Old/New Testament
Al doilea discurs al lui Ţofar din Naamat
20 Atunci Ţofar din Naamat i-a zis:
2 „Gândurile mele mă silesc să-ţi răspund,
pentru că sunt tare frământat.
3 Am auzit o mustrare care mă umple de ruşine
şi duhul meu mă face să răspund prin priceperea mea.
4 Nu ştii că încă din vechime,
de când a fost pus omul[a] pe pământ,
5 veselia celui rău este scurtă
şi bucuria celui lipsit de evlavie ţine pentru o clipă?
6 Chiar dacă trufia lui se înalţă până la cer
şi capul lui atinge norii,
7 va pieri pentru totdeauna, la fel ca murdăria lui;
iar cei ce l-au văzut vor întreba: «Unde este?»
8 Va fugi ca un vis, nu va mai putea fi găsit,
va pieri ca o vedenie de noapte.
9 Ochiul care l-a văzut nu-l va mai vedea;
locul său nu se va mai uita la el niciodată.
10 Copiii săi vor căuta bunăvoinţa celui sărac;
mâinile lui vor da înapoi bogăţia sa.
11 Oasele lui, odată pline de puterea tinereţii,
vor şedea cu el în ţărână.
12 Deşi răutatea este dulce în gura sa
şi el o ascunde sub limbă,
13 deşi nu vrea s-o lase să plece
şi o ţine în gură,
14 mâncarea i se va strica în stomac,
va fi pentru el ca veninul unui şarpe.
15 El va da afară bogăţiile pe care le-a înghiţit;
Dumnezeu le va scoate din pântecele lui.
16 El va suge otravă de şarpe;
limba viperei îl va ucide.
17 Nu se va mai bucura de pâraie,
de râuri de miere şi smântână.
18 El va da înapoi, neatins, câştigul său
şi nu se va bucura de câştigul negoţului său,
19 pentru că l-a asuprit şi l-a lăsat lipsit pe cel sărac
şi a luat cu forţa case pe care nu le-a zidit.
20 Este nesăţios în lăcomia lui.
Comoara sa nu poate însă să-l salveze[b].
21 Nu i-a rămas nimic să mai mănânce,
de aceea bunăstarea lui nu va dura.
22 În mijlocul belşugului va fi în necaz;
toată puterea nenorocirii se va năpusti asupra lui.
23 Când îşi va fi umplut pântecele,
Dumnezeu Îşi va trimite mânia împotriva lui
şi îl va atinge cu o ploaie de lovituri.
24 Deşi fuge de o armă de fier,
o săgeată de bronz îl va străpunge.
25 El şi-o va smulge din spate;
va străluci când va ieşi din fierea lui.
Spaimele îl vor cuprinde.
26 Întunericul deplin e pregătit pentru bogăţiile lui.
Un foc neaprins de nimeni le va mistui
şi va distruge ce a rămas în cortul lui.
27 Cerurile vor arăta nedreptatea lui
şi pământul se va ridica împotriva lui.
28 Câştigul casei sale se va pierde,
va fi dus de ape[c] în ziua mâniei lui Dumnezeu.
29 Aceasta este partea dată de Dumnezeu celui rău,
moştenirea pe care i-o hotăreşte Dumnezeu.“
Răspunsul lui Iov
21 Iov a răspuns:
2 „Ascultaţi cu atenţie cuvintele mele!
Aceasta este mângâierea pe care v-o cer.
3 Lăsaţi-mă să vorbesc,
iar atunci când voi termina, vă puteţi bate joc.
4 Este plângerea mea adresată unui om?
Şi de ce n-aş fi nerăbdător?
5 Priviţi-mă, miraţi-vă
şi puneţi-vă mâna la gură!
6 Când mă gândesc la acestea mă înspăimânt
şi un tremur îmi cuprinde trupul.
7 De ce trăiesc cei răi,
de ce ajung la bătrâneţe şi se întăresc în putere?
8 Îşi văd copiii aşezaţi în jurul lor
şi urmaşii cum propăşesc sub ochii lor.
9 Casele lor sunt în siguranţă, fără teamă,
nici o nuia a lui Dumnezeu nu este asupra lor.
10 Taurii lor sunt întotdeauna prăsitori,
vacile lor zămislesc şi niciodată nu leapădă.
11 Îşi lasă copilaşii să se împrăştie ca o turmă
şi copiii lor zburdă pe lângă ei.
12 Ei cântă la tamburină şi harfă
şi se bucură la sunetul fluierului.
13 Ei îşi trăiesc zilele în bunăstare
şi se coboară în Locuinţa Morţilor în pace[d].
14 Îi zic lui Dumnezeu: «Pleacă de la noi!
Nu vrem să cunoaştem căile Tale.
15 Cine este Cel Atotputernic ca să-I slujim?
Ce câştigăm dacă ne rugăm Lui?»
16 Nu se bucură ei de bunăstarea lor?[e]
Departe de mine însă sfatul celor răi!
17 De câte ori li se stinge candela celor răi
şi vine nenorocirea peste cei ca ei?
Le dă Dumnezeu dureri în mânia Lui?
18 Sunt ei ca paiul înaintea vântului
şi ca pleava luată de furtună?[f]
19 Voi ziceţi: «Dumnezeu păstrează pedeapsa pentru copiii lor!»
Însă el, cel nelegiuit, ar trebui pedepsit, ca astfel să-şi dea seama!
