Old/New Testament
Psalmul 143
Un psalm al lui David
1 Doamne, ascultă-mi rugăciunea!
Pleacă-Ţi urechea la ruga mea!
În credincioşia şi dreptatea Ta,
răspunde-mi!
2 Nu intra la judecată cu robul Tău,
căci nici un om viu nu-şi poate apăra dreptatea înaintea Ta!
3 Duşmanul mă prigoneşte,
mă zdrobeşte de pământ,
mă face să locuiesc în întunecimi
asemenea celor morţi demult.
4 Duhul îmi este sleit;
inima îmi este tulburată înăuntrul meu.
5 Îmi aduc aminte de zilele de odinioară,
cuget la toate lucrările Tale
şi mă gândesc la ceea ce au făcut mâinile Tale.
6 Îmi întind mâinile către Tine;
sufletul meu însetează după Tine ca pământul uscat.Sela
7 Doamne, grăbeşte-Te să-mi răspunzi,
căci duhul îmi este istovit!
Nu-Ţi ascunde faţa de mine,
ca să nu ajung asemenea celor ce se coboară în groapă!
8 Fă-mă să aud dimineaţa despre îndurarea Ta,
căci în Tine mă încred!
Fă-mi cunoscută calea pe care să merg,
căci la Tine îmi înalţ sufletul!
9 Doamne, izbăveşte-mă de duşmanii mei,
căci la Tine caut adăpost!
10 Învaţă-mă cum să-Ţi împlinesc voia,
căci Tu eşti Dumnezeul meu!
Fie ca Duhul Tău cel bun
să mă călăuzească prin locuri netede!
11 Din pricina Numelui Tău, Doamne, înviorează-mă!
Din pricina dreptăţii Tale, scapă-mi sufletul din necaz!
12 Din pricina îndurării Tale isprăveşte cu duşmanii mei
Şi nimiceşte toţi prigonitorii sufletului meu,
căci eu sunt robul Tău!
Psalmul 144
Al lui David
1 Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea,
Cel Ce-mi deprinde mâinile pentru luptă
şi degetele pentru război,
2 Binefăcătorul[a] meu, Fortăreaţa mea,
Întăritura mea, Izbăvitorul meu,
Scutul meu, Cel în Care mă încred,
Cel Care-mi supune poporul![b]
3 Doamne, ce este omul, ca să-Ţi pese de el,
ce este fiul omului, ca să te gândeşti la el?
4 Omul este ca un abur,
iar zilele lui sunt ca umbra care trece.
5 Doamne, apleacă-Ţi cerurile şi coboară;
atinge munţii, ca să fumege!
6 Aprinde fulgerul şi împrăştie-i pe duşmanii mei;
aruncă săgeţile Tale şi pune-i pe fugă!
7 Întinde-Ţi mâna din înălţime!
Scapă-mă şi izbăveşte-mă
din apele cele mari,
din mâna fiilor celui străin,
8 a căror gură vorbeşte nimicuri[c]
şi a căror dreaptă este înşelătoare!
9 Dumnezeule, Îţi voi cânta un cântec nou,
Îţi voi cânta cu lira cu zece corzi,
10 Ţie, Care le dai regilor biruinţa,
Care îl scapi pe robul Tău, David, de sabia celui rău!
11 Numai scapă-mă, izbăveşte-mă
din mâna fiilor celui străin,
a căror gură vorbeşte nimicuri
şi a căror dreaptă este înşelătoare!
12 Atunci fiii noştri, în tinereţea lor, vor fi ca nişte plante
bine crescute,
fetele noastre sunt ca nişte stâlpi sculptaţi
care susţin[d] un palat.
13 Grânarele noastre vor fi pline,
gemând de tot felul de roade;
turmele şi cirezile noastre ni se vor înmulţi cu miile
şi cu zecile de mii pe păşunile noastre;
14 vitele noastre vor fi bine hrănite;[e]
nu vom avea parte nici de spărturi de ziduri,
nici de înrobire,
nici de ţipăt pe uliţele noastre.
15 Ferice de poporul care are parte de acestea!
Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!
Psalmul 145[f]
O cântare de laudă. Al lui David.
1 Te voi înălţa, Dumnezeul meu, Împărate!
Voi binecuvânta Numele Tău în veci de veci!
2 Te voi binecuvânta în fiecare zi,
voi lăuda Numele Tău în veci de veci!
3 Domnul este mare şi foarte vrednic de laudă!
Măreţia Lui nu are margini!
4 Fiecare generaţie va lăuda lucrările Tale:
să vestească cu toţii isprăvile Tale!
5 Voi spune despre splendoarea slavei măreţiei Tale
şi voi istorisi despre minunile Tale![g]
6 Oamenii vor vorbi despre puterea Ta cea înfricoşătoare,
iar eu voi povesti despre măreţia Ta.
