Old/New Testament
28 Cu siguranţă, argintul are o mină din care este scos,
iar aurul are un loc unde este curăţit.
2 Fierul este luat din pământ
şi arama este scoasă din minereu.
3 Omul pune capăt întunericului
şi caută până în locurile cele mai adânci
după minereurile ascunse în cel mai negru întuneric.
4 El sapă un puţ departe de locuinţa oamenilor,
în locuri necălcate de piciorul omului;
el stă atârnat şi se clatină, departe de oameni.
5 Pământul din care vine hrana
este răscolit pe dedesubt ca de foc.
6 Safirul[a] iese din pietrele lui
şi colbul lui are pulbere de aur.
7 Nici o pasăre de pradă nu ştie acea cărare ascunsă,
nici ochiul şoimului n-a văzut-o.
8 Nici fiarele cele mai mândre n-au călcat pe ea,
leul n-a trecut niciodată pe acolo.
9 Omul pune mâna pe stânca de cremene
şi răstoarnă munţii din rădăcini.
10 El sapă şanţuri în stâncă
şi ochii lui îi văd toate bogăţiile.
11 El caută[b] izvoarele râurilor
şi aduce la lumină lucruri ascunse.
12 Dar unde poate fi găsită înţelepciunea?
Unde locuieşte priceperea?
13 Omul nu-i cunoaşte locuinţa[c];
ea nu poate fi găsită pe pământul celor vii.
14 Adâncul zice: «Nu este în mine!»,
iar marea zice: «Nu este la mine!»
15 Ea nu se dă în schimbul aurului ales,
nici preţul ei nu poate fi cântărit în argint.
16 Ea nu poate fi cumpărată cu aur de Ofir
şi nici cu onix preţios sau cu safir.
17 Nici aurul, nici diamantul nu se pot compara cu ea,
nici nu poate fi schimbată pe bijuterii de aur.
18 Coralul şi cristalul nu merită a fi amintite;
preţul înţelepciunii este dincolo de al mărgăritarelor.
19 Topazul de Cuş[d] nu se poate compara cu ea,
ea nu poate fi cumpărată cu aur curat.
20 De unde vine atunci înţelepciunea?
Unde locuieşte priceperea?
21 Ea este ascunsă de ochii tuturor celor vii,
ascunsă chiar şi de păsările cerului.
22 Locul Nimicirii[e] şi Moartea zic:
«Am auzit doar vorbindu-se despre ea.»
23 Dumnezeu cunoaşte calea spre ea
şi doar El ştie unde locuieşte,
24 pentru că El se uită până la marginile pământului,
vede tot ce se întâmplă sub ceruri.
25 Când i-a dat vântului puterea
şi a hotărât mărimea apelor,
26 când a dat o lege pentru ploaie
şi o cărare pentru trăsnet,
27 atunci s-a uitat la înţelepciune şi a lăudat-o;
a aşezat-o şi a încercat-o.
28 Apoi i-a zis omului:
«Frica de Domnul – acesta este înţelepciune
şi depărtarea de rău este pricepere.»“
29 Iov şi-a continuat discursul şi a mai zis:
2 „O! de-aş mai fi ca în lunile trecute,
ca în zilele când mă păzea Dumnezeu!
3 Când candela Lui lumina peste capul meu
şi prin lumina Lui umblam în întuneric!
4 Când eram în zilele puterii mele,
când prietenia lui Dumnezeu era peste cortul meu,
5 când Cel Atotputernic era încă cu mine
şi copiii mei erau în jurul meu,
6 când mi se scăldau paşii în smântână,
iar stânca turna lângă mine pâraie de untdelemn.
7 Când mergeam la poarta cetăţii,
când îmi pregăteam scaunul în piaţă,
8 cei tineri mă vedeau şi se trăgeau înapoi
şi cei bătrâni se ridicau şi rămâneau în picioare,
9 conducătorii se opreau din vorbit
şi-şi puneau mâna la gură,
10 glasul căpeteniilor amuţea
şi li se lipea limba de cerul gurii.
11 Oricine mă auzea mă vorbea de bine
şi oricine mă vedea era de partea mea,
12 pentru că scăpam pe săracul care cerea ajutor
şi pe orfanul care nu avea sprijin.
13 Omul care murea mă binecuvânta;
făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
14 Mă îmbrăcam cu dreptatea precum cu o haină,
judecata dreaptă îmi era robă şi turban;
15 eram ochi pentru cel orb
şi picior pentru cel olog;
16 eram tată pentru cel în nevoie
şi cercetam cauza celui străin.
17 Zdrobeam colţii celui nedrept
şi smulgeam prada din dinţii lui.
18 Îmi ziceam: «Voi muri în cuibul meu
şi zilele mele vor fi multe ca nisipul.
19 Rădăcinile mele vor ajunge la apă
şi roua va sta toată noaptea pe ramurile mele;
20 gloria mea va fi mereu proaspătă,
iar în mână voi avea întotdeauna un arc nou.»