20 Ochii lui să vadă nimicirea lui
şi el să bea din mânia Celui Atotputernic.
21 Căci ce-i pasă lui de familia pe care o lasă în urmă,
când numărul lunilor lui au ajuns la capăt?
22 Îl va învăţa cineva pe Dumnezeu cunoştinţa,
pe El, Cel Care judecă pe cei înălţaţi?
23 Un om moare în plină putere,
în deplină siguranţă şi fără greutăţi,
24 cu trupul[g] plin de grăsime
şi cu măduva mustind în oasele lui.
25 Iar un altul moare cu amărăciune în suflet,
fără să fi gustat niciodată fericirea.
26 Totuşi amândoi stau în ţărână
şi viermii îi acoperă.
27 Ştiu bine ce gândiţi,
planurile prin care vreţi să-mi faceţi rău.
28 Voi ziceţi: «Unde este casa celui mare?
Unde este cortul locuinţei celor răi?»
29 Nu i-aţi întrebat pe cei ce călătoresc
şi n-aţi luat voi aminte la mărturia lor,
30 potrivit căreia cel rău e cruţat în ziua nenorocirii
şi scăpat în ziua mâniei?[h]
31 Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui?
Cine îl răsplăteşte pentru ce a făcut?
32 Când e dus în groapă,
i se pune o strajă la mormânt.
33 Bulgării din vale îi sunt dulci;
toţi oamenii merg după el
şi o mulţime fără număr merge înaintea lui.[i]
34 Deci cum mă veţi mângâia voi cu vorbe deşarte?
Ce mai rămâne din răspunsurile voastre decât minciună?“
24 O zi mai târziu au ajuns în Cezareea. Corneliu îi aştepta împreună cu rudele şi prietenii apropiaţi pe care-i invitase. 25 Pe când dădea Petru să intre în casă, Corneliu l-a întâmpinat, a căzut la picioarele lui şi i s-a închinat.
26 Petru însă l-a ridicat, zicând:
– Ridică-te! Şi eu sunt tot om!
27 Şi, continuând să vorbească cu el, a intrat înăuntru, unde a găsit mulţi oameni care se adunaseră.
28 El le-a zis:
– Ştiţi că unui iudeu îi este interzis de Lege să se asocieze sau să viziteze un străin, dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe nici un om pângărit sau necurat. 29 De aceea am venit fără ezitare când s-a trimis după mine. Vă întreb deci, cu ce scop aţi trimis după mine?
30 Corneliu a zis:
– Cu patru zile în urmă, eram în casa mea şi mă rugam chiar în ceasul acesta, ceasul al nouălea. Şi iată că un om îmbrăcat în haine strălucitoare a stat înaintea mea 31 şi a zis: „Corneliu, rugăciunea ta a fost ascultată şi milosteniile tale au fost amintite înaintea lui Dumnezeu. 32 Prin urmare, trimite la Iafo şi cheamă-l pe Simon, care mai este numit şi Petru; el găzduieşte în casa lui Simon, un tăbăcar, lângă mare (; când va veni el, îţi va vorbi)[a]. 33 Am trimis deci imediat la tine şi ai făcut bine că ai venit. Acum deci noi toţi suntem prezenţi aici, înaintea lui Dumnezeu, ca să auzim tot ce ţi-a poruncit Domnul!
34 Atunci Petru a luat cuvântul şi a zis:
– Într-adevăr, înţeleg acum că Dumnezeu nu este părtinitor, 35 ci că, în orice neam, cel ce se teme de El şi lucrează dreptate este primit de El. 36 El a trimis fiilor lui Israel Cuvântul, vestind Evanghelia păcii prin Isus Cristos, Care este Domnul tuturor. 37 Voi ştiţi ce s-a întâmplat prin toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul predicat de Ioan: 38 cum Dumnezeu L-a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, Care mergea pretutindeni, făcând bine şi vindecându-i pe toţi cei ce erau asupriţi de diavolul[b], căci Dumnezeu era cu El. 39 Noi suntem martori ai tuturor lucrurilor pe care le-a făcut El în ţara iudeilor şi în Ierusalim; El este Cel pe Care ei L-au omorât, atârnându-L pe lemn. 40 Pe El, Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi a îngăduit să Se facă văzut, 41 nu întregului popor, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat şi am băut împreună cu El după ce a înviat dintre cei morţi. 42 El ne-a poruncit să predicăm poporului şi să depunem mărturie că El este Cel desemnat de Dumnezeu ca Judecător al celor vii şi al celor morţi. 43 Toţi profeţii depun mărturie despre El, şi anume că oricine crede în El primeşte, prin Numele Lui, iertarea de păcate.
44 În timp ce rostea Petru aceste cuvinte, Duhul Sfânt S-a coborât peste toţi cei ce ascultau Cuvântul. 45 Credincioşii circumcişi care veniseră cu Petru au rămas uluiţi de faptul că darul Duhului Sfânt fusese turnat şi peste neamuri. 46 Căci îi auzeau vorbind în limbi şi preamărindu-L pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: 47 „Oare poate opri cineva apa să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?!“ 48 Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele lui Isus Cristos. Atunci l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.