Old/New Testament
Al treilea discurs al lui Elifaz din Teman
22 Atunci Elifaz din Teman i-a zis:
2 „Poate un om să-i fie de folos lui Dumnezeu?
Chiar cel mai înţelept Îi poate sluji la ceva?
3 Ce bucurie are Cel Atotputernic dacă trăieşti drept?
Ce câştigă El dacă sunt curate căile tale?
4 Pentru evlavia ta te mustră El
şi intră la judecată cu tine?
5 Nu e mare răutatea ta?
Nu sunt fără sfârşit nedreptăţile tale?
6 N-ai luat tu garanţii de la fraţii tăi fără temei?
Ai despuiat oameni de îmbrăcămintea lor.
7 N-ai dat apă celui însetat
şi n-ai vrut să dai pâine celui flămând,
8 deşi erai un om puternic şi ţara era a ta,
erai un om onorat; trăiai în ea.
9 Tu ai trimis pe văduve cu mâinile goale
şi ai zdrobit puterea celor orfani.
10 De aceea eşti înconjurat de curse
şi eşti cuprins brusc de spaimă.
11 De aceea e atât de întuneric, că nu poţi vedea
şi te acoperă un şuvoi de ape.
12 Nu este Dumnezeu în înălţimile cerului?
Priveşte cât de măreţe sunt cele mai înalte stele!
13 Totuşi tu zici: «Ce ştie Dumnezeu?
Poate El judeca prin întunericul adânc?
14 Nori groşi Îl înfăşoară şi astfel nu ne vede,
atunci când El umblă pe bolta cerului.»
15 Te vei ţine de calea veche
pe care au urmat-o cei răi?
16 Ei au fost smulşi înainte de vreme;
temelia le-a fost spălată de un şuvoi de apă.
17 Ei I-au zis lui Dumnezeu: «Pleacă de la noi!
Ce ne poate face Cel Atotputernic?»
18 Totuşi El le-a umplut casele de bunătăţi.
Dar departe de mine sfatul celor răi!
19 Cei drepţi văd căderea lor şi se bucură
şi cel nevinovat râde de ei, zicând:
20 «Duşmanii noştri sunt nimiciţi,
focul le mistuie bogăţia!»
21 Supune-te Lui şi fă pace cu El
şi aşa vei avea parte de bine.
22 Primeşte învăţătura din gura Sa,
aşterne-ţi în inimă cuvintele Lui.
23 Dacă te întorci la Cel Atotputernic, vei fi repus în drepturi;
dacă izgoneşti răutatea departe de cortul tău,
24 dacă vei arunca aurul în ţărână
şi aurul de Ofir în albia pâraielor,
25 dacă Cel Atotputernic va fi aurul tău
şi argintul tău cel mai preţios,
26 atunci te vei bucura în Cel Atotputernic
şi-ţi vei ridica faţa spre Dumnezeu.
27 Te vei ruga Lui şi El te va auzi
şi tu îţi vei ţine jurămintele.
28 Ce vei hotărî se va împlini,
lumina va străluci pe căile tale.
29 Când oamenii sunt smeriţi Tu spui: «Să fie ridicaţi!»
El va izbăvi pe cel cu privirea plecată.
30 El va elibera chiar şi pe cei vinovaţi;
ei vor scăpa datorită curăţiei mâinilor tale.“
Răspunsul lui Iov
23 Iov a răspuns:
2 „Şi azi plângerea mea este amară!
În ciuda geamătului[a] meu, mâna Lui mă apasă greu[b].
3 O! de-aş şti unde să-L găsesc,
de m-aş putea apropia de locuinţa Lui!
4 Mi-aş aduce cauza înaintea Lui,
mi-aş umple gura cu dovezi.
5 Aş afla ce mi-ar răspunde
şi aş înţelege ce mi-ar spune.
6 Mi se va opune oare cu marea Sa putere[c]?
Nu! El va asculta când Îi vorbesc.
7 Un om drept îşi poate aduce cauza înaintea Lui
şi voi fi eliberat pentru totdeauna de Judecătorul meu.
8 Dacă m-aş duce spre răsărit, El nu e acolo,
dacă aş merge spre apus, nu-L voi găsi.
9 Când El lucrează în nord, nu-L zăresc,
când se întoarce spre sud, nu-L pot vedea.
10 Dar El ştie calea pe care o urmez;
când mă va încerca voi ieşi ca aurul.