21 Toţi mă ascultau şi aşteptau,
tăceau aşteptând sfatul meu.
22 După ce vorbeam, nu mai vorbea nimeni,
şi cuvântul meu cădea peste ei ca picăturile de ploaie.
23 Ei mă aşteptau cum se aşteaptă ploaia,
îşi deschideau gura ca după o ploaia târzie[f].
24 Când îşi pierdeau încrederea, le zâmbeam,
şi seninătatea feţei mele le era scumpă[g].
25 Le alegeam calea şi le eram conducător,
locuiam ca un rege în mijlocul cetelor sale,
eram ca unul care îi mângâie pe cei ce se jelesc.
Trimiterea lui Barnabas şi a lui Saul
13 În biserica din Antiohia erau nişte profeţi şi învăţători: Barnabas, Simeon, numit şi Niger[a], Lucius din Cirena, Manaen – care fusese crescut împreună cu tetrarhul Irod – şi Saul. 2 În timp ce slujeau ei Domnului şi posteau, Duhul Sfânt le-a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnabas şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat!“ 3 Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece.
În Cipru
4 Aşadar, fiind trimişi de Duhul Sfânt, ei s-au dus în Seleucia, iar de acolo au plecat pe mare spre Cipru. 5 Când au ajuns la Salamis, au predicat Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Îl aveau cu ei pe Ioan, ca ajutor. 6 Au traversat toată insula până la Pafos, iar acolo au întâlnit un vrăjitor, profet mincinos, un iudeu pe nume Bar-Isus, 7 care era cu proconsulul[b] Sergius Paulus, un om inteligent. Proconsulul i-a chemat la el pe Barnabas şi pe Saul, căutând să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, 8 însă Elima, vrăjitorul, căci aşa se traduce numele lui, li se opunea şi căuta să-l îndepărteze pe proconsul de la credinţă. 9 Dar Saul, numit şi Pavel[c], fiind plin de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă la el 10 şi i-a zis: „Om plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiu al diavolului, duşman a tot ceea ce este drept, nu vei înceta să suceşti căile drepte ale Domnului? 11 Acum iată, mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb şi nu vei mai vedea soarele până la o vreme!“ Şi deodată a căzut peste el ceaţă şi întuneric şi a început să umble bâjbâind prin jur, căutând pe cineva care să-l ducă de mână. 12 Atunci, văzând ce se întâmplase, proconsulul a crezut, fiind uluit de învăţătura Domnului.
În Antiohia Pisidiei
13 Pavel şi cei ce erau cu el au plecat din Pafos pe mare şi s-au dus la Perga, în Pamfilia. Ioan însă s-a despărţit de ei şi s-a întors în Ierusalim. 14 Dar ei au plecat mai departe din Perga şi au ajuns în Antiohia din Pisidia. În ziua de Sabat au intrat în sinagogă şi s-au aşezat. 15 După citirea Legii şi a Profeţilor, conducătorii sinagogii au trimis să le spună: „Fraţilor, dacă aveţi vreun cuvânt de încurajare pentru popor, vorbiţi!“ 16 Pavel s-a ridicat, a făcut semn cu mâna şi a zis:
„Bărbaţi israeliţi şi voi care vă temeţi de Dumnezeu[d], ascultaţi! 17 Dumnezeul acestui popor Israel i-a ales pe strămoşii noştri; El l-a înălţat în cinste pe poporul acesta în timpul peregrinării lui în ţara Egiptului şi l-a scos de acolo cu braţul Său puternic. 18 Apoi, timp de aproape patruzeci de ani, i-a suportat[e] în pustie. 19 Şi, după ce a distrus şapte neamuri în ţara Canaanului, le-a dat drept moştenire ţara acestora. 20 Perioada aceasta[f] s-a întins pe aproape patru sute cincizeci de ani. După aceea le-a dat judecători[g], până la profetul Samuel. 21 Atunci ei au cerut un rege. Şi Dumnezeu le-a dat timp de patruzeci de ani pe Saul, fiul lui Chiş, din seminţia lui Beniamin. 22 Apoi l-a înlăturat pe Saul şi li l-a ridicat ca rege pe David, despre care a mărturisit: «L-am găsit pe David, fiul lui Iese, ca fiind un om după inima Mea şi care va împlini toate planurile Mele.»[h] 23 Dintre urmaşii acestuia, Dumnezeu, după promisiunea Sa, a adus lui Israel un Mântuitor, pe Isus. 24 Înainte de venirea lui Isus, Ioan predicase botezul pocăinţei la tot poporul Israel. 25 Când Ioan era pe cale de a-şi împlini misiunea, zicea: «Cine presupuneţi că sunt eu? Nu eu sunt Acela; ci iată, după mine vine Cel Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg sandalele din picioare!»
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.