Old/New Testament
16 Planurile inimii aparţin omului,
dar răspunsul pe care-l dă limba vine de la Domnul.
2 Toate căile unui om sunt curate în ochii lui,
dar Cel Care cercetează duhurile este Domnul.
3 Încredinţează-ţi Domnului lucrările
şi îţi vor reuşi planurile.
4 Domnul a făcut totul pentru un scop,
chiar şi pe cel rău l-a făcut pentru ziua distrugerii.
5 Toţi cei mândri sunt o urâciune înaintea Domnului;
în mod sigur ei nu vor rămâne nepedepsiţi.
6 Prin bunătate şi credincioşie este ispăşit păcatul
şi prin frica de Domnul se îndepărtează omul de la rău.
7 Când Domnului Îi sunt plăcute căile unui om,
îi face chiar şi pe duşmanii lui să trăiască în pace cu el.
8 Mai bine puţin, dar cu dreptate,
decât mari venituri cu nedreptate!
9 În mintea lui omul îşi întocmeşte calea,
dar Domnul îi îndrumă paşii.
10 Sentinţa divină[a] este pe buzele regelui
şi gura lui nu trebuie să facă greşeli când judecă.
11 Cântarul şi cumpăna dreaptă sunt de la Domnul;
toate greutăţile de cântărit sunt lucrarea Lui.
12 Este o urâciune pentru regi să facă rău,
pentru că prin dreptate se întăreşte tronul.
13 Buzele cinstite sunt plăcute regilor
şi cel ce spune adevărul este iubit.
14 Mânia regelui este mesagerul morţii,
dar omul înţelept o va potoli.
15 Seninătatea feţei regelui înseamnă viaţă
şi bunăvoinţa lui este ca un nor de ploaie târzie[b].
16 Mai bună este dobândirea înţelepciunii decât a aurului
şi obţinerea priceperii decât a argintului.
17 Calea omului drept evită răul;[c]
cine îşi păzeşte calea îşi păzeşte viaţa.
18 Mândria merge înaintea distrugerii
şi un duh arogant merge înaintea căderii.
19 Mai bine să fii smerit în duh printre cei umili,
decât să împarţi prada cu cei mândri.
20 Cine ţine seama de Cuvânt găseşte ce este bine
şi binecuvântat este cel ce se încrede în Domnul!
21 Cine are o inimă înţeleaptă este numit priceput
şi dulceaţa buzelor sporeşte receptivitatea.[d]
22 Chibzuinţa este un izvor de viaţă pentru cei ce o au,
dar prostia este pedeapsa celor proşti.
23 Inima celui înţelept îi îndrumă gura cu înţelepciune
şi adaugă învăţătură pe buzele lui.[e]
24 Cuvintele plăcute sunt ca un fagure de miere,
dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase.
25 Există o cale ce pare dreaptă omului,
dar la urmă duce spre moarte.
26 Pofta de mâncare a muncitorului este în folosul său,
căci foamea lui îl îndeamnă la lucru.
27 Cel ticălos pune la cale răul
şi vorbirea lui este ca un foc dogoritor.
28 Omul stricat răspândeşte discordii
şi un bârfitor dezbină pe cei mai buni prieteni.
29 Omul violent îşi amăgeşte semenul
şi-l conduce pe o cale greşită.
30 Cine închide ochii pune la cale lucruri stricate
şi cel ce-şi muşcă buzele a şi săvârşit răul.
31 Perii albi sunt o cunună de glorie,
ei sunt dobândiţi printr-o viaţă dreaptă.
32 Cel încet la mânie este mai valoros decât cel puternic
şi cel stăpân pe sine – decât cel care cucereşte o cetate.
33 Se aruncă sorţul în poală,
dar orice decizie este de la Domnul.
17 Mai bine o coajă de pâine uscată, mâncată în pace şi în linişte,
decât o casă plină de petreceri[f] şi cu ceartă.
2 Un sclav înţelept va domni peste un fiu care aduce ruşine
şi va avea parte de moştenire ca unul din fraţi.
3 Creuzetul este pentru argint şi cuptorul pentru aur,
dar Cel Ce testează inima este Domnul.
