Old/New Testament
Psalmul 18
Pentru dirijor. Al lui David, robul Domnului. David I-a dedicat Domnului cuvintele acestui cântec în ziua în care l-a eliberat din mâna tuturor duşmanilor lui şi din mâna lui Saul. El a zis:
1 Te iubesc, Doamne, Tăria mea!
2 Domnul este stânca mea, fortăreaţa mea şi izbăvitorul meu!
Dumnezeul meu este stânca mea în Care mă adăpostesc,
scutul meu, cornul[a] mântuirii mele, întăritura mea!
3 Eu Îl chem în ajutor pe Domnul, Care este vrednic de laudă,
şi sunt izbăvit de duşmanii mei.
4 Mă înfăşuraseră legăturile morţii,
mă copleşiseră şuvoaiele nimicirii.
5 Legăturile Locuinţei Morţilor mă împresuraseră,
mă prinseseră laţurile morţii.
6 Dar în necazul meu L-am chemat pe Domnul,
am strigat către Dumnezeul meu.
El a ascultat glasul meu din Templul Său cel Sfânt
şi strigătul meu a ajuns înaintea Lui, până la urechile Sale.
7 Atunci s-a zguduit şi s-a cutremurat pământul,
temeliile munţilor s-au zdruncinat,
s-au clătinat, pentru că El se mâniase.
8 Ţâşnea fum din nările Lui
şi foc mistuitor din gura Lui,
cărbuni aprinşi ieşeau din ea.
9 A aplecat cerurile şi a coborât;
nori negri erau sub picioarele Lui.
10 Călărea pe un heruvim, zbura,
plutea pe aripile vântului.
11 Întunericul Şi-l aşternuse drept învelitoare, iar împrejurul Lui, drept acoperământ,
erau ape întunecoase şi nori deşi.
12 Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa, prin norii Lui,
ieşea grindină şi cărbuni aprinşi.
13 Domnul a tunat din ceruri,
Cel Preaînalt Şi-a făcut auzit glasul,
răspândind grindină şi cărbuni aprinşi[b].
14 Şi-a aruncat săgeţile, risipindu-i pe duşmani;
a trimis fulgerele şi i-a pus pe fugă.
15 La mustrarea Ta, Doamne,
la suflarea nărilor Tale,
s-au văzut albiile apelor
şi s-au descoperit temeliile lumii.
16 El S-a întins din înălţime şi m-a apucat,
m-a scos din apele cele mari,
17 m-a izbăvit de duşmanul meu cel puternic
şi de vrăjmaşii mei, căci erau mai tari decât mine.
18 Ei m-au înfruntat în ziua necazului meu,
dar Domnul mi-a fost sprijin.
19 El m-a scos la loc larg,
m-a izbăvit, pentru că El Îşi găseşte plăcerea în mine.
20 Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea,
mi-a făcut după curăţia mâinilor mele,
21 căci am păzit căile Domnului
şi nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.
22 Toate judecăţile Lui sunt înaintea mea
şi nu am îndepărtat hotărârile Lui de la mine.
23 Am fost integru înaintea Lui
şi m-am păzit de nelegiuire.
24 Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea,
după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Săi.
25 Cu cel credincios Tu Te arăţi credincios,
cu cel drept Tu Te arăţi drept,
26 cu cel integru Tu Te arăţi integru,
dar cu cel înşelător Tu Te porţi după înşelăciunea lui.
27 Tu mântuieşti poporul smerit,
dar smereşti pe cel cu ochii trufaşi.
28 Tu îmi aprinzi candela, Doamne!
Dumnezeul meu îmi luminează întunericul!
29 Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor!
Cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit!
30 Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârşită,
cuvintele[c] Domnului sunt încercate;
El este un scut pentru toţi cei ce se se adăpostesc în El.
31 Cine este Dumnezeu în afară de Domnul?
Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?
32 Dumnezeu este Cel Ce m-a încins cu tărie
şi mi-a făcut desăvârşită calea.
33 El mi-a făcut picioarele ca ale ciutelor
şi m-a aşezat pe înălţimi.
34 Îmi deprinde mâinile pentru luptă,
astfel încât braţele mele întind arcul de aramă.
35 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale,
dreapta Ta mă sprijină,
ajutorul[d] Tău mă face mare.
36 Tu-mi lărgeşti calea sub paşii mei,
ca să nu-mi alunece picioarele[e].
37 Îmi urmăresc duşmanii şi-i ajung;
nu mă întorc până nu-i prăpădesc.
38 Îi zdrobesc, de nu mai sunt în stare să se ridice;
ei cad sub picioarele mele.
39 Tu mă încingi cu tărie pentru luptă
şi-i smereşti pe vrăjmaşii mei sub picioarele mele.
40 Tu faci ca duşmanii mei să fugă dinaintea mea
şi eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.
41 Ei strigă după ajutor, dar nimeni nu-i izbăveşte;
strigă către Domnul, dar El nu le răspunde.
42 Îi pisez făcându-i ca praful în bătaia vântului;
îi calc ca pe noroiul de pe uliţe.
43 Tu mă scapi de învinuirile poporului,
mă pui drept căpetenie a neamurilor;
un popor pe care nu-l cunosc îmi slujeşte.
44 Fiii străinului dau înapoi în faţa mea;
de îndată ce mă aud, mă ascultă.
45 Fiii străinului îngălbenesc
şi ies tremurând din fortăreţele lor.
