Old/New Testament
14 Omul născut din femeie
are zile puţine,
dar pline de necaz.
2 Răsare ca o floare şi se usucă;
fuge ca o umbră şi nu se mai vede.
3 Ai Tu ochii aţintiţi asupra unui astfel de om?
Îl[a] chemi Tu la judecată cu Tine?
4 Cine poate scoate ceva curat din ceva necurat?
Nimeni!
5 Zilele omului sunt hotărâte.
Tu cunoşti numărul lunilor lui
şi i-ai pus hotare pe care nu le poate trece.
6 Aşa că nu te mai uita la el şi lasă-l singur
să se bucure ca un lucrător de ziua lui.
7 Pentru un copac tot mai este nădejde:
dacă este tăiat, el va răsări din nou
şi lăstarii lui nu încetează să reapară.
8 Deşi rădăcina îi îmbătrâneşte în pământ
şi-i piere trunchiul în ţărână,
9 la mireasma apei va înmuguri
şi va da ramuri ca o plantă.
10 Fiinţa umană, însă, când moare, îşi pierde toată vlaga;
omul, după ce îşi dă ultima suflare, nu mai este.
11 După cum apele pier din mare,
iar râul seacă şi se usucă,
12 tot aşa omul se culcă şi nu se mai ridică,
cât vor fi cerurile nu se mai trezeşte,
nici nu se mai scoală din somnul lui.
13 O! de m-ai ascunde în Locuinţa Morţilor,
de m-ai acoperi până Îţi trece mânia
şi de mi-ai hotărî o vreme când să-Ţi aminteşti de mine!
14 Dacă un om moare, va trăi el din nou?
În toate zilele trudei mele,
aş aştepta să-mi vină eliberarea.
15 Atunci mă vei chema şi-Ţi voi răspunde;
vei tânji după lucrarea mâinilor Tale.
16 Atunci îmi vei număra paşii
şi nu-mi vei mai ţine în seamă păcatul;
17 vei pecetlui fărădelegile mele într-un sac
şi-mi vei acoperi nedreptatea.
18 Dar aşa cum munţii cad şi se surpă,
iar stânca e mutată din locul ei
19 şi aşa cum apa sapă în piatră,
iar torenţii spală pământul,
tot aşa distrugi Tu nădejdea omului.
20 Îl învingi pentru totdeauna şi el se duce;
îi schimbi înfăţişarea şi apoi îl izgoneşti.
21 Dacă fiii lui sunt onoraţi, el nu ştie,
dacă sunt înjosiţi, el nu vede.
22 El simte doar durerea trupului său
şi suferă doar pentru sine.“
Al doilea discurs al lui Elifaz din Teman
15 Atunci Elifaz din Teman i-a zis:
2 „Oare se cade să răspundă înţeleptul cu învăţături deşarte
şi să-şi umple stomacul cu vântul de răsărit?
3 Să se apere folosind cuvinte nefolositoare
sau o vorbire fără de folos?
4 Tu dai la o parte chiar şi frica de Dumnezeu
şi împiedici cugetarea înaintea lui Dumnezeu.
5 Nedreptatea ta te învaţă ce să spui,
iar limba ta e ca a unui om viclean.
6 Gura ta te condamnă, nu a mea,
buzele tale mărturisesc împotriva ta.
7 Crezi că tu te-ai născut primul între oameni?
Ai fost adus pe lume înaintea dealurilor?
8 Ai fost tu la sfatul lui Dumnezeu?
Tu eşti singurul care are înţelepciune?
9 Ce ştii tu, şi noi să nu ştim?
Ce cunoşti tu, şi noi să nu cunoaştem?
10 Între noi sunt oameni cu părul cărunt,
oameni mai bătrâni chiar decât tatăl tău.
11 Sunt prea neînsemnate pentru tine mângâierile lui Dumnezeu
sau cuvintele care ţi-au fost spuse cu blândeţe?
12 De ce îţi îndepărtezi inima?
Şi ce înseamnă strălucirea ochilor tăi,
13 de îţi întărâţi duhul împotriva lui Dumnezeu
şi laşi să-ţi iasă din gură astfel de cuvinte?
