Previous Prev Day Next DayNext

Old/New Testament

Each day includes a passage from both the Old Testament and New Testament.
Duration: 365 days
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)
Version
Iov 32-33

32 Aceşti trei oameni au încetat să-i mai răspundă lui Iov, pentru că el se considera drept. Atunci Elihu, fiul lui Barachel din Buz, din familia lui Ram, s-a aprins de mânie. El s-a mâniat pentru că acesta se îndreptăţea pe sine înaintea lui Dumnezeu. S-a aprins de mânie şi pe cei trei prieteni ai lui Iov pentru că aceştia nu mai găseau nimic de răspuns şi totuşi îl condamnau pe Iov.[a] Elihu aşteptase să-i vorbească lui Iov la urmă, pentru că aceştia erau mai în vârstă decât el. Dar, văzând că cei trei oameni nu mai au nimic de zis, s-a mâniat. Elihu, fiul lui Barachel din Buz, i-a zis:

„Eu sunt tânăr,
    iar voi sunteţi în vârstă;
de aceea m-am temut
    şi n-am îndrăznit să vă spun ce ştiu.
Mi-am zis: «Să vorbească bătrâneţea,
    anii cei mulţi să ne înveţe înţelepciunea!»
Dar există un duh[b] în om,
    suflarea Celui Atotputernic, care-i dă pricepere.
Nu vârsta te face înţelept,
    nu bătrâneţea te face să înţelegi ce e drept.
10 De aceea zic: «Ascultaţi-mă,
    îmi voi spune şi eu părerea!»

11 Am aşteptat în timp ce vorbeaţi,
    am ascultat cuvintele voastre înţelepte
        în timp ce căutaţi ce să îi spuneţi.
12 V-am ascultat cu atenţie,
    dar nici unul din voi n-a dovedit că Iov a greşit,
        nici unul nu a răspuns cuvintelor lui.
13 Să nu spuneţi: «Am dat peste înţelepciune[c];
    să-l confrunte Dumnezeu, nu un om.»
14 El nu şi-a îndreptat cuvintele împotriva mea
    şi nu-i voi răspunde folosind cuvântările voastre.

15 Sunt uimiţi, nu mai au nimic de spus,
    au rămas fără cuvinte.
16 Să aştept pentru că ei nu mai vorbesc,
    pentru că stau acolo fără să răspundă?
17 Voi răspunde şi eu
    şi îmi voi spune părerea.
18 Sunt plin de cuvinte,
    duhul din mine nu-mi dă pace;
19 înăuntrul meu este ca un vin care n-are pe unde să iasă,
    ca nişte burdufuri noi, gata să plesnească.
20 Voi vorbi ca să găsesc uşurare.
    Îmi voi deschide gura şi voi răspunde.
21 Nu voi fi părtinitor,
    nu voi linguşi pe nimeni.
22 Nici nu ştiu să linguşesc;
    Făcătorul meu m-ar lua într-o clipă.

33 Aşadar, Iov, ascultă cuvintele mele,
    ia aminte la tot ce-ţi voi spune!
Sunt gata să-mi deschid gura;
    cuvintele îmi sunt pe vârful limbii.
Cuvintele mele vin dintr-o inimă dreaptă
    şi buzele mele spun sincer ceea ce ştiu.
Duhul lui Dumnezeu m-a făcut;
    Suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă.
Răspunde-mi, dacă poţi,
    pregăteşte-te şi confruntă-mă!
Înaintea lui Dumnezeu şi eu sunt ca tine,
    şi eu am fost făcut din lut.
Nu-ţi fie teamă de mine,
    nu voi apăsa greu asupra ta.
Tu ai vorbit în auzul meu –
    am auzit sunetul cuvintelor tale.
Tu zici: «Sunt curat, fără greşeală;
    sunt curat, nu este nelegiuire în mine,
10 dar Dumnezeu caută să-mi stea împotrivă,
    mă consideră duşmanul Lui.
11 Îmi pune picioarele-n butuci
    şi îmi urmăreşte toate căile.»

12 Îţi spun că aici n-ai dreptate,
    pentru că Dumnezeu este mai mare decât omul.
13 De ce te cerţi cu El
    pentru că nu răspunde la nici unul din cuvintele Sale?[d]
14 Căci Dumnezeu vorbeşte când într-un fel,
    când în altul, dar omul nu ia seama.
15 Într-un vis, într-o vedenie de noapte,
    când oamenii sunt cuprinşi de un somn adânc,
        când ei dorm în paturile lor,
16 atunci El le deschide urechile
    şi îi înştiinţează prin învăţăturile Lui,
17 ca să-l întoarcă pe om de la faptele lui
    şi să-l ferească de mândrie,
18 să-i cruţe sufletul de groapă[e]
    şi viaţa de loviturile sabiei[f].
19 El este mustrat pe un pat al durerii,
    cu o luptă neîncetată în oase,
20 aşa că i se face greaţă de pâine
    şi chiar şi de cele mai alese bucate.
21 Carnea i se prăpădeşte şi piere
    şi oasele lui, care erau cândva ascunse, se pot vedea.
22 Sufletul i se apropie de groapă
    şi viaţa sa de cei ce aduc moartea.
23 Dar dacă se găseşte un înger pentru el, un mijlocitor,
    unul dintr-o mie, care să-l înştiinţeze pe om ce este drept,
24 care să fie bun cu el şi să zică:
    «Cruţă-l, ca să nu se coboare în groapă;
        am găsit un preţ de răscumpărare pentru el!»,
25 atunci carnea lui devine fragedă ca cea din copilărie;
    el se întoarce la zilele tinereţii sale.
26 Se roagă lui Dumnezeu şi El îi arată bunăvoinţă;
    el vede faţa Lui strigând de bucurie,
        este adus din nou în starea sa cea dreaptă.
27 Apoi cântă înaintea oamenilor şi zice:
    «Am păcătuit şi am pervertit ce era drept,
        dar n-am primit ce meritam,
28 ci El mi-a răscumpărat sufletul de la groapă,
    iar viaţa mea va vedea lumina.»

