Previous Prev Day Next DayNext

Old/New Testament

Each day includes a passage from both the Old Testament and New Testament.
Duration: 365 days
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)
Version
Iov 17-19

17 Duhul îmi este zdrobit,
    mi se sting zilele,
        mormântul mă aşteaptă.
Sunt înconjurat de batjocoritori,
    ochii mei trebuie să privească la duşmănia lor.

Pune-Te zălog pentru mine!
    Cine ar putea răspunde pentru mine?
Pentru că Tu le-ai închis minţile ca să nu înţeleagă,
    de aceea nu-i vei lăsa să triumfe.
Cel ce-şi trădează prietenii pentru câştig,
    copiilor aceluia li se vor închide ochii.

El m-a făcut de pomină pentru oameni
    şi am devenit unul în faţa căruia ceilalţi scuipă.
Ochii mi se-ntunecă de durere
    şi toate mădularele mele sunt ca o umbră.
Cei drepţi sunt înmărmuriţi când văd aceasta;
    cel nevinovat se ridică împotriva celui lipsit de evlavie.
Totuşi cei drepţi se ţin de calea lor
    şi cei cu mâinile curate vor fi şi mai tari.

10 Dar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăşi să-mi vorbiţi!
    Nu voi găsi însă nici un înţelept între voi.
11 Zilele mi-au trecut, planurile mi s-au risipit
    şi chiar şi dorinţele inimii mele.
12 Oamenii aceştia fac din noapte zi
    şi înaintea întunericului zic: «Lumina e aproape!»
13 Dacă mă uit la Locuinţa Morţilor ca la casa mea,
    dacă îmi fac culcuşul în întuneric,
14 dacă zic gropii: «Eşti tatăl meu!»
    şi viermelui: «Mama mea!» sau «Sora mea!»,
15 unde îmi mai este nădejdea?
    Mai poate vedea cineva vreo nădejde pentru mine?
16 Se va pogorî ea la porţile Locuinţei Morţilor?
    Vom coborî împreună în ţărână?“

Al doilea discurs al lui Bildad din Şuah

18 Atunci Bildad din Şuah i-a zis:

„Când vei înceta să mai vorbeşti?
    Vino-ţi în fire! şi vom putea vorbi!
De ce suntem priviţi ca nişte vite?
    De ce suntem proşti în ochii tăi?
Pentru tine, care te sfâşii în mânia ta,
    să fie uitat pământul?
        Sau să fie mutate stâncile din locul lor?

Cu siguranţă, lumina celui rău se va stinge
    şi flacăra focului său nu va mai străluci.
În cortul lui lumina devine întuneric,
    se stinge candela deasupra lui.
Puterea paşilor săi e slăbită.
    Propriile-i planuri îl trântesc la pământ.
Picioarele îl împing în laţ
    şi el umblă deasupra unei capcane.
O cursă îl prinde de călcâi,
    o prinzătoare îl ţine tare.
10 Un laţ în care cade prins este ascuns în pământ,
    o cursă este pe cărarea lui.
11 Spaime se năpustesc asupra lui din toate părţile
    şi-l urmăresc la fiecare pas.
12 Puterea lui e slăbită de foame,
    nenorocirea e pregătită pentru momentul căderii lui.
13 Ele îi mănâncă părţi din piele;
    întâiul născut al morţii îi mănâncă mădularele.
14 E smuls din siguranţa cortului său
    şi e târât spre împăratul spaimelor.
15 În cortul său locuieşte focul[a]
    şi pucioasă este presărată peste locuinţa lui.
16 Jos i se usucă rădăcinile,
    iar sus i se ofilesc ramurile.
17 Amintirea lui e ştearsă de pe pământ;
    nu mai are nici un nume pe întinderea ţării.
18 E tras de la lumină în întuneric
    şi este alungat din lume.
19 El nu mai lasă nici moştenitori, nici urmaşi
    şi nici vreo altă rămăşiţă acolo unde a trăit.
20 Oamenii din apus sunt uimiţi de soarta lui;
    oamenii din răsărit sunt cuprinşi de groază.
21 Aşa este locuinţa celui nelegiuit,
    aşa este locul celui ce nu-L cunoaşte pe Dumnezeu.“

Răspunsul lui Iov

19 Iov a răspuns:

„Până când îmi veţi chinui sufletul
    şi mă veţi zdrobi cu vorbe?
De zece ori[b] m-aţi batjocorit.
    M-aţi ocărât fără ruşine.
Dacă e adevărat că m-am rătăcit,
    greşeala aceasta este a mea.
Dacă voi vă înălţaţi deasupra mea
    şi căutaţi să-mi dovediţi vinovăţia,
să ştiţi atunci că Dumnezeu mi-a făcut rău
    şi m-a înconjurat cu laţul Lui.

Deşi strig: «Sunt nedreptăţit!», nu mi se răspunde;
    strig tare, dar nu mi se face dreptate.
El mi-a tăiat calea şi nu mai pot trece,
    El mi-a învăluit căile în întuneric.
M-a despuiat de slava mea
    şi mi-a smuls coroana de pe cap.
10 Mă sfâşie din toate părţile până pier;
    îmi smulge nădejdea ca pe un copac.
11 Mânia Lui arde împotriva mea;
    mă consideră unul dintre duşmanii Săi.
12 Oştile Lui pornesc în forţă,
    au ridicat o rampă de asalt în drumul lor către mine,
        şi-au aşezat tabăra în jurul cortului meu.

