ În timpul acestor şapte ani de belşug din ţara Egiptului, Iosif a adunat toată hrana şi a depozitat-o în cetăţi; în fiecare cetate el a depozitat hrana care provenea de pe câmpurile din jur. ⁴⁹ Astfel, Iosif a strâns foarte multe grâne, ca nisipul mării, încât a încetat să le mai cântărească, deoarece erau foarte multe.

⁵⁰ Înainte să vină anii de foamete, Asnat, fiica lui Poti-Fera, preotul din On, i-a născut lui Iosif doi fii. ⁵¹ Iosif i-a pus întâiului său născut numele Manase^[h], zicând: „Aceasta pentru că Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele şi toată familia tatălui meu.“ ⁵² Celui de-al doilea fiu i-a pus numele Efraim^[i], zicând: „Aceasta pentru că Dumnezeu m-a făcut roditor în ţara durerii mele.“

⁵³ Cei şapte ani de belşug din ţara Egiptului s-au sfârşit ⁵⁴ şi au început şapte ani de foamete, aşa cum a spus Iosif. În toate ţările era foamete, dar în toată ţara Egiptului era pâine. ⁵⁵ Când toată ţara Egiptului a flămânzit, poporul a strigat către Faraon după pâine. Faraon le-a zis tuturor egiptenilor: „Mergeţi la Iosif, şi el vă va spune ce să faceţi!“ ⁵⁶ Foametea a cuprins întreaga ţară, iar Iosif a deschis toate locurile cu provizii şi le-a vândut grâne egiptenilor, deoarece foametea era grea în Egipt. ⁵⁷ Şi, pentru că în întreaga lume foametea era grea, oameni din toate ţările veneau în Egipt ca să cumpere grâne de la Iosif.

Prima călătorie a fraţilor lui Iosif în Egipt

42 Când Iacov a aflat că în Egipt se găsesc grâne, le-a zis fiilor săi: „De ce staţi şi vă uitaţi unii la alţii? ² Am auzit că în Egipt se găsesc grâne; duceţi-vă şi cumpăraţi-ne de acolo grâne, pentru ca să trăim şi să nu murim.“ ³ Zece dintre fraţii lui Iosif s-au dus să cumpere grâne din Egipt. ⁴ Dar Iacov nu l-a trimis şi pe Beniamin, fratele lui Iosif, împreună cu fraţii săi, pentru că se gândea să nu i se întâmple vreo nenorocire. ⁵ Astfel, pentru că şi în Canaan era foamete, fiii lui Israel s-au dus să cumpere grâne din Egipt împreună cu alţi oameni care mergeau într-acolo.

⁶ Iosif era stăpânul ţării, cel care vindea hrană întregului popor al ţării. Când fraţii lui Iosif au ajuns la el, s-au plecat cu faţa până la pământ înaintea lui. ⁷ De îndată ce şi-a văzut fraţii, Iosif i-a recunoscut, dar s-a prefăcut că nu-i cunoaşte şi le-a vorbit cu asprime.

– De unde veniţi? i-a întrebat el.

– Venim din Canaan, ca să cumpărăm hrană, au răspuns ei.

⁸ Iosif i-a recunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au recunoscut pe el. ⁹ El şi-a amintit visele pe care le-a avut despre ei şi le-a zis:

– Voi sunteţi iscoade şi aţi venit să vedeţi unde este ţara neprotejată!

¹⁰ – Nu, stăpâne, au răspuns ei, slujitorii tăi au venit să cumpere hrană. ¹¹ Toţi suntem fiii aceluiaşi om. Suntem oameni cinstiţi; slujitorii tăi nu sunt iscoade.

¹² Dar el le-a zis:

– Nu e adevărat, ci voi aţi venit să vedeţi unde este ţara neprotejată!

¹³ Ei au răspuns:

– Noi, slujitorii tăi, suntem doisprezece fraţi, fiii aceluiaşi om din Canaan; cel mai mic este acum cu tatăl nostru, iar unul nu mai este.

¹⁴ Dar Iosif le-a zis:

– Sunteţi iscoade, aşa cum v-am spus! ¹⁵ Iată cum veţi fi testaţi: pe viaţa lui Faraon că nu veţi pleca din acest loc decât dacă vine aici fratele vostru mai mic! ¹⁶ Trimiteţi-l pe unul dintre voi să-l aducă pe fratele vostru, iar ceilalţi să rămână în temniţă, pentru ca vorbele voastre să fie puse la încercare şi să se vadă dacă spuneţi adevărul; dacă nu, pe viaţa lui Faraon, cu siguranţă că sunteţi iscoade!

¹⁷ Şi i-a aruncat pe toţi în temniţă pentru trei zile. ¹⁸ A treia zi, Iosif le-a zis:

– Faceţi acest lucru şi veţi trăi; eu mă tem de Dumnezeu. ¹⁹ Dacă sunteţi oameni cinstiţi, unul dintre voi să rămână aici în temniţă, iar ceilalţi mergeţi, duceţi grâne familiilor voastre înfometate ²⁰ şi aduceţi-mi-l pe fratele vostru mai mic. Aşa vor fi verificate cuvintele voastre şi nu veţi muri.

Ei au făcut întocmai. ²¹ Şi-au zis unul altuia:

– Cu siguranţă plătim pedeapsa pentru ceea ce i-am făcut fratelui nostru, pentru că i-am văzut durerea sufletului când ne ruga pentru viaţa lui, dar nu l-am ascultat. De aceea a venit peste noi necazul acesta.

²² Ruben le-a răspuns:

– Nu v-am spus eu să nu păcătuiţi împotriva băiatului? Dar nu m-aţi ascultat. Acum trebuie să dăm socoteală de sângele lui.