29 Dumnezeu face toate aceste lucruri omului,
    de două, de trei ori,
30 pentru a-i aduce înapoi sufletul din groapă,
    ca să fie luminat cu lumina vieţii.
31 Ia aminte, Iov, şi ascultă-mă!
    Taci şi voi vorbi!
32 Dacă ai ceva de zis, răspunde-mi!
    Vorbeşte, pentru că vreau să-ţi dau dreptate.
33 Dacă nu, ascultă-mă!
    Taci şi te voi învăţa înţelepciunea!“

Faptele Apostolilor 14

În Iconia

14 În Iconia, ei au intrat în sinagoga iudeilor şi au vorbit în aşa fel, încât o mare mulţime de iudei şi de greci au crezut. Însă iudeii care n-au crezut au stârnit şi au înveninat sufletele neamurilor împotriva fraţilor. Totuşi Pavel şi Barnabas au rămas mult timp acolo, vorbind cu îndrăzneală despre Domnul, Care adeverea Cuvântul harului Său, dând voie să se facă semne şi minuni prin mâinile lor. Mulţimea din cetate s-a împărţit: unii erau cu iudeii, iar alţii erau cu apostolii. Neamurile şi iudeii, împreună cu conducătorii lor, s-au înţeles să le facă rău şi să-i omoare cu pietre, dar Pavel şi Barnabas au înţeles lucrul acesta şi au fugit în cetăţile Licaoniei, Listra şi Derbe, şi în împrejurimi; şi au vestit Evanghelia şi acolo.

În Listra şi Derbe

În Listra stătea un om neputincios, care nu umblase niciodată, fiind schilod încă din pântecele mamei lui. El îl asculta pe Pavel în timp ce vorbea. Pavel s-a uitat ţintă la el şi, văzând că are credinţă ca să fie vindecat, 10 i-a zis cu glas tare: „Ridică-te în picioare şi stai drept!“ El a sărit în sus şi a început să meargă. 11 Când au văzut mulţimile ce a făcut Pavel, au strigat în limba licaoniană: „Zeii au coborât la noi în chip de oameni!“[a] 12 Pe Barnabas îl numeau Zeus[b], iar pe Pavel – Hermes[c], pentru că el era cel ce mânuia cuvântul. 13 Preotul lui Zeus, al cărui templu era în faţa cetăţii, a adus boi şi ghirlande de flori la porţi şi, împreună cu mulţimile, voia să le aducă jertfă. 14 Când au auzit aceasta, apostolii Barnabas şi Pavel şi-au sfâşiat hainele şi s-au repezit afară, în mijlocul mulţimii, strigând: 15 „Oamenilor, de ce faceţi aceste lucruri? Şi noi suntem oameni de aceeaşi natură ca şi voi! Noi vă vestim Evanghelia ca să vă întoarceţi de la aceste lucruri nefolositoare[d] la Dumnezeul cel Viu, Care a făcut cerul, pământul, marea şi tot ce este în ele! 16 În generaţiile trecute, El le-a lăsat pe toate neamurile să umble pe propriile lor căi, 17 măcar că nu S-a lăsat fără mărturie în a face bine, dându-vă ploi din cer şi anotimpuri roditoare, săturându-vă de hrană şi umplându-vă inimile de bucurie!“ 18 Chiar şi cu aceste cuvinte, cu greu au reuşit să împiedice mulţimile să le aducă jertfă.

19 Nişte iudei din Antiohia şi din Iconia au venit şi au câştigat mulţimile de partea lor. Ei au aruncat cu pietre în Pavel şi apoi l-au târât afară din cetate, crezând că a murit. 20 Când l-au înconjurat însă ucenicii, Pavel s-a ridicat şi a intrat în cetate. A doua zi a plecat la Derbe împreună cu Barnabas.

Întoarcerea în Antiohia Siriei

21 După ce au vestit Evanghelia şi în cetatea aceea şi au făcut mulţi ucenici, s-au întors în Listra, în Iconia şi în Antiohia, 22 întărind sufletele ucenicilor, îndemnându-i să rămână în credinţă şi spunându-le: „Trebuie să trecem prin multe necazuri ca să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu.“ 23 Au desemnat bătrâni[e] în fiecare biserică şi, cu rugăciune şi post, i-au încredinţat Domnului în Care crezuseră. 24 Au trecut prin Pisidia şi au venit în Pamfilia. 25 Apoi au predicat Cuvântul în Perga, s-au coborât în Atalia, 26 iar de acolo au plecat pe mare spre Antiohia, locul de unde fuseseră încredinţaţi harului lui Dumnezeu în vederea lucrării pe care o îndepliniseră. 27 Când au ajuns, au adunat biserica şi le-au povestit tot ce făcuse Domnul cu ei şi cum deschisese El neamurilor uşa credinţei. 28 Şi au rămas mult timp acolo, cu ucenicii.

Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.