13 Mi-a îndepărtat fraţii de mine,
    cunoscuţii mei s-au îndepărtat de mine.
14 Rudele mele m-au părăsit
    şi prietenii m-au uitat.
15 Sunt un străin pentru oaspeţii şi slujitoarele mele;
    în ochii lor sunt un necunoscut.
16 Îmi chem slujitorul, dar el nu-mi răspunde,
    deşi mă rog de el cu gura mea.
17 Soţia mea nu poate suferi suflarea mea,
    fiii mamei mele mă consideră dezgustător.
18 Chiar şi copiii mă dispreţuiesc;
    când mă ridic, îşi bat joc de mine.
19 Toţi prietenii mei apropiaţi mă urăsc,
    cei pe care-i iubesc s-au întors împotriva mea.
20 Nu sunt decât piele şi os;
    n-am rămas decât cu pielea dinţilor mei.

21 Fie-vă milă de mine, prietenii mei, fie-vă milă,
    pentru că m-a lovit mâna lui Dumnezeu!
22 De ce mă urmăriţi ca Dumnezeu
    şi nu vă mulţumiţi cu carnea mea?

23 O! aş vrea să-mi fie scrise cuvintele,
    să fie scrise pe un sul.
24 Să fie săpate cu o daltă de fier şi pe plumb[c],
    săpate-n stâncă pe vecie!
25 Ştiu că Răscumpărătorul[d] meu este viu
    şi că, la sfârşit, se va ridica pe pământ.
26 Chiar după ce pielea mi-a fost nimicită,
    în trup fiind[e], Îl voi vedea pe Dumnezeu.
27 Îl voi vedea de partea mea,
    Îl voi vedea cu ochii mei, şi nu-mi va mai fi un străin![f]
        Inima îmi tânjeşte înăuntrul meu.[g]

28 Veţi spune atunci: «De ce îl urmăream?»

Şi astfel rădăcina adevărului va fi găsită în mine[h].

29 Temeţi-vă de sabie,

căci mânia aduce pedeapsa sabiei,

ca să ştiţi că există o judecată.“

Faptele Apostolilor 10:1-23

Corneliu

10 În Cezareea era un om pe nume Corneliu, un centurion[a] din cohorta[b] numită „Italiana“. Era evlavios şi temător de Dumnezeu[c], împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii poporului şi se ruga mereu lui Dumnezeu. Într-o zi, cam pe la ceasul al nouălea[d], a văzut clar, într-o viziune, pe un înger al lui Dumnezeu intrând la el şi spunându-i:

– Corneliu!

Corneliu s-a uitat ţintă la el şi s-a înspăimântat. El a zis:

– Ce este, domnule?

Îngerul i-a spus:

– Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, ca o jertfă de aducere-aminte[e]. Acum, trimite nişte bărbaţi la Iafo şi cheamă-l pe Simon, cel care mai este numit şi Petru. El găzduieşte la Simon, un tăbăcar, a cărui casă este lângă mare.

Cum a plecat îngerul care-i vorbise, Corneliu a chemat doi din slujitorii săi din casă şi un soldat evlavios, care-i era devotat tot timpul, şi, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iafo.

Viziunea lui Petru

În ziua următoare, în timp ce ei erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit pe acoperiş să se roage pe la ceasul al şaselea[f]. 10 I s-a făcut foame şi a vrut să mănânce. În timp ce-i pregăteau masa, a căzut într-o răpire sufletească. 11 A văzut cerul deschis şi ceva ca o pânză mare fiind coborâtă pe pământ de cele patru colţuri. 12 În ea se aflau tot felul de patrupede, animale mici[g] ale pământului şi păsări ale cerului. 13 Un glas i-a vorbit astfel:

– Petru, ridică-te, înjunghie şi mănâncă!

14 Însă Petru a zis:

– În nici un caz, Doamne! Căci niciodată n-am mâncat ceva pângărit sau necurat!

15 Glasul i-a vorbit din nou, a doua oară:

– Ceea ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti pângărit!

16 Lucrul acesta s-a întâmplat de trei ori; apoi, imediat pânza a fost luată la cer. 17 În timp ce Petru era preocupat de înţelesul acestei viziuni, iată că bărbaţii trimişi de Corneliu aflaseră unde este casa lui Simon şi stăteau la poartă, 18 întrebând cu glas tare dacă Simon, care mai este numit şi Petru, găzduieşte acolo. 19 În timp ce Petru încă se gândea la viziune, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei bărbaţi; 20 ridică-te deci, coboară şi du-te cu ei fără să faci deosebire, pentru că Eu i-am trimis.“

21 Aşadar, Petru a coborât la bărbaţii aceia şi le-a zis:

– Eu sunt cel pe care-l căutaţi. Care este motivul pentru care aţi venit?

22 Ei i-au răspuns:

– Centurionul Corneliu, om drept, temător de Dumnezeu şi vorbit de bine prin tot neamul iudeilor, a fost înştiinţat printr-un înger sfânt să trimită să te cheme în casa lui şi să audă cuvinte de la tine.

23 Petru deci i-a invitat înăuntru şi i-a găzduit.

Petru, acasă la Corneliu

În ziua următoare s-a sculat şi a plecat împreună cu ei; l-au însoţit şi unii dintre fraţii din Iafo.

Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.