11 Piciorul meu a urmat îndeaproape paşii Săi,
m-am ţinut de calea Sa, fără să mă abat de pe ea.
12 Nu m-am îndepărtat de porunca buzelor Sale.
Am adunat cuvintele gurii Sale mai mult decât hrana mea zilnică.
13 Dar El rămâne Acelaşi; cine I se poate împotrivi?
El face ce-I doreşte sufletul.
14 El va împlini ce a hotărât pentru mine
şi va mai face multe altele.
15 De aceea mă înspăimânt înaintea Lui;
sunt îngrozit când mă gândesc la toate acestea.
16 Dumnezeu mi-a înfricoşat inima,
Cel Atotputernic m-a înspăimântat.
17 Totuşi nu sunt redus la tăcere de întuneric,
de întunericul gros care-mi acoperă faţa.
24 De ce nu hotărăşte Cel Atotputernic vremuri pentru judecată?
De ce aşteaptă în zadar astfel de zile cei ce Îl cunosc?
2 Oamenii mută pietrele de hotar,
pasc turme pe care le-au furat.
3 Iau măgarul orfanului,
iau ca zălog boul văduvei.
4 Îmbrâncesc de pe cale pe cei în nevoie
şi silesc pe toţi săracii din ţară să se ascundă.
5 Asemenea măgarilor sălbatici din deşert,
aşa ies cei săraci la lucru
ca să caute hrană,
iar pustia le oferă hrană pentru copiii lor.
6 Ei îşi adună nutreţul de pe câmp[d]
şi culeg struguri în via celui rău.
7 Îşi petrec noaptea goi, lipsiţi de îmbrăcăminte
şi fără învelitoare împotriva frigului.
8 Sunt pătrunşi de ploaia munţilor
şi se ghemuiesc lângă stânci pentru adăpost.
9 Orfanul este smuls de la sân,
iar copilul săracului este luat drept zălog.
10 Neavând haine, umblă goi;
strâng snopi, dar sunt flămânzi.
11 Zdrobesc măsline între pietre[e],
calcă struguri, dar suferă de sete.
12 Din cetate se aud gemete de moarte
şi sufletele celor răniţi strigă după ajutor …
Totuşi Dumnezeu nu condamnă pe nimeni[f].
13 Sunt alţii care se răscoală împotriva luminii,
care nu cunosc căile ei
şi nu rămân pe cărările ei.
14 Ucigaşul se scoală în amurgul zilei
şi omoară pe cel sărac şi nevoiaş,
iar noaptea fură.
15 Ochii celui adulter pândeşte amurgul;
el îşi zice: «Nimeni nu mă va vedea!»
şi îşi acoperă faţa.
16 Noaptea sparg case,
iar în timpul zilei stau închişi.
Ei nu cunosc lumina.
17 Pentru toţi aceştia dimineaţa este o beznă adâncă[g],
sunt prieteni cu spaimele întunecimilor[h].
18 Ei sunt iuţi ca spuma apelor,
partea lor de pământ este blestemată.
Nimeni nu trece pe drumul spre viile lor.
19 Aşa cum seceta şi căldura
sorb apele zăpezii,
tot aşa înghite Locuinţa Morţilor pe cei ce-au păcătuit.
20 Pântecele mamei îi uită
şi viermele îi găseşte gustoşi.
Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ei.
Astfel răutatea e zdrobită ca un copac.
21 Ei pradă femeia fără copii
şi nu fac nici un bine văduvei.
22 Totuşi, prin puterea Sa, El îi dă la o parte pe cei măreţi;
când Dumnezeu Se ridică împotriva lor, ei nu mai au speranţă de viaţă.[i]
23 El le dă siguranţă şi sunt sprijiniţi;
ochii Lui sunt asupra căilor lor.
24 Sunt înălţaţi pentru puţină vreme, dar apoi trec.
Cad şi sunt adunaţi ca toţi ceilalţi,
sunt tăiaţi ca spicele de grâu.