4 Cel ce face răul ascultă de buzele înşelătoare
şi cel mincinos dă atenţie limbii răutăcioase.
5 Cine îl batjocoreşte pe sărac Îl dispreţuieşte pe Creatorul lui;
cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.
6 Nepoţii sunt cununa bătrânilor,
iar părinţii sunt slava copiilor lor.
7 Cuvintele alese nu se potrivesc celui nebun,
cu atât mai puţin buzele mincinoase pentru un nobil.
8 Mita este o piatră preţioasă în ochii celui ce o oferă;
orice face, el reuşeşte.
9 Cine acoperă o jignire caută dragostea,
dar cine o aminteşte mereu dezbină pe cei mai buni prieteni.
10 O mustrare pătrunde mai mult pe cel priceput
decât o sută de lovituri pe cel prost.
11 Cel rău este înclinat doar spre revoltă;
un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.
12 Mai bine să întâlneşti o ursoaică prădată de puii ei,
decât un prost în nesăbuinţa lui.
13 Dacă un om întoarce rău pentru bine,
nici răul nu-i va părăsi casa.
14 Începutul unei certe este ca ruperea unui stăvilar de apă;
de aceea, opreşte cearta înainte de a se înteţi!
15 Cel ce îndreptăţeşte pe cel rău şi cel ce condamnă pe cel drept
sunt amândoi o urâciune înaintea Domnului.
16 Ce folos au banii în mâna celui prost?
Ca să cumpere înţelepciunea? Dar n-are minte …
17 Prietenul iubeşte oricând,
iar fratele s-a născut să fie alături în necaz.
18 Omul nechibzuit dă garanţie
şi girează pentru semenul său.
19 Cine iubeşte cearta iubeşte păcatul;
cine construieşte o poartă înaltă îşi atrage distrugerea.
20 Cel cu inima necinstită nu are parte de bine
şi cel cu limba înşelătoare cade în necaz.
21 Cine naşte un prost va avea întristare
şi tatăl unui nebun nu va avea bucurie.
22 O inimă veselă este un bun leac,
dar un duh mâhnit usucă oasele.
23 Cel rău acceptă mita pe ascuns,
ca să corupă căile dreptăţii.
24 Înţelepciunea este înaintea omului priceput,
dar ochii prostului o caută la capătul pământului.
25 Un fiu prost aduce întristare tatălui său
şi amărăciune celei ce l-a născut.
26 Nu este bine să pedepseşti pe cel nevinovat,
nici să loveşti pe cei nobili din cauza integrităţii lor.
27 Un om înzestrat cu ştiinţă îşi înfrânează cuvintele
şi cel înţelept are un duh calm.[g]
28 Chiar şi un prost este considerat înţelept dacă tace
şi priceput dacă-şi ţine gura.
18 Singuraticul caută ce-i place lui însuşi;
el sfidează orice înţelepciune.
2 Cel prost nu-şi găseşte plăcerea în învăţătură,
ci doar în a-şi face cunoscută părerea.
3 Când vine cel rău, vine şi dispreţul
şi o dată cu ruşinea, vine şi ocara.
4 Cuvintele gurii unui om sunt ca nişte ape adânci;
izvorul înţelepciunii este ca un pârâu curgător.
5 Nu este bine să fii părtinitor cu cel rău,
sau să nedreptăţeşti pe cel nevinovat la judecată.
6 Buzele prostului aduc ceartă
şi gura lui cere lovituri.
7 Gura celui prost îi aduce ruina
şi buzele lui sunt o cursă pentru sufletul lui.
8 Cuvintele bârfitorului sunt ca nişte prăjituri;
ele alunecă până în adâncul stomacului.
9 Cine este leneş în lucrul lui
este confrate cu cel ce distruge.
10 Numele Domnului este un turn tare;
cel drept fuge în el şi este protejat.
11 Averea este o cetate întărită pentru cel bogat;
şi-o închipuie ca pe un zid înalt.
12 Înainte de pieire omul se îngâmfă,
dar smerenia merge înaintea gloriei.
