Previous Prev Day Next DayNext

Old/New Testament

Each day includes a passage from both the Old Testament and New Testament.
Duration: 365 days
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)
Version
Proverbe 27-29

27 Nu te lăuda cu ziua de mâine
    căci nu ştii ce poate aduce o zi!

Să te laude altul, nu gura ta,
    un străin, nu buzele tale!

Piatra este grea şi nisipul este greu,
    dar supărarea provocată de un prost este mai grea decât amândouă.

Furia este nemiloasă şi mânia este cumplită,
    dar cine poate sta în faţa geloziei?

Mai bine o mustrare pe faţă,
    decât o dragoste ascunsă!

Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşie,
    dar sărutările unui duşman sunt din abundenţă.

Sătulul calcă în picioare mierea,
    dar pentru cel flămând orice lucru amar este dulce.

Ca o pasăre care rătăceşte de la cuibul ei,
    aşa este omul plecat din căminul[a] lui.

Uleiul şi parfumul[b] înveselesc inima,
    iar cuvintele unui prieten care sfătuieşte din suflet sunt dulci.[c]

10 Nu-l părăsi pe prietenul tău şi nici pe prietenul tatălui tău
    şi nu intra în casa fratelui tău în ziua necazului tău;
        mai bine un vecin aproape decât un frate departe.

11 Fiul meu, fii înţelept şi înveseleşte-mi inima,
    căci astfel voi putea răspunde celui ce mă dispreţuieşte!

12 Omul prudent vede pericolul şi se ascunde,
    dar nesăbuiţii merg înainte şi au de suferit.

13 Ia-i haina celui ce a girat pentru un străin
    şi ţine-o garanţie dacă a girat pentru o străină!

14 Binecuvântarea semenului cu voce tare dis-de-dimineaţă
    este socotită ca un blestem.

15 O picurare continuă într-o zi ploioasă
    şi o soţie cicălitoare sunt tot una:
16 cine încearcă s-o oprească parcă ar opri vântul
    şi parcă ar apuca untdelemnul cu mâna!

17 După cum fierul ascute fierul,
    tot astfel şi omul însuşi îl face mai ager[d] pe semenul său.

18 Cine îngrijeşte de un smochin îi va mânca roadele
    şi cine are grijă de stăpânul său va fi preţuit.

19 După cum apa reflectă o faţă,
    tot astfel şi inima omului îl reflectă pe om.

20 Aşa cum Locuinţa Morţilor şi Locul Nimicirii[e] nu se satură niciodată,
    nici ochii omului nu se pot sătura.

21 Creuzetul este pentru argint şi cuptorul pentru aur,
    dar un om este testat de lauda pe care o primeşte[f].

22 Chiar dacă ai pisa un prost cu pisălogul
    în piuă, printre grăunţe,
        tot nu vei putea îndepărta prostia de la el.

23 Îngrijeşte-ţi bine turmele
    şi dă atenţie cirezilor tale,
24 pentru că nici bogăţiile nu sunt veşnice
    şi nici coroana nu ţine pe vecie!
25 După ce este îndepărtat fânul, şi iarba nouă se arată,
    iar iarba de pe dealuri este strânsă,
26 mieii vor fi pentru îmbrăcăminte,
    şi ţapii pentru plata câmpului.
27 Vei avea lapte de capră suficient pentru hrana ta, a familiei tale
    şi pentru întreţinerea slujnicelor tale.

28 Cel rău fuge, deşi nu este urmărit,
    dar cei drepţi îndrăznesc ca un leu.

Când o ţară este răzvrătită, are mulţi conducători,
    dar cu un om priceput şi cunoscător stabilitatea este menţinută.

Un om sărac care-i asupreşte pe cei sărmani
    este ca o ploaie torenţială care aduce lipsă de hrană.

Cei ce părăsesc Legea îi laudă pe cei răi,
    dar cei ce păzesc Legea îi confruntă.

Oamenii răi nu înţeleg justiţia,
    dar cei ce caută pe Domnul o înţeleg în totalitate.

Mai bine un sărac care umblă în integritatea lui,
    decât un bogat ale cărui căi sunt corupte.

Cel ce păzeşte Legea este un fiu priceput,
    dar cel ce se însoţeşte cu cei lacomi îşi face de ruşine tatăl.

