Old/New Testament

Despărţirea lui Avram de Lot

13 Avram a urcat din Egipt în Neghev^[a] împreună cu soţia lui şi cu tot ce avea, iar Lot a mers împreună cu el. ² Avram era foarte bogat în turme, în argint şi în aur. ³ Din Neghev, el a călătorit până la Betel, până la locul în care şi-a întins cortul la început, între Betel şi Ai, ⁴ loc în care el făcuse un altar mai înainte. Acolo Avram a chemat Numele Domnului. ⁵ Lot, care a mers împreună cu Avram, avea şi el turme de oi, cirezi de boi şi corturi. ⁶ Dar teritoriul locuit nu-i mai încăpea; aveau atât de multe bunuri, încât nu mai puteau locui împreună. ⁷ De asemenea, s-a iscat o ceartă între păstorii turmelor lui Avram şi păstorii turmelor lui Lot. În vremea aceea canaaniţii şi periziţii locuiau în Canaan. ⁸ Atunci Avram i-a zis lui Lot: „Să nu fie ceartă între mine şi tine, nici între păstorii mei şi păstorii tăi, căci suntem rude. ⁹ Nu este oare toată ţara înaintea ta? Desparte-te de mine, te rog. Dacă tu o iei la stânga, eu o voi lua la dreapta, iar dacă tu o iei la dreapta, eu o voi lua la stânga.“ ¹⁰ Lot şi-a ridicat privirea şi a văzut că toată Câmpia Iordanului până la Ţoar era bine udată, ca grădina Domnului, ca ţara Egiptului; aceasta s-a întâmplat înainte ca Domnul să fi distrus Sodoma şi Gomora. ¹¹ Lot şi-a ales toată Câmpia Iordanului şi a pornit spre răsărit. Aşa s-au despărţit unul de celălalt. ¹² Avram a locuit în Canaan, în timp ce Lot a locuit între cetăţile din câmpie, unde şi-a aşezat cortul aproape de Sodoma. ¹³ Oamenii din Sodoma erau răi, păcătuind peste măsură împotriva Domnului.

¹⁴ Domnul i-a spus lui Avram după ce Lot s-a despărţit de el: „Ridică-ţi privirea din locul în care eşti şi uită-te spre nord şi spre sud, spre răsărit şi spre apus, ¹⁵ pentru că toată ţara pe care o vezi ţi-o voi da ţie şi seminţei tale^[b] pentru totdeauna. ¹⁶ Îi voi face pe urmaşii tăi ca pulberea pământului, astfel încât, dacă cineva poate număra pulberea pământului, şi urmaşii tăi vor putea fi număraţi. ¹⁷ Scoală-te, străbate ţara în lung şi în lat, pentru că ţie ţi-o voi da.“ ¹⁸ Astfel, Avram şi-a mutat cortul şi a venit să se aşeze lângă stejarii lui Mamre, în Hebron, unde a zidit un altar Domnului.

Avram îl salvează pe Lot

14 În zilele lui Amrafel, regele Şinarului^[c], regii Ariok din Elasar, Chedorlaomer din Elam şi Tidal din Goyim, ² s-au luptat împotriva regilor Bera din Sodoma, Birşa din Gomora, Şinab din Adma, Şemeber din Ţeboim şi împotriva regelui din Bela, adică Ţoar. ³ Toţi aceştia din urmă s-au unit în valea Sidim, adică Marea Sărată^[d]. ⁴ Ei l-au slujit pe Chedorlaomer timp de doisprezece ani, dar in al treisprezecelea an s-au răsculat. ⁵ În al paisprezecelea an, Chedorlaomer şi regii care erau cu el au venit şi i-au înfrânt pe refaiţi la Aştarot-Karnaim, pe zuziţi la Ham, pe emiţi la Şave Chiriatayim ⁶ şi pe horiţi în ţinutul muntos, din Seir până la El-Paran, la marginea pustiei. ⁷ Apoi s-au întors şi au venit la En-Mişpat sau Kadeş, unde au cucerit tot teritoriul amalekiţilor, precum şi pe amoriţii care locuiau în Haţaţon-Tamar. ⁸ Atunci regii din Sodoma, din Gomora, din Adma, din Ţeboim şi din Bela, adică din Ţoar, au ieşit şi s-au pregătit de luptă, în valea Sidim, ⁹ împotriva regilor Chedorlaomer din Elam, Tidal din Goyim, Amrafel din Şinar şi Ariok din Elasar – patru regi împotriva a cinci. ¹⁰ Valea Sidim era plină de gropi cu smoală, astfel încât, atunci când regii din Sodoma şi din Gomora au fugit, unii dintre oamenii lor au căzut în ele, iar ceilalţi au fugit înspre dealuri. ¹¹ Cei patru regi au capturat toate bunurile din Sodoma şi din Gomora, precum şi toate proviziile lor de hrană şi au plecat. ¹² Ei l-au capturat şi pe Lot, nepotul lui Avram, care locuia în Sodoma, împreună cu bunurile lui, şi au plecat.