14 Ce este omul ca el să poată fi curat
sau ce este cel născut din femeie ca să poată fi drept?
15 Dacă Dumnezeu nu se încrede nici în sfinţii Săi,
dacă nici chiar cerurile nu sunt curate în ochii Săi,
16 cu atât mai puţin omul care este mârşav şi corupt,
care bea nedreptatea ca pe apă.
17 Ascultă-mă! şi îţi voi face cunoscut,
îţi voi arăta ceea ce am văzut,
18 ceea ce-au povestit oamenii înţelepţi,
care nu au ascuns nimic din ce le-au spus părinţii lor,
19 pentru că doar lor le-a fost dată ţara
şi nici un străin n-a trecut printre ei.
20 Cel rău se chinuie în durere în toate zilele sale
şi are parte de cruzime în toţi anii lui.
21 Zgomote înspăimântătoare îi umplu urechile;
când toate par bine, tâlharii îl atacă.
22 Nu speră că va scăpa de întuneric;
el este însemnat pentru sabie.
23 Aleargă încoace şi încolo după pâine, zicând: «Unde e?»[b]
Ştie că ziua întunericului e aproape.
24 Necazul şi neliniştea îl înspăimântă,
se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă,
25 căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu
şi s-a mândrit înaintea Celui Atotputernic,
26 pentru că a alergat cu încăpăţânare împotriva Lui,
cu un scut gros şi puternic.
27 Deşi faţa i s-a umflat de grăsime
şi i s-au îngrăşat şalele,
28 el va locui în cetăţi distruse
şi în case în care nu stă nimeni,
în case gata să ajungă o grămadă de ruine.
29 Nu se va mai îmbogăţi, nu-i va mai creşte averea
şi averea lui nu va mai împânzi ţara.
30 Nu va scăpa de întuneric,
o flacără îi va usca mlădiţele
şi suflarea gurii lui Dumnezeu îl va îndepărta.
31 Să nu se înşele încrezându-se în deşertăciune,
căci deşertăciunea îi va fi răsplata.
32 Va fi răsplătit înainte de vreme
şi mlădiţele lui nu vor înverzi.
33 El va fi ca o viţă ai cărei struguri au fost rupţi,
ca un măslin ale cărui flori au căzut.
34 Căci gloata celor lipsiţi de evlavie va ajunge stearpă
şi focul va arde corturile celor ce iubesc mita.
35 Ei zămislesc necazul şi dau naştere la rău,
pântecele lor pregăteşte înşelătoria.“
Răspunsul lui Iov
16 Iov a răspuns:
2 „Am auzit multe lucruri ca acestea!
Sunteţi cu toţii nişte mângâietori jalnici!
3 Când se vor termina toate aceste vorbe în vânt?
Sau ce îţi dă imbold când răspunzi?
4 Şi eu aş putea vorbi ca voi,
dacă aţi fi în locul meu.
Aş ţine cuvântări alese împotriva voastră
şi aş da din cap înaintea voastră.
5 Dar gura mea v-ar încuraja,
iar mângâierea buzelor mele v-ar alina.
6 Totuşi dacă vorbesc, nu mi se micşorează durerea,
iar dacă tac, aş fi eu alinat?
7 Dar acum Tu m-ai lăsat fără puteri,
mi-ai distrus toată casa,
8 m-ai apucat şi toate acestea stau ca mărturie.
Slăbiciunea mea se ridică şi mă învinuieşte.
9 El mă sfâşie şi mă duşmăneşte în mânia Lui,
scrâşneşte din dinţi împotriva mea;
potrivnicul meu mă străpunge cu privirea lui.
10 Oamenii deschid gura să mă batjocorească,
mă bat peste obraji cu dispreţ
şi se unesc împotriva mea.
11 Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celui nelegiuit
şi mă aruncă în braţele celor răi.
12 Eram în pace, dar El m-a scuturat,
m-a prins de ceafă şi m-a zdrobit;
m-a luat drept ţintă.
13 Arcaşii Lui m-au înconjurat.
El îmi străpunge rărunchii fără milă
şi-mi varsă fierea pe pământ.
14 Mă frânge bucată cu bucată,
se năpusteşte asupra mea ca un războinic.