Cine îşi înmulţeşte averea prin dobândă excesivă
    strânge pentru cel milos faţă de săraci.

Dacă cineva refuză să mai asculte Legea,
    chiar şi rugăciunea lui este privită ca fiind o urâciune.

10 Cine conduce pe cel drept pe o cale rea
    va cădea el însuşi în propria-i groapă,
        dar cei integri vor primi o bună moştenire.

11 Omul bogat se poate considera înţelept,
    dar un sărac chibzuit îi cunoaşte valoarea.

12 Când triumfă cei drepţi este un mare entuziasm,
    dar când se ridică cei răi oamenii se ascund.

13 Cine îşi ascunde păcatele nu va propăşi,
    dar oricine le mărturiseşte şi renunţă la ele va găsi milă.

14 Binecuvântat este omul care este întotdeauna precaut,[g]
    dar cel ce-şi împietreşte inima va cădea în necaz.

15 Ca un leu răgind şi ca un urs atacând,
    aşa este cel rău care domneşte peste un popor sărac.

16 Prinţul fără pricepere este un tiran,
    dar cel ce urăşte venitul din jaf va avea multe zile.

17 Un om chinuit de vinovăţia crimei
    va fi fugar până la moarte.
        Nimeni să nu-l susţină!

18 Cel ce umblă în integritate va fi salvat,
    dar omul ale cărui căi sunt corupte va cădea pe neaşteptate.

19 Cine îşi lucrează pământul se va sătura de pâine,
    dar cel ce umblă după deşertăciuni se va sătura de sărăcie.

20 Un om credincios va fi binecuvântat pe deplin,
    dar cel nerăbdător să se îmbogăţească nu va rămâne nepedepsit.

21 Nu este bine să fii părtinitor –
    chiar şi pentru o bucată de pâine omul poate să păcătuiască.

22 Un om zgârcit este nerăbdător să se îmbogăţească,
    dar nu ştie că-l aşteaptă sărăcia.

23 Cel ce mustră un om câştigă mai multă apreciere în cele din urmă,
    decât cel care are o limbă linguşitoare.

24 Cine fură pe tatăl său sau pe mama sa şi zice că nu este un păcat,
    este confrate cu cel ce pustieşte.

25 Un om lacom stârneşte certuri,
    dar cel ce se încrede în Domnul va fi săturat din belşug.

26 Cel ce se încrede în inima lui este un prost,
    dar cine umblă în înţelepciune va fi salvat.

27 Cine dă săracului nu va duce lipsă,
    dar cine închide ochii va avea parte de multe blesteme.

28 Când se ridică cei răi, oamenii se ascund,
    dar când pier ei, cei drepţi se înmulţesc.

29 Un om care rămâne încăpăţânat după mai multe mustrări,
    va fi zdrobit deodată şi fără leac.

Când cei drepţi se înmulţesc, poporul se bucură,
    dar când conduce cel rău poporul suspină.

Cine iubeşte înţelepciunea aduce bucurie tatălui său,
    dar cine umblă cu prostituatele risipeşte averea.

Un rege dă stabilitate ţării prin justiţie,
    dar omul care primeşte daruri o distruge.

Cine îşi linguşeşte semenul,
    întinde o plasă picioarelor acestuia.

În nelegiuirea unui om rău este o cursă,
    dar cel drept poate cânta şi se poate bucura.

Cel drept cunoaşte cauza săracilor,
    dar cel rău nu înţelege o asemenea cunoştinţă.

Batjocoritorii agită o cetate,
    dar oamenii înţelepţi potolesc mânia.

Când un înţelept are o controversă cu un nebun,
    nebunul se mânie sau râde, astfel că nu se face pace.