46 Domnul este viu!
Binecuvântată să fie Stânca mea!
Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele!
47 Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună,
Cel Care îmi supune popoare,
48 Cel Ce mă izbăveşte de vrăjmaşii mei.
Tu mă ridici deasupra duşmanilor mei
şi mă scapi de omul asupritor.
49 De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne,
şi voi cânta laudă Numelui Tău!
50 El dă mari izbăviri regelui Său
şi arată îndurare unsului Său,
lui David şi seminţei[f] lui în veac.
Psalmul 19
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1 Cerurile declară slava lui Dumnezeu
şi bolta cerească istoriseşte despre lucrările mâinilor Lui.
2 O zi dă de ştire altei zile acest mesaj
şi o noapte vesteşte această cunoaştere altei nopţi,
3 dar fără vorbe şi fără cuvinte,
fără să li se audă glasul.[g]
4 Mesajul[h] lor străbate întreg pământul
şi cuvintele lor ajung până la marginile lumii.
În ceruri, El a întins un cort soarelui.
5 Acesta este asemenea unui mire care iese din odaia lui de nuntă,
asemenea unui viteaz ce se bucură să alerge pe cale:
6 răsăritul lui este la un capăt al cerului
şi roată-i este drumul până la celălalt capăt al lui.
Nimic nu se poate ascunde de căldura lui!
7 Legea Domnului este desăvârşită;
ea înviorează sufletul.
Mărturia Domnului este adevărată;
ea înţelepţeşte pe cel neştiutor[i].
8 Orânduirile Domnului sunt drepte;
ele îmi bucură inima.
Porunca Domnului este curată;
ea dă lumină ochilor.
9 Frica de Domnul este curată;
ea dăinuie veşnic.
Judecăţile Domnului sunt adevărate;
ele se susţin una pe cealaltă.
10 Ele sunt mai preţioase decât aurul,
decât mult aur curat,
sunt mai dulci decât mierea,
decât picurul din faguri.
11 Chiar şi robul Tău este instruit din ele.
Când le păzeşte, are o mare răsplată.
12 Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă?
Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc!
13 Păzeşte-l, de asemenea, pe robul Tău de păcatele cu bună ştiinţă[j],
ca nu cumva aceasta să mă stăpânească!
Atunci voi fi integru,
nevinovat de o mare nelegiuire.
14 Fie plăcute cuvintele gurii mele
şi murmurul inimii mele înaintea Ta,
Doamne, Stânca mea, Răscumpărătorul meu!
17 Din Milet el a trimis la Efes şi i-a chemat pe bătrânii[a] bisericii. 18 Când aceştia au venit la el, le-a spus următoarele:
„Ştiţi că, încă din prima zi în care am pus piciorul în Asia, am fost cu voi tot timpul, 19 slujindu-I Domnului cu toată smerenia şi cu lacrimi în mijlocul încercărilor care au venit asupra mea din cauza comploturilor iudeilor. 20 N-am ascuns nimic din ceea ce vă era de folos, predicându-vă şi învăţându-vă în public şi prin case, 21 şi mărturisind atât iudeilor, cât şi grecilor despre pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus. 22 Şi acum, iată că, împins de Duhul, mă duc în Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo; 23 doar Duhul Sfânt mă avertizează în fiecare cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri. 24 Însă îmi privesc viaţa ca nefiind de nici un preţ pentru mine, ca să-mi pot sfârşi alergarea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, şi anume să depun mărturie despre Evanghelia harului lui Dumnezeu. 25 Şi acum, iată, ştiu că nu-mi veţi mai vedea faţa, voi toţi aceia printre care am umblat predicând Împărăţia. 26 De aceea, vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor. 27 Căci nu m-am dat înapoi de la a vă spune tot planul lui Dumnezeu! 28 Luaţi seama deci la voi înşivă şi la toată turma peste care Duhul Sfânt v-a pus supraveghetori[b] ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu[c], pe care El a câştigat-o prin sângele propriului Său Fiu[d]! 29 Ştiu că după plecarea mea vor veni între voi lupi feroce[e], care nu cruţă turma; 30 şi chiar dintre voi se vor ridica bărbaţi care vor spune lucruri pervertite[f], ca să-i tragă pe ucenici după ei. 31 De aceea, vegheaţi, amintindu-vă că timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să vă povăţuiesc pe fiecare cu lacrimi! 32 Iar acum vă încredinţez lui Dumnezeu şi Cuvântului harului Său, Cuvânt care are putere să vă zidească şi să vă dea moştenirea alături de toţi cei sfinţiţi! 33 N-am dorit nici argintul, nici aurul şi nici haina nimănui. 34 Voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au slujit pentru nevoile mele şi ale celor ce erau împreună cu mine. 35 În toate v-am arătat că trebuie să ne trudim să-i ajutăm pe cei slabi, amintindu-vă de cuvintele Domnului Isus, Care, El Însuşi, a zis: «Este mai ferice să dai decât să primeşti!»“
36 După ce a spus acestea, s-a plecat pe genunchi împreună cu ei toţi şi s-a rugat. 37 Toţi au început să plângă în hohote, au căzut la pieptul lui Pavel şi l-au sărutat mult. 38 Căci erau îndureraţi mai ales din pricina cuvintelor pe care le spusese el, şi anume că nu-i vor mai vedea faţa. Apoi l-au însoţit până la corabie.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.