Old/New Testament
Primul discurs al lui Ţofar din Naamat
11 Atunci Ţofar din Naamat a luat cuvântul şi a zis:
2 „Să rămână tot acest potop de cuvinte fără răspuns
şi toate aceste vorbe multe să fie o dovadă a dreptăţii?
3 Crezi că flecăreala ta va închide gura altora
şi că-ţi vei bate joc de alţii fără să te mustre nimeni?
4 Tu zici: «Învăţătura mea e curată
şi sunt fără pată în ochii Tăi!»,
5 dar de-ar vorbi Dumnezeu,
de Şi-ar deschide gura împotriva ta
6 şi de ţi-ar arăta tainele înţelepciunii,
– căci adevărata înţelepciune are două feţe, –
ai şti atunci că Dumnezeu ţi-a iertat mai mult decât meriţi.
7 Poţi tu să descoperi misterele lui Dumnezeu?
Poţi tu să descoperi capătul Celui Atotputernic?
8 Ele sunt cât înălţimile cerurilor – ce poţi face?
Ele sunt mai adânci decât Locuinţa Morţilor – ce poţi şti?
9 Întinderea lor este mai lungă decât pământul
şi mai largă decât marea.
10 Dacă El trece şi întemniţează
şi cheamă la judecată, cine-L poate opri?
11 Pentru că El îi cunoaşte pe bărbaţii înşelători,
iar când vede răutatea, oare nu va lua seamă?
12 Dar un om nătâng nu poate deveni înţelept,
după cum nici măgarul sălbatic nu se poate naşte om.
13 Dacă îţi vei îndrepta inima
şi îţi vei ridica mâinile spre El,
14 dacă vei înlătura nedreptatea din mâna ta
şi nu vei lăsa ca în cortul tău să locuiască răutatea,
15 atunci îţi vei putea ridica faţa fără să te ruşinezi,
vei fi tare şi nu te vei teme.
16 Îţi vei uita necazul
şi-ţi vei aminti de ea ca de apele care au trecut.
17 Viaţa ta va fi mai strălucitoare ca amiaza
şi întunericul ei va fi ca dimineaţa.
18 Vei fi plin de încredere pentru că va fi nădejde,
vei fi păzit şi te vei odihni în siguranţă.
19 Te vei culca şi nimeni nu te va mai înspăimânta;
mulţi vor căuta bunăvoinţa ta.
20 Dar ochii celor răi vor cădea de oboseală,
orice cale de scăpare va fi pierdută pentru ei
şi nădejdea lor e să-şi dea ultima suflare.“
Răspunsul lui Iov
12 Iov a răspuns:
2 „Cu siguranţă, voi sunteţi glasul celor mulţi[a]
şi înţelepciunea va muri odată cu voi.
3 Dar ca şi voi am şi eu minte,
nu sunt mai prejos decât voi.
Cine nu ştie toate aceste lucruri?
4 Am ajuns de râsul prietenilor mei,
deşi L-am chemat pe Dumnezeu şi mi-a răspuns.
Sunt luat în derâdere, deşi sunt curat şi drept.
5 O nenorocire, de care râd cei ce o duc bine,
e pregătită pentru cei cărora le alunecă piciorul.
6 Corturile tâlharilor sunt în pace
şi cei ce-L mânie pe Dumnezeu sunt în siguranţă,
purtându-şi zeul în mâini[b].
7 Întreabă animalele şi te vor învăţa,
păsările văzduhului îţi vor spune;
8 întreabă pământul şi te va învăţa,
peştii mării îţi vor spune.
9 Care dintre toate acestea nu ştiu
că mâna Domnului[c] le-a făcut?
10 În mâna Sa e viaţa fiecărei creaturi
şi suflarea oricărui om.
11 Nu analizează urechea cuvintele,
aşa cum gustă cerul gurii mâncarea?
12 Nu se găseşte înţelepciunea la cei bătrâni?
Viaţa lungă nu aduce ea pricepere?
