Old/New Testament

Iacov obţine binecuvântarea prin înşelăciune

27 Când a îmbătrânit şi i-au slăbit ochii, astfel încât nu mai putea să vadă, Isaac l-a chemat pe Esau, fiul său cel mare, şi i-a zis:

– Fiule!

– Iată-mă! a răspuns el.

² – Eu sunt bătrân şi nu ştiu ziua morţii mele, i-a spus Isaac. ³ Deci ia-ţi armele – tolba cu săgeţi şi arcul – du-te la câmp şi adu-mi vânat. ⁴ Apoi pregăteşte-mi o mâncare gustoasă, aşa cum îmi place mie şi adu-mi-o să o mănânc, pentru ca să te pot binecuvânta înainte de a muri.

⁵ Rebeca a tras cu urechea la ceea ce Isaac i-a spus fiului său Esau. Apoi, după ce Esau a plecat la câmp ca să prindă vânat şi să-l aducă, ⁶ Rebeca i-a zis fiului său Iacov:

– L-am auzit pe tatăl tău cerându-i fratelui tău, Esau, ⁷ să-i aducă vânat şi să-i pregătească o mâncare gustoasă ca să o mănânce, pentru ca să îl binecuvânteze înaintea Domnului înainte de a muri. ⁸ De aceea, fiule, ascultă-mă şi fă ceea ce-ţi poruncesc! ⁹ Du-te la turmă şi alege-mi de acolo doi iezi, ca să-i fac tatălui tău o mâncare gustoasă, aşa cum îi place lui; ¹⁰ apoi tu o vei duce tatălui tău să o mănânce, pentru ca el să te binecuvânteze înainte să moară.

¹¹ Dar Iacov i-a răspuns mamei sale, Rebeca:

– Fratele meu, Esau, este păros, iar eu am pielea netedă. ¹² Dacă tatăl meu mă va pipăi, mă va considera un înşelător şi voi atrage asupra mea blestemul în locul binecuvântării.

¹³ – Asupra mea să cadă blestemul tău, fiule, a spus mama sa. Ascultă-mă deci! Du-te şi adu-mi iezii!

¹⁴ El s-a dus, i-a luat şi i-a adus mamei sale, iar mama sa a pregătit o mâncare gustoasă, aşa cum îi plăcea tatălui său. ¹⁵ După aceea, a luat cele mai bune haine ale fiului său cel mare, Esau, pe care le avea acasă şi l-a îmbrăcat cu ele pe fiul său cel mic, Iacov; ¹⁶ ea a pus pieile iezilor pe mâinile lui şi pe partea netedă a gâtului său. ¹⁷ Apoi i-a dat fiului său Iacov mâncarea gustoasă şi pâinea pe care le pregătise, ¹⁸ iar el s-a dus la tatăl său şi i-a zis:

– Tată!

– Aici sunt! a răspuns el. Care eşti, fiule?

¹⁹ – Sunt Esau, întâiul tău născut, i-a răspuns Iacov. Am făcut aşa cum mi-ai spus; acum scoală-te, şezi şi mănâncă din vânatul meu, pentru ca să mă binecuvântezi.

²⁰ – Cum de l-ai găsit aşa de repede, fiule? l-a întrebat Isaac.

– Domnul, Dumnezeul tău, mi l-a scos în cale, a răspuns el.

²¹ Atunci Isaac i-a zis lui Iacov:

– Apropie-te ca să te pot pipăi, fiule, pentru ca să-mi dau seama dacă tu eşti într-adevăr fiul meu Esau.

²² Iacov s-a apropiat de tatăl său, Isaac, care l-a pipăit şi şi-a zis: „Vocea este a lui Iacov, dar mâinile sunt ale lui Esau.“ ²³ Nu l-a recunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase la fel ca şi mâinile fratelui său, Esau; aşa că l-a binecuvântat. ²⁴ Isaac l-a întrebat încă o dată:

– Eşti tu într-adevăr fiul meu Esau?

– Da, sunt! a răspuns Iacov.

²⁵ Atunci Isaac a zis:

– Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, pentru ca să te binecuvântez.

Iacov i-a adus mâncarea, iar Isaac a mâncat; i-a adus şi vin ca să bea. ²⁶ Apoi tatăl său, Isaac, i-a zis:

– Apropie-te şi sărută-mă, fiule.

²⁷ El s-a apropiat şi l-a sărutat; Isaac a simţit mirosul hainelor lui şi l-a binecuvântat zicând:

³⁰ Imediat după ce Isaac l-a binecuvântat pe Iacov, iar acesta a plecat dinaintea tatălui său, Isaac, fratele său, Esau, s-a întors de la vânătoare. ³¹ A pregătit şi el o mâncare gustoasă şi i-a adus-o tatălui său, zicând:

– Tată, scoală-te şi mănâncă din vânatul fiului tău, pentru ca să mă binecuvântezi.