25 Dacă nu este aşa, cine poate dovedi că mint
şi cine-mi poate nimici vorbele?“
11 Apostolii şi fraţii care erau în Iudeea au auzit că neamurile au primit şi ele Cuvântul lui Dumnezeu. 2 Când Petru s-a suit la Ierusalim, cei dintre creştinii circumcişi îl criticau, 3 spunând: „Ai intrat în casă la nişte bărbaţi necircumcişi şi ai mâncat cu ei!“ 4 Atunci Petru a început să le explice pe rând cele întâmplate şi le-a zis: 5 „Eram în cetatea Iafo şi, în timp ce mă rugam, am văzut, într-o răpire sufletească, o viziune; am văzut ceva ca o pânză mare fiind coborâtă din cer de cele patru colţuri. A venit până la mine. 6 M-am uitat în ea cu atenţie şi am văzut patrupede de pe pământ, fiare sălbatice, animale mici[a] şi păsări ale cerului. 7 Apoi am auzit un glas care mi-a zis: «Petru, ridică-te, înjunghie şi mănâncă!» 8 Însă eu am zis: «În nici un caz, Doamne! Căci niciodată n-a intrat în gura mea ceva pângărit sau necurat!» 9 Glasul mi-a vorbit a doua oară din cer: «Ceea ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti pângărit!» 10 Lucrul acesta s-a întâmplat de trei ori; apoi toate au fost ridicate iarăşi la cer. 11 Şi iată că imediat după aceea, la poarta casei în care eram stăteau trei bărbaţi, trimişi la mine din Cezareea. 12 Duhul mi-a spus să mă duc cu ei fără să fac deosebire. Cu mine au mers şi aceşti şase fraţi; am intrat împreună în casa acelui om, 13 iar el ne-a istorisit cum a văzut un înger stând în casa lui şi zicându-i: «Trimite la Iafo şi cheamă-l pe Simon, numit şi Petru, 14 care îţi va spune cuvinte prin care vei fi mântuit tu şi toată casa ta!» 15 În timp ce eu începusem să vorbesc, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, aşa cum S-a coborât şi peste noi la început. 16 Atunci mi-am amintit de vorba Domnului, mi-am amintit cum zicea: «Ioan a botezat cu[b] apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.» 17 Deci, dacă Dumnezeu le-a dat acelaşi dar ca şi nouă, care am crezut în Domnul Isus Cristos, cine eram eu ca să-L pot împiedica pe Dumnezeu?!“ 18 Când au auzit ei aceste lucruri, s-au liniştit şi L-au slăvit pe Dumnezeu, zicând: „Aşadar, Dumnezeu le-a dat şi neamurilor pocăinţa care duce la viaţă!“
Biserica în Antiohia
19 Cei ce fuseseră împrăştiaţi de persecuţia care avusese loc în urma uciderii lui Ştefan au ajuns până în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia[c]. Ei nu vorbeau despre Cuvânt nimănui în afară de iudei. 20 Câţiva dintre ei însă, nişte bărbaţi din Cipru şi din Cirena, care veniseră în Antiohia, le-au vorbit şi eleniştilor[d], vestindu-le Evanghelia despre Domnul Isus. 21 Mâna Domnului era cu ei, şi astfel un mare număr de oameni au crezut şi s-au întors la Domnul. 22 Vestea despre ei a ajuns şi la urechile bisericii care era în Ierusalim, astfel că l-au trimis pe Barnabas să meargă până în Antiohia. 23 Când a ajuns şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a îndemnat pe toţi să-I rămână credincioşi Domnului în toată năzuinţa inimii lor. 24 Căci Barnabas era un om bun şi plin de Duhul Sfânt şi de credinţă; şi o mare mulţime de oameni a fost adăugată la Domnul. 25 S-a dus apoi la Tars, ca să-l caute pe Saul 26 şi, când l-a găsit, l-a dus în Antiohia. Astfel, timp de un an întreg, ei s-au adunat cu biserica şi au dat învăţătură la o mare mulţime de oameni. În Antiohia ucenicii au fost numiţi pentru prima oară „creştini“[e].
27 În acele zile, au venit de la Ierusalim în Antiohia nişte profeţi. 28 Unul dintre ei, pe nume Agab, s-a ridicat şi a arătat, prin Duhul Sfânt, că urmează să vină o mare foamete în toată lumea[f]. Şi aşa s-a şi întâmplat în timpul împăratului Claudiu[g]. 29 Atunci ucenicii au hotărât să le trimită ajutor fraţilor care locuiau în Iudeea, fiecare după cât avea posibilitate; 30 şi aşa au şi făcut, trimiţând acest ajutor bătrânilor[h], prin Barnabas şi Saul.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.