¹³ Un om care a scăpat cu viaţă a venit şi l-a înştiinţat de acest lucru pe evreul Avram, care locuia lângă stejarii amoritului Mamre, fratele^[e] lui Eşcol şi al lui Aner; aceştia erau aliaţii lui Avram. ¹⁴ Când Avram a auzit că nepotul său fusese luat prizonier, i-a chemat la luptă pe cei trei sute optsprezece sclavi pregătiţi, născuţi în gospodăria sa, şi a pornit în urmărire până la Dan. ¹⁵ El şi-a împărţit oamenii, i-a atacat pe regi noaptea, i-a izgonit şi i-a urmărit până la Hoba, la nord de Damasc. ¹⁶ Avram a recuperat toate bunurile; l-a adus înapoi şi pe nepotul său, Lot, împreună cu toate bunurile lui, precum şi pe femei şi pe ceilalţi oameni.

¹⁷ După ce Avram s-a întors de la înfrângerea lui Chedorlaomer şi a regilor care erau cu el, regele din Sodoma i-a ieşit în întâmpinare în valea Şave, adică Valea Regelui. ¹⁸ Melhisedek, regele Salemului^[f], a adus pâine şi vin; el era preot al Dumnezeului cel Preaînalt^[g]. ¹⁹ L-a binecuvântat pe Avram astfel:

Şi Avram i-a dat zeciuială din toate. ²¹ Apoi regele din Sodoma i-a zis lui Avram:

– Dă-mi oamenii şi păstrează bunurile pentru tine.

²² Dar Avram i-a răspuns regelui din Sodoma:

– I-am jurat Domnului, Dumnezeul cel Preaînalt, Creatorul cerului şi al pământului, ²³ că nu voi lua nici măcar un fir de aţă sau o curea de sandală din ceea ce este al tău, pentru ca să nu pretinzi că l-ai îmbogăţit pe Avram. ²⁴ Eu nu voi lua nimic, în afară de ceea ce au mâncat oamenii mei şi de partea celor care au mers împreună cu mine – Aner, Eşkol şi Mamre. Ei să-şi ia partea lor.

Legământul lui Dumnezeu cu Avram

15 După toate acestea, Domnul i-a vorbit lui Avram într-o viziune astfel:

– Nu te teme, Avrame. Eu sunt scutul tău; răsplata ta va fi foarte mare.

² – Stăpâne Doamne, ce-mi vei da? I-a răspuns Avram. Căci mor fără copii, iar moştenitorul^[h] gospodăriei mele este Eliezer din Damasc? ³ Nu mi-ai dat nici un urmaş, a continuat Avram, şi prin urmare, un sclav din gospodăria mea va fi moştenitorul meu.

⁴ Dar Domnul i-a răspuns:

– Nu acesta va fi moştenitorul tău, ci unul care se va naşte din tine, el îţi va fi moştenitor.

⁵ Apoi l-a dus afară şi i-a spus:

– Uită-te la cer şi numără stelele, dacă poţi! Atât de numeroşi vor fi urmaşii tăi! a continuat El.

⁶ Avram L-a crezut pe Domnul, şi El i-a socotit acest lucru dreptate.

⁷ Domnul i-a mai spus:

– Eu sunt Domnul Care te-a adus din Ur, din Caldeea, ca să-ţi dea această ţară drept moştenire.

⁸ – Stăpâne Doamne, cum voi şti că o voi moşteni? L-a întrebat Avram.

⁹ – Adu-Mi o junincă de trei ani, a răspuns El, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel.