³² – Tu cine eşti? l-a întrebat tatăl său, Isaac.

– Sunt fiul tău cel întâi născut, Esau! a răspuns el.

³³ Atunci Isaac a început să tremure foarte tare şi a zis:

– Atunci cine a fost cel care a prins vânat şi mi l-a adus? Din a cui mâncare am mâncat eu înainte să vii tu şi pe cine am binecuvântat? Cu siguranţă, el va fi binecuvântat.

³⁴ Când a auzit cuvintele tatălui său, Esau a scos un strigăt puternic, plin de amărăciune, şi i-a spus tatălui său:

– Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!

³⁵ – Fratele tău a venit cu înşelăciune şi ţi-a luat binecuvântarea, i-a răspuns tatăl său.

³⁶ – Nu pe bună dreptate se numeşte el Iacov^[a]? a zis Esau. M-a înşelat de două ori: mai întâi mi-a luat dreptul de întâi născut, iar acum mi-a luat şi binecuvântarea. N-ai păstrat nici o binecuvântare pentru mine? a adăugat el.

³⁷ Isaac i-a răspuns lui Esau:

– L-am rânduit drept stăpân peste tine, i le-am dat pe toate rudele sale ca slujitori şi l-am ajutat cu grâne şi vin. Ce mai pot face pentru tine, fiule?

³⁸ – Numai o binecuvântare ai, tată? i-a zis Esau tatălui său. Binecuvântează-mă şi pe mine!

Apoi şi-a ridicat glasul şi a plâns. ³⁹ Tatăl său, Isaac, i-a răspuns:

Fuga lui Iacov la Laban

⁴¹ Esau l-a urât pe Iacov din cauza binecuvântării pe care tatăl său i-a dat-o şi şi-a zis: „Zilele de jale pentru tatăl meu se apropie; apoi îl voi ucide pe fratele meu, Iacov.“ ⁴² Când a aflat de planurile lui Esau, fiul ei cel mare, Rebeca a trimis după Iacov, fiul ei cel mic, şi i-a zis: „Fratele tău, Esau, se împacă cu gândul că te va omorî. ⁴³ De aceea, fiule, ascultă-mă! Fugi de îndată la fratele meu, Laban, în Haran ⁴⁴ şi stai la el pentru o vreme, până va scădea ura fratelui tău, ⁴⁵ până se va potoli mânia lui faţă de tine şi va uita ce i-ai făcut. Apoi voi trimite după tine şi te voi aduce înapoi de acolo. De ce să vă pierd pe amândoi în aceeaşi zi?“

⁴⁶ După aceea, Rebeca i-a zis lui Isaac: „M-am scârbit de viaţă din cauza acestor hitite; dacă Iacov îşi va lua o soţie dintre fetele ţării, o hitită ca acestea, la ce-mi mai este bună viaţa?“

28 Isaac l-a chemat pe Iacov, l-a binecuvântat şi i-a poruncit astfel: „Să nu-ţi iei o soţie dintre canaanite. ² Ci du-te de îndată în Padan-Aram, la familia lui Betuel, tatăl mamei tale, şi ia-ţi de acolo o soţie dintre fiicele lui Laban, fratele mamei tale. ³ Dumnezeul cel Atotputernic^[c] să te binecuvânteze, să te facă roditor şi să te înmulţească, pentru ca să ajungi o mulţime de popoare. ⁴ El să-ţi dea, ţie şi urmaşilor tăi^[d], binecuvântarea dată lui Avraam, pentru ca astfel să iei în stăpânire ţara în care locuieşti acum, ţara pe care Dumnezeu i-a promis-o lui Avraam.“ ⁵ Astfel, Isaac l-a trimis pe Iacov şi acesta s-a dus în Padan-Aram, la Laban, fiul arameului Betuel şi fratele Rebecăi, mama lui Iacov şi a lui Esau.

⁶ Esau a văzut că Isaac l-a binecuvântat pe Iacov, l-a trimis în Padan-Aram ca să-şi ia o soţie de acolo şi că, atunci când l-a binecuvântat, i-a poruncit să nu-şi ia o soţie dintre canaanite, ⁷ precum şi că Iacov i-a ascultat pe tatăl său şi pe mama sa şi s-a dus în Padan-Aram. ⁸ Esau şi-a dat seama că tatălui său, Isaac, nu-i plăceau canaanitele. ⁹ El s-a dus la ismaeliţi şi a luat-o de soţie pe Mahalat, sora lui Nebaiot şi fiica lui Ismael, fiul lui Avraam, pe lângă soţiile pe care le avea.