7 Vor trâmbiţa aducerea-aminte a marii Tale bunătăţi
şi vor aclama cu bucurie dreptatea Ta.
8 Domnul este binevoitor şi milos,
încet la mânie şi bogat în îndurare.
9 Domnul este bun cu toţi,
îndurarea Lui se întinde peste toate lucrările Sale.
10 Toate lucrările Tale Te vor lăuda, Doamne,
iar credincioşii Tăi Te vor binecuvânta!
11 Vor mărturisi despre slava împărăţiei Tale
şi vor vorbi despre măreţia Ta,
12 ca să facă cunoscut fiilor oamenilor isprăvile Tale
şi slava splendorii împărăţiei Tale.
13 Împărăţia Ta este o împărăţie veşnică
şi stăpânirea Ta dăinuie din generaţie în generaţie.
Domnul este credincios tuturor promisiunilor Sale
şi plin de îndurare faţă de tot ce a creat.[h]
14 Domnul îi sprijină pe toţi cei ce cad
şi îi îndreaptă pe toţi cei încovoiaţi!
15 Ochii tuturor se îndreaptă cu nădejde către Tine,
iar Tu le dai hrana la vreme.
16 Îţi deschizi mâna
şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă.
17 Domnul este drept în toate căile Sale
şi plin de îndurare faţă de tot ce a făcut!
18 Domnul este aproape de toţi cei ce-L cheamă,
de toţi cei ce-L cheamă în adevăr.
19 El împlineşte dorinţa celor ce se tem de El,
aude strigătul lor după ajutor şi-i salvează.
20 Domnul este păzitorul tuturor celor ce-L iubesc,
dar îi nimiceşte pe toţi cei răi.
21 Gura mea va rosti lauda Domnului
şi orice făptură să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt
pentru totdeauna.
21 În Lege este scris:
„Într-o altă limbă
şi prin buze străine
voi vorbi acestui popor,
dar nici atunci nu Mă vor asculta, zice Domnul.“[a]
22 Astfel, limbile sunt un semn[b] nu pentru credincioşi, ci pentru necredincioşi, în timp ce profeţia nu este un semn pentru necredincioşi, ci pentru credincioşi. 23 De aceea, dacă se adună întreaga biserică şi toţi vorbesc în limbi şi intră cineva care nu înţelege sau intră nişte necredincioşi, oare nu vor spune ei că v-aţi ieşit din minţi? 24 Dar dacă toţi profeţiţi şi intră un necredincios sau cineva care nu înţelege, va fi mustrat de toţi, va fi judecat de toţi, 25 vor fi descoperite gândurile secrete ale inimii lui şi astfel va cădea la pământ şi I se va închina lui Dumnezeu, spunând: „Într-adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru!“
O ordine a închinării
26 Deci, ce ar trebui făcut, fraţilor? Când vă adunaţi, fiecare are un psalm, un cuvânt de învăţătură, o descoperire, o vorbă în altă limbă, o interpretare. Toate să fie făcute pentru zidire. 27 Dacă cineva vorbeşte într-o limbă, să fie doi sau cel mult trei, să fie unul după altul, iar unul să traducă. 28 Dacă însă nu este nimeni care să traducă, atunci să nu vorbească în biserică, ci să-şi vorbească lui însuşi şi lui Dumnezeu. 29 Să vorbească doi sau trei profeţi, iar alţii să judece cu atenţie ce este spus. 30 Dacă însă altuia, care stă jos, i se dă o descoperire, primul să tacă. 31 Toţi dintre voi pot profeţi pe rând, pentru ca toţi să înveţe şi toţi să fie încurajaţi. 32 Duhurile profeţilor le sunt supuse profeţilor, 33 pentru că Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dezordinii, ci al păcii.
La fel ca în toate bisericile sfinţilor, 34 femeile să tacă în biserici[c], pentru că nu le este permis să vorbească, ci să fie supuse, aşa cum spune şi Legea. 35 Dacă vor să afle ceva, să-şi întrebe soţii acasă, pentru că este ruşinos pentru o femeie să vorbească în biserică. 36 Sau oare Cuvântul lui Dumnezeu a început cu voi? Sau voi sunteţi singurii pe care i-a atins?
37 Dacă cineva crede că este profet sau este înzestrat duhovniceşte, trebuie să-şi dea seama că ceea ce vă scriu este o poruncă a Domnului. 38 Dacă însă cineva nu recunoaşte aceasta, nici el nu va fi recunoscut[d]. 39 Astfel, fraţii mei, fiţi plini de râvnă pentru a profeţi şi nu interziceţi vorbirea în limbi. 40 Totul trebuie să fie făcut aşa cum se cuvine şi în ordine.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.