15 Mi-am cusut un sac pe piele
şi mi-am îngropat fruntea în ţărână.
16 Faţa îmi este roşie de plâns
şi pleoapele îmi sunt acoperite de întuneric,
17 deşi în mâinile mele nu este răutate
şi rugăciunea mea este curată.
18 Pământule, nu-mi acoperi sângele!
Vaietul meu să nu găsească loc de odihnă!
19 Chiar acum martorul meu este în cer;
apărătorul meu este în înălţimi.
20 Mijlocitorul meu este prietenul meu,
iar ochii mei varsă lacrimi către Dumnezeu.
21 El mijloceşte pentru un om la Dumnezeu,
aşa cum vorbeşte un om în apărarea prietenului său.
22 Căci numărul anilor mei se apropie de sfârşit
şi mă voi duce pe un drum fără întoarcere.
22 Dar Saul se întărea tot mai mult şi le provoca nedumerire iudeilor care locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Cristosul.
23 După mai multe zile, iudeii au uneltit să-l omoare, 24 însă Saul a aflat despre uneltirea lor. Zi şi noapte ei supravegheau porţile, ca să-l omoare. 25 Dar într-o noapte, ucenicii l-au luat şi l-au coborât prin zid, dându-l jos într-un coş.
26 Când a ajuns în Ierusalim, a încercat să li se alăture ucenicilor, dar toţi se temeau de el, pentru că nu credeau că este un ucenic. 27 Atunci Barnabas l-a luat şi l-a dus la apostoli; le-a istorisit cum, pe drum, Saul Îl văzuse pe Domnul, şi El îi vorbise, şi cum, în Damasc, vorbise cu îndrăzneală în Numele lui Isus. 28 De atunci venea şi se ducea împreună cu ei în Ierusalim, vorbind cu îndrăzneală în Numele Domnului. 29 De asemenea, vorbea şi purta dispute cu iudeii elenişti[a], dar ei încercau să-l omoare. 30 Când au aflat fraţii lucrul acesta, l-au dus la Cezareea şi l-au trimis în Tars.
31 Pe atunci, biserica de prin toată Iudeea, Galileea şi Samaria, se bucura de pace şi era consolidată; umbla în frică de Domnul şi, prin încurajarea Duhului Sfânt, se înmulţea.
Petru, în Lida şi în Iafo
32 În timp ce călătorea prin toate regiunile, Petru s-a coborât şi la sfinţii care locuiau în Lida. 33 Acolo a găsit un om pe nume Enea, care de opt ani zăcea în pat, pentru că era paralizat. 34 Petru i-a zis: „Enea, Isus Cristos te vindecă! Ridică-te şi fă-ţi patul!“ Şi el s-a ridicat imediat. 35 Toţi locuitorii din Lida şi din Şaron l-au văzut şi s-au întors la Domnul.
36 În Iafo era o ucenică, pe nume Tabita, care tradus înseamnă „Gazelă“ (sau Dorca)[b]. Viaţa ei era plină de fapte bune şi de milosteniile pe care le făcea. 37 În zilele acelea, ea s-a îmbolnăvit şi a murit. Au spălat-o şi au pus-o în camera de sus. 38 Lida este aproape de Iafo; prin urmare, când au auzit că Petru este în Lida[c], ucenicii au trimis doi bărbaţi să-l roage: „Nu ezita să vii până la noi!“ 39 Petru s-a sculat şi a plecat împreună cu ei. Când a ajuns, l-au condus în camera de sus. Toate văduvele au venit lângă el, plângând şi arătându-i tunicile şi hainele pe care le făcea Dorca pe când era cu ele. 40 Petru i-a scos afară pe toţi, a îngenuncheat şi s-a rugat; apoi s-a întors spre trup şi a zis: „Tabita, scoală-te!“ Ea a deschis ochii şi, când l-a văzut pe Petru, s-a ridicat. 41 El i-a dat mâna şi a ridicat-o; apoi i-a chemat pe sfinţi şi pe văduve şi le-a înfăţişat-o vie. 42 Acest fapt a devenit cunoscut prin tot Iafo şi mulţi au crezut în Domnul. 43 Petru a rămas mai multe zile în Iafo, la un anume Simon, un tăbăcar.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.