²³ Ei nu ştiau că Iosif îi înţelege, pentru că vorbea cu ei printr-un traducător. ²⁴ Iosif a plecat de lângă ei şi a început să plângă. Apoi s-a întors şi le-a vorbit din nou. L-a luat pe Simeon şi l-a legat în prezenţa lor. ²⁵ Apoi a dat poruncă să li se umple sacii cu grâne, să se pună fiecăruia argintul înapoi în sac şi să li se dea provizii pentru drum. După ce li s-au făcut aceste lucruri, ²⁶ ei au încărcat grânele pe măgari şi au plecat. ²⁷ Când unul dintre ei şi-a deschis sacul ca să dea măgarului său nutreţ, în locul în care au înnoptat, şi-a văzut argintul la gura sacului. ²⁸ El le-a zis fraţilor săi: „Argintul mi-a fost dat înapoi; este aici în sacul meu!“ Atunci li s-au înmuiat inimile şi şi-au zis unul altuia tremurând: „Ce ne-a făcut Dumnezeu?“

²⁹ Când au ajuns la tatăl lor, Iacov, în Canaan, i-au povestit tot ce li se întâmplase. Ei au zis:

³⁰ – Acel om, stăpânul ţării, ne-a vorbit aspru şi ne-a luat drept iscoade ale ţării. ³¹ Dar noi i-am spus: „Suntem oameni cinstiţi, nu suntem iscoade. ³² Suntem doisprezece fraţi, fiii aceluiaşi tată; unul dintre noi nu mai este, iar cel mai mic este acum cu tatăl nostru în Canaan.“ ³³ Atunci, omul acela, stăpânul ţării, ne-a spus: „Iată cum voi şti dacă sunteţi oameni cinstiţi: lăsaţi-l pe unul dintre voi cu mine, luaţi grâne pentru familiile voastre înfometate şi plecaţi. ³⁴ Dar aduceţi-mi-l pe fratele vostru mai mic şi voi şti că nu sunteţi iscoade, ci oameni cinstiţi. Apoi vi-l voi da înapoi pe fratele vostru şi veţi putea face negoţ în ţară^[j].“

³⁵ Când şi-au golit sacii, fiecare a găsit în sacul său punga cu argint. Văzând pungile cu argint, ei şi tatăl lor s-au temut. ³⁶ Tatăl lor, Iacov, le-a zis:

– Voi m-aţi lăsat fără copii. Iosif nu mai este, Simeon nu mai este şi acum vreţi să-l luaţi şi pe Beniamin. Toate acestea sunt împotriva mea!^[k]

³⁷ Atunci Ruben i-a zis tatălui său:

– Să-i omori pe cei doi fii ai mei, dacă nu ţi-l voi aduce înapoi pe Beniamin. Lasă-l în grija mea şi ţi-l voi aduce înapoi.

³⁸ Dar el a răspuns:

– Fiul meu nu va merge cu voi, pentru că fratele său este mort şi doar el a mai rămas. Dacă i se va întâmpla vreo nenorocire în călătoria pe care o faceţi, cu durere îmi veţi coborî capul încărunţit în Locuinţa Morţilor.

Isus, Domn al Sabatului

12 În vremea aceea, într-o zi de Sabat, Isus trecea printre lanurile de grâu. Ucenicii Lui erau flămânzi, aşa că au început să smulgă spice de grâu şi să mănânce. ² Când au văzut fariseii lucrul acesta, I-au zis lui Isus:

– Uite, ucenicii Tăi fac ce nu este voie să se facă în ziua de Sabat!

³ El le-a răspuns:

– N-aţi citit ce a făcut David^[a] atunci când i s-a făcut foame atât lui, cât şi celor ce erau cu el? ⁴ Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile prezentării, pe care nici el şi nici cei ce erau cu el nu aveau voie să le mănânce, ci doar preoţii. ⁵ Sau n-aţi citit în Lege că în ziua de Sabat preoţii încalcă Sabatul în Templu şi totuşi sunt nevinovaţi? ⁶ Dar Eu vă spun că aici este Cineva mai mare decât Templul! ⁷ Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: „Milă doresc, nu jertfă!“^[b], n-aţi fi condamnat nişte nevinovaţi! ⁸ Căci Fiul Omului este Domn şi al Sabatului!

⁹ Isus a plecat de acolo şi a intrat în sinagoga lor. ¹⁰ Şi iată că în sinagogă era un om care avea o mână uscată. Ei, ca să-L poată acuza, L-au întrebat:

– Este voie a vindeca în ziua de Sabat?

¹¹ Isus le-a răspuns:

– Cine este omul acela dintre voi care, dacă are o oaie şi-i cade într-o groapă în ziua de Sabat, să n-o apuce şi să n-o scoată afară? ¹² Cu cât mai important deci este un om decât o oaie! Aşadar, este voie a face bine în ziua de Sabat!

¹³ Apoi i-a zis acelui om:

– Întinde-ţi mâna!

El a întins-o, şi ea a fost vindecată, la fel de sănătoasă ca şi cealaltă.

¹⁴ Atunci fariseii au ieşit afară şi au ţinut sfat împotriva lui Isus, ca să-L omoare.

Isus, Robul Domnului

¹⁵ Însă Isus a înţeles aceasta şi a plecat de acolo. După El au mers mulţimi mari de oameni. El i-a vindecat pe toţi ¹⁶ şi i-a atenţionat să nu-L facă cunoscut, ¹⁷ ca să se împlinească astfel ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice:

²² Apoi a fost adus la El un demoniac orb şi mut. Isus l-a vindecat, aşa că omul a putut vorbi şi vedea. ²³ Toate mulţimile erau uimite şi ziceau: „Nu cumva este Acesta Fiul lui David?“