13 Cine răspunde fără să fi ascultat
face o prostie şi îşi atrage ruşinea.
14 Duhul omului îl încurajează când este bolnav,
dar cine poate sprijini un duh zdrobit?
15 Mintea celor cu discernământ dobândeşte cunoştinţă
şi urechea celor înţelepţi caută învăţătură.
16 Un dar deschide uşi celui ce îl oferă
şi-l duce înaintea celor mari.
17 Primul care-şi apără cauza pare că are dreptate,
până vine altul şi-i pune întrebări.
18 Aruncarea sorţului pune capăt neînţelegerilor
şi decide între cei puternici.
19 Un frate nedreptăţit este mai greu de câştigat decât o cetate întărită
şi neînţelegerile sunt ca porţile închise ale unei cetăţi.
20 Din rodul gurii lui omul îşi satură fiinţa
şi din venitul buzelor lui se satură.
21 Viaţa şi moartea stau în puterea limbii,
iar cei ce o iubesc îi vor mânca roadele.
22 Cel ce-şi găseşte o soţie găseşte ce este bine[h]
şi primeşte astfel o favoare de la Domnul.
23 Săracul vorbeşte implorând milă,
dar bogatul răspunde cu asprime.
24 Cine are mulţi prieteni poate ajunge la ruină,
dar există un amic care ţine la tine mai mult decât un frate.
6 Lucrând împreună cu Dumnezeu, vă îndemnăm să nu primiţi harul lui Dumnezeu în zadar. 2 Căci El spune:
„La vremea îndurării te-am ascultat
şi în ziua mântuirii te-am ajutat.“[a]
Iată că acum este vremea îndurării! Iată că acum este ziua mântuirii!
Slujitorii lui Dumnezeu
3 Nu punem nici un obstacol în calea nimănui, pentru ca slujba noastră să nu fie criticată, 4 ci în toate ne arătăm ca nişte slujitori ai lui Dumnezeu, în îndelungă răbdare, în necazuri, în greutăţi, în strâmtorări, 5 în bătăi, în închisori, în răscoale, în osteneli, în nopţi nedormite, în posturi, 6 în curăţie, în cunoaştere, în răbdare, în bunătate, în Duhul Sfânt, într-o dragoste fără ipocrizie, 7 în Cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu, prin armele dreptăţii, în mâna dreaptă şi în mâna stângă, 8 în glorie şi dezonoare, în defăimare şi vorbire de bine. Suntem priviţi ca nişte impostori, deşi suntem adevăraţi; 9 ca nişte necunoscuţi, deşi suntem bine cunoscuţi; ca unii care murim, deşi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, deşi nu suntem omorâţi; 10 ca nişte întristaţi, deşi suntem întotdeauna bucuroşi; ca nişte săraci, deşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, deşi avem toate lucrurile.
11 Am vorbit deschis faţă de voi, corintienilor, iar inima ne este larg deschisă! 12 Noi nu punem nici un fel de restricţii sentimentelor noastre faţă de voi, dar voi v-aţi oprit sentimentele faţă de noi. 13 Deci, la rândul vostru – vă vorbesc ca unor copii – deschideţi-vă şi voi larg inimile!
Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit!
14 Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce parteneriat poate fi între dreptate şi fărădelege? Sau ce părtăşie poate fi între lumină şi întuneric? 15 Ce armonie poate fi între Cristos şi Belial[b]? Sau ce parte au în comun cel credincios cu cel necredincios? 16 Ce înţelegere poate fi între Templul lui Dumnezeu şi idoli? Noi suntem Templul Dumnezeului celui Viu, aşa cum a spus Dumnezeu:
„Voi locui în ei, voi umbla printre ei
şi voi fi Dumnezeul lor,
iar ei vor fi poporul Meu.“[c]
17 „De aceea, ieşiţi din mijlocul lor,
separaţi-vă! zice Domnul.
Nu atingeţi nimic necurat,
iar Eu vă voi primi.“[d]
18 „Eu voi fi Tatăl vostru,
iar voi veţi fi fiii şi fiicele Mele,
zice Domnul cel Atotputernic.“[e]
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.