13 Ale lui Dumnezeu sunt înţelepciunea şi puterea,
sfatul şi priceperea sunt ale Lui.
14 Dacă El dărâmă, nimeni nu poate rezidi.
Pe cel închis de El, nimeni nu-l poate elibera.
15 Dacă El opreşte apele, vine seceta;
dacă El le dă drumul, acestea inundă ţara.
16 Ale Lui sunt puterea şi victoria;
cel înşelat şi cel ce înşală sunt sub stăpânirea Lui.
17 El îi face pe sfetnici să umble goi
şi îi face nebuni pe judecători.
18 El desface cingătorile împăraţilor
şi le leagă coapsele cu o frânghie.
19 El îi face pe preoţi să umble goi
şi îi răstoarnă pe cei puternici.
20 Închide gura sfătuitorilor
şi le ia mintea celor bătrâni.
21 El revarsă dispreţ asupra nobililor
şi îl dezarmează pe cel puternic.[d]
22 El descoperă adâncimile întunericului
şi aduce întunericul adânc la lumină.
23 El înalţă neamurile şi tot El le coboară,
El le face să crească şi tot El le împrăştie.
24 El ia mintea conducătorilor pământului
şi-i face să rătăcească printr-o pustietate fără drum.
25 Bâjbâie în întuneric fără lumină,
se clatină ca nişte oameni beţi.
13 Ochiul meu a văzut toate aceste lucruri,
urechile mele au auzit şi au înţeles.
2 Ce ştiţi voi ştiu şi eu;
nu sunt mai prejos decât voi.
3 Dar vreau să vorbesc Celui Atotputernic,
vreau să-mi apăr cauza înaintea lui Dumnezeu!
4 Voi mă amăgiţi cu minciuni,
toţi sunteţi nişte doctori de nimic.
5 Mai bine aţi fi tăcut!
Aşa aţi fi arătat înţelepciune.
6 Ascultaţi-mi apărarea,
ascultaţi răspunsul buzelor mele!
7 Vreţi să vorbiţi cu răutate în Numele lui Dumnezeu
şi să spuneţi minciuni în favoarea Lui?
8 Vreţi să-I ţineţi partea
sau să fiţi apărători ai lui Dumnezeu?
9 Va fi oare bine de voi când vă va cerceta?
Îl puteţi oare înşela aşa cum înşală un om pe un altul?
10 Oare nu vă va mustra El,
dacă încercaţi să-I ţineţi partea pe ascuns?
11 Oare nu vă va înspăimânta măreţia Lui?
Nu va cădea peste voi groaza Lui?
12 Cugetările voastre sunt proverbe de cenuşă,
iar apărarea voastră e una de lut.
13 Tăceţi! şi vă voi vorbi;
apoi fie ce-o fi!
14 La ce bun să-mi iau carnea în dinţi
şi să-mi pun viaţa în propriile mâini?
15 Chiar dacă mă va ucide, tot voi nădăjdui în El.
Da, îmi voi apăra căile înaintea feţei Lui.[e]
16 Chiar şi lucrul acesta poate fi spre scăparea mea:
ştiu că cei lipsiţi de evlavie nu pot ajunge înaintea Lui.
17 Ascultaţi-mi cu atenţie cuvintele,
luaţi aminte la ceea ce vreau să vă spun!
18 Mi-am pregătit apărarea;
ştiu că am dreptate.
19 Cine poate să mă acuze?
Dacă va face cineva lucrul acesta, atunci voi tăcea şi voi muri.
20 Dumnezeule, dă-mi doar două lucruri
şi nu mă voi ascunde de faţa Ta:
21 ridică-Ţi mâna de pe mine
şi nu mai lăsa groaza Ta să mă înspăimânte.
22 Apoi cheamă-mă şi-Ţi voi răspunde
sau lasă-mă să vorbesc şi răspunde-mi Tu.