Visul lui Iacov la Betel

¹⁰ Iacov a plecat din Beer-Şeba şi s-a dus la Haran. ¹¹ A ajuns într-un anumit loc şi, pentru că soarele asfinţise, a rămas acolo peste noapte. A luat o piatră, şi-a pus-o sub cap şi s-a culcat acolo. ¹² El a avut un vis în care a văzut o scară care se rezema cu un capăt pe pământ, iar cu celălalt atingea cerul; îngerii lui Dumnezeu urcau şi coborau pe ea, ¹³ iar Domnul stătea la capătul ei de sus. El i-a zis: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul strămoşului tău, Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac; teritoriul pe care eşti culcat ţi-l voi da ţie şi seminţei tale^[e]. ¹⁴ Urmaşii tăi vor fi ca pulberea pământului şi te vei întinde spre apus şi spre răsărit, spre nord şi spre sud. Toate familiile pământului vor fi binecuvântate prin tine şi prin sămânţa ta. ¹⁵ Eu voi fi cu tine, te voi păzi oriunde vei merge şi te voi aduce înapoi în această ţară; nu te voi părăsi până nu voi împlini ceea ce ţi-am promis.“ ¹⁶ Când s-a trezit din somn, Iacov a zis: „Cu siguranţă Domnul este în acest loc, iar eu n-am ştiut!“ ¹⁷ I s-a făcut frică şi a spus: „Cât de înfricoşător este acest loc! Aceasta nu este altceva decât casa lui Dumnezeu; aceasta este poarta cerului.“ ¹⁸ Iacov s-a sculat dis-de-dimineaţă, a luat piatra care fusese sub capul lui, a ridicat-o ca stâlp de aducere-aminte şi a turnat untdelemn pe vârful ei. ¹⁹ El a numit acel loc Betel^[f], deşi, înainte, numele cetăţii era Luz. ²⁰ Apoi Iacov a făcut un jurământ, zicând: „Dacă Dumnezeu va fi cu mine, dacă mă va păzi în această călătorie pe care o fac şi îmi va da hrană să mănânc şi haine să mă îmbrac, ²¹ astfel încât mă voi întoarce în pace acasă la tatăl meu, şi dacă Domnul va fi Dumnezeul meu, ²² atunci^[g] această piatră, pe care am aşezat-o ca stâlp de aducere-aminte, va fi «casa lui Dumnezeu»; şi din tot ceea ce îmi vei da, Îţi voi da a zecea parte.“

Preţul urmării lui Isus

¹⁸ Când a văzut Isus mulţimea din jurul Lui, le-a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării. ¹⁹ Chiar atunci a venit la El un cărturar şi I-a zis:

– Învăţătorule, Te voi urma oriunde vei merge!

²⁰ Isus i-a răspuns:

– Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului^[a] nu are unde să-Şi odihnească capul.

²¹ Un altul dintre ucenicii Săi I-a zis:

– Doamne, dă-mi voie mai întâi să mă duc să-l înmormântez pe tatăl meu!^[b]

²² Isus i-a răspuns:

– Urmează-Mă şi lasă morţii să-şi îngroape morţii!

Isus linişteşte furtuna

²³ Apoi S-a suit în barcă, iar ucenicii Săi L-au urmat. ²⁴ Şi iată că pe mare s-a stârnit deodată o furtună atât de puternică, încât barca a fost acoperită de valuri.^[c] Isus dormea. ²⁵ Ucenicii au venit la El şi L-au trezit, spunându-I:

– Doamne, scapă-ne, căci pierim!

²⁶ Însă Isus le-a zis:

– De ce sunteţi atât de fricoşi, puţin credincioşilor?

Apoi s-a sculat, a mustrat vânturile şi marea şi s-a făcut o linişte mare. ²⁷ Oamenii au rămas uimiţi şi au zis: „Ce fel de Om este Acesta, de-L ascultă până şi vânturile şi marea?“^[d]

Isus vindecă doi gadareni demoniaci

²⁸ Când a ajuns de cealaltă parte a mării, în ţinutul gadarenilor^[e], L-au întâlnit doi demoniaci, care ieşeau din morminte. Erau atât de cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe drumul acela. ²⁹ Şi iată că ei au început să strige:

– Ce avem noi de-a face cu Tine, Fiule al lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinui înainte de vreme?

³⁰ Ceva mai departe de ei, păştea o turmă mare de porci. ³¹ Demonii L-au rugat:

– Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma aceea de porci!

³² El le-a zis:

– Duceţi-vă.

Ei au ieşit afară şi au intrat în porci. Şi deodată întreaga turmă s-a repezit pe râpă în jos, în apă^[f], şi s-a înecat. ³³ Porcarii au fugit, s-au dus în cetate şi au povestit totul, inclusiv ceea ce s-a întâmplat cu cei demoniaci. ³⁴ Şi iată că toţi cei din cetate au ieşit să-L întâlnească pe Isus. Când L-au văzut, L-au rugat să plece din regiunea lor.