10 Oamenii setoşi de sânge îl urăsc pe cel integru
    şi caută să-l ucidă pe cel drept.

11 Cel prost îşi dă drumul la nervi,
    dar cel înţelept îi ţine sub control.

12 Când un conducător dă atenţie minciunilor,
    toţi supuşii lui devin răi.

13 Săracul şi asupritorul au un lucru comun:
    Domnul le luminează amândurora ochii.

14 Dacă regele îl judecă nepărtinitor pe sărac,
    tronul lui va fi întotdeauna în siguranţă.

15 Nuiaua şi mustrarea dau înţelepciune,
    dar un copil lăsat în voia lui îşi face de ruşine mama.

16 Când se înmulţesc cei răi creşte păcatul,
    dar cel drept le va vedea prăbuşirea.

17 Disciplinează-ţi fiul şi el îţi va da odihnă!
    El va aduce desfătare sufletului tău.

18 Când nu este nici o descoperire, poporul este fără frâu,
        dar binecuvântat este cel ce împlineşte Legea!

19 Un slujitor nu poate fi corectat numai prin cuvinte;
    pentru că, deşi înţelege, el nu ascultă.

20 Vezi un om care răspunde în pripă?
    Este mai multă speranţă pentru un prost decât pentru el.

21 Slujitorul care este răsfăţat din copilărie,
    ajunge la urmă un arogant[h].

22 Un om mânios stârneşte certuri
    şi cel iute la mânie săvârşeşte multe păcate.

23 Mândria omului îi aduce umilire,
    dar un duh supus va dobândi onoare.

24 Cine este complice cu un hoţ îşi urăşte viaţa;
    deşi aude jurământul, nu recunoaşte nimic.

25 Frica de oameni este o capcană,
    dar oricine se încrede în Domnul este în siguranţă.

26 Mulţi caută bunăvoinţa[i] conducătorului,
    dar Domnul este Cel Ce face dreptate fiecăruia.

27 Aşa cum cel nedrept este o scârbă pentru cei drepţi,
    cel cinstit este o scârbă pentru cel rău.

2 Corintieni 10

Lucrarea şi autoritatea lui Pavel

10 Eu însumi, Pavel, vă îndemn, prin blândeţea şi bunătatea lui Cristos – eu, care sunt blând când sunt cu voi, dar plin de curaj când sunt departe de voi – vă rog ca, atunci când sunt prezent, să nu fie nevoie să-mi arăt curajul de a-i înfrunta pe cei ce consideră că noi trăim după fire[a]! Noi, deşi trăim în fire, nu ne luptăm potrivit cu firea. Căci armele noastre de luptă nu sunt fireşti, ci sunt făcute puternice de Dumnezeu pentru a dărâma fortăreţe. Noi răsturnăm argumentele şi orice înălţime semeaţă care se ridică împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu, şi orice gând îl facem sclav ascultării de Cristos. Suntem gata să pedepsim orice act de neascultare, odată ce ascultarea voastră este deplină.

Voi vă uitaţi la înfăţişarea exterioară[b]. Dacă cineva este convins că este al lui Cristos, el însuşi ar trebui să ia în considerare faptul că, aşa cum el este al lui Cristos, la fel suntem şi noi. Chiar dacă mă laud ceva mai mult cu autoritatea noastră, pe care Domnul ne-a dat-o pentru zidirea şi nu pentru dărâmarea voastră, nu-mi va fi ruşine de ea, pentru că nu vreau să par, prin scrisorile mele, ca unul care vrea să vă înspăimânte. 10 Unii spun: „Scrisorile lui sunt cu greutate şi puternice, dar când este prezent, este slab şi cuvântul lui este dispreţuit.“ 11 Astfel de oameni ar trebui să ia în considerare că ceea ce spunem în scrisori, când suntem absenţi, este şi în faptă când suntem prezenţi.

12 Noi n-ar trebui să îndrăznim să ne clasificăm sau să ne comparăm cu cei care se recomandă singuri, însă, când ei se măsoară unul cu altul şi se compară unul cu altul, nu dau dovadă de înţelepciune. 13 Noi însă nu ne lăudăm peste măsură, ci în măsura limitelor pe care ni le-a încredinţat Dumnezeu, măsură care se întinde chiar şi până la voi. 14 Nu ne întindem dincolo de ea, ca şi cum n-am fi ajuns până la voi, căci am venit primii la voi cu Evanghelia lui Cristos. 15 Nu ne lăudăm dincolo de limite, adică cu ostenelile altora, ci nădejdea noastră este că, aşa cum credinţa voastră creşte, sfera noastră de lucru între voi va fi lărgită şi mai mult, 16 ca să putem vesti Evanghelia în ţările de dincolo de voi, fără să ne lăudăm cu o lucrare deja făcută în sfera de lucru a altuia. 17 Însă „Cel ce se laudă să se laude în Domnul.“[c] 18 Fiindcă nu cel ce se recomandă singur este aprobat, ci cel pe care Domnul îl recomandă.

Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.