23 Cât de multe sunt nelegiuirile şi păcatele mele?
Arată-mi fărădelegile şi păcatul meu!
24 De ce-Ţi ascunzi faţa
şi mă consideri un duşman?
25 Vrei să înspăimânţi o frunză suflată de vânt
şi să urmăreşti un pai uscat?
26 Căci scrii lucruri amare împotriva mea
şi mă faci să moştenesc păcatele tinereţii mele.
27 Îmi pui picioarele în butuci,
îmi urmăreşti toate căile
şi pui hotar paşilor mei.
28 În felul acesta trupul mi se destramă ca un lucru putred,
ca o haină mâncată de molii.
Convertirea lui Saul
9 Între timp însă, Saul încă sufla ameninţare şi ucidere împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot 2 şi a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damasc, astfel încât, dacă i-ar găsi pe unii care sunt adepţi ai Căii[a], atât bărbaţi, cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim. 3 În timp ce era pe drum şi se apropia de Damasc, a strălucit deodată împrejurul lui o lumină din cer. 4 El a căzut la pământ şi a auzit un glas care-i zicea:
– Saul, Saul, de ce Mă persecuţi?
5 El a întrebat:
– Cine eşti, Doamne[b]?
Isus i-a răspuns:
– Eu sunt Isus, Cel pe Care tu Îl persecuţi! 6 Ridică-te[c], intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci! .
7 Bărbaţii care-l însoţeau în călătorie s-au oprit amuţiţi; auzeau într-adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni. 8 Saul s-a sculat de la pământ şi, măcar că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic. Prin urmare, l-au luat de mână şi l-au dus în Damasc. 9 Timp de trei zile n-a văzut şi n-a mâncat, nici n-a băut nimic.
10 În Damasc era un ucenic pe nume Ananias. Domnul i-a vorbit într-o viziune:
– Ananias!
– Iată-mă, Doamne! a răspuns el.
11 Domnul i-a zis:
– Scoală-te, du-te pe strada numită „Dreaptă“ şi caută în casa lui Iuda un om din Tars, pe nume Saul. Iată, chiar acum el se roagă 12 şi a văzut într-o viziune un om pe nume Ananias, intrând şi punându-şi mâinile peste el ca să-şi recapete vederea!
13 Ananias I-a răspuns:
– Doamne, am auzit de la mulţi despre toate relele pe care omul acesta le-a făcut sfinţilor Tăi în Ierusalim. 14 Chiar şi aici are autoritate din partea conducătorilor preoţilor să-i lege pe toţi cei ce cheamă Numele Tău!
15 Dar Domnul i-a zis:
– Du-te, pentru că el este un vas al Meu pe care l-am ales ca să ducă Numele Meu atât înaintea neamurilor şi regilor lor, cât şi înaintea fiilor lui Israel! 16 Căci Eu îi voi arăta cât trebuie să sufere de dragul Numelui Meu!
17 Ananias a plecat, a intrat în casa unde era Saul şi, punându-şi mâinile peste el, a zis: „Frate Saul, m-a trimis Domnul – Isus, Cel Care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai – ca să-ţi recapeţi vederea şi să fii umplut de Duhul Sfânt!“ 18 Imediat, de pe ochii lui au căzut un fel de solzi, şi el şi-a recăpătat vederea. Apoi s-a ridicat, a fost botezat 19 şi, după ce a mâncat ceva, i-au revenit puterile.
Saul, în Damasc şi Ierusalim
Saul a rămas câteva zile cu ucenicii în Damasc 20 şi imediat a început să predice în sinagogi despre Isus, şi anume că El este Fiul lui Dumnezeu. 21 Toţi cei ce-l auzeau rămâneau uimiţi şi ziceau: „Nu este el acela care făcea prăpăd în Ierusalim printre cei ce chemau Numele acesta?! Şi n-a venit el aici ca să-i ducă legaţi la conducătorii preoţilor?!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.