¹⁰ Avram I-a adus toate acestea, le-a despicat în două şi a aşezat jumătăţile una în faţa celeilalte; dar păsările nu le-a despicat. ¹¹ Când păsările de pradă s-au năpustit asupra stârvurilor, Avram le-a izgonit. ¹² Pe când apunea soarele, pe Avram l-a cuprins un somn adânc şi un întuneric mare şi înfricoşător a venit peste el. ¹³ Atunci Domnul i-a zis lui Avram: „Să ştii că urmaşii tăi vor fi străini într-o ţară care nu este a lor şi vor fi înrobiţi şi asupriţi timp de patru sute de ani^[i]. ¹⁴ Dar pe neamul căruia îi vor sluji ei îl voi judeca Eu, iar după aceea vor ieşi de acolo cu mari bogăţii. ¹⁵ Tu însă vei merge la strămoşii tăi în pace; vei fi îngropat după o bătrâneţe fericită. ¹⁶ Urmaşii tăi se vor întoarce aici în a patra generaţie^[j], pentru că nelegiuirea amoriţilor nu este încă deplină.“ ¹⁷ Când a apus soarele şi s-a întunecat, s-a văzut un fum ca de cuptor şi o torţă aprinsă care a trecut printre acele bucăţi. ¹⁸ În ziua aceea, Domnul a încheiat un legământ cu Avram, zicând: „Seminţei tale^[k] îi voi da această ţară, de la Râul Egiptului^[l] până la Râul cel Mare, adică Eufrat, ¹⁹ şi anume pe cheniţi, pe cheniziţi, pe cadmoniţi, ²⁰ pe hitiţi, pe periziţi, pe refaimiţi, ²¹ pe amoriţi, pe canaaniţi, pe ghirgasiţi şi pe iebusiţi.“

Predica de pe Munte: Fericirile

5 Când a văzut Isus mulţimile, a urcat pe munte^[a] şi S-a aşezat jos. Ucenicii Săi au venit la El, ² iar El a început să vorbească şi să-i înveţe astfel:

¹¹ Ferice de voi când oamenii vă insultă, vă persecută şi spun tot felul de lucruri rele, (minţind)^[c] împotriva voastră, din pricina Mea! ¹² Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri! Căci tot aşa i-au persecutat şi pe profeţii dinaintea voastră!

Sarea pământului şi lumina lumii

¹³ Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce va fi făcută din nou sărată?! Nu mai este bună la nimic, decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni.

¹⁴ Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. ¹⁵ Şi nimeni nu aprinde un felinar ca să-l pună sub un oboroc, ci îl pune pe un suport şi astfel el luminează tuturor celor din casă. ¹⁶ Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să-L slăvească pe Tatăl vostru, Care este în ceruri.

Isus şi împlinirea Legii

¹⁷ Să nu credeţi că am venit să anulez Legea sau Profeţii^[d]! Nu am venit să anulez, ci să împlinesc. ¹⁸ Căci adevărat vă spun că, atâta vreme cât nu vor trece cerul şi pământul, nici măcar o iotă^[e] sau o parte a vreunei litere^[f] nu va fi înlăturată din Lege, înainte să se întâmple toate lucrurile. ¹⁹ Aşa că oricine încalcă una din cele mai mici din aceste porunci şi îi învaţă şi pe alţii să facă la fel va fi numit cel mai mic în Împărăţia Cerurilor. Dar oricine le împlineşte şi îi învaţă şi pe alţii să facă la fel va fi numit mare în Împărăţia Cerurilor. ²⁰ Căci vă spun că, dacă dreptatea voastră nu o întrece pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor.

Despre mânie şi ucidere

²¹ Aţi auzit că li s-a zis celor din vechime: «Să nu ucizi!^[g] Oricine ucide va cădea sub pedeapsa judecăţii». ²² Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său^[h] va cădea sub pedeapsa judecăţii şi oricine îi va zice fratelui său: «Prostule!^[i]» va cădea sub pedeapsa Sinedriului^[j]; iar cel ce-i va zice: «Nebunule^[k]!» va cădea sub pedeapsa focului Gheenei^[l].

²³ Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta, ²⁴ lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului, şi du-te mai întâi să te împaci cu fratele tău. Apoi vino şi adu-ţi darul.

²⁵ Caută să te împaci cât mai repede cu acuzatorul tău, câtă vreme eşti cu el pe drum, ca nu cumva acuzatorul tău să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului şi să fii aruncat în închisoare! ²⁶ Adevărat îţi spun că nu vei ieşi de acolo până când nu vei fi plătit şi ultimul codrantes^[m]!