Previous Prev Day Next DayNext

Old/New Testament

Each day includes a passage from both the Old Testament and New Testament.
Duration: 365 days
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)
Version
Iov 3-4

Plângerea lui Iov

După toate aceasta, Iov şi-a deschis gura şi a început să blesteme ziua în care s-a născut. Iov a zis:

„Să piară ziua în care m-am născut
    şi noaptea în care s-a zis: «S-a născut un băiat!»
Prefacă-se în întuneric ziua aceea!
    Fie ca Dumnezeu să nu se îngrijească de ea din ceruri,
        iar lumina să nu strălucească peste ea!
Negura şi bezna[a] să o cuprindă,
    norii să o acopere,
        întunecimea zilei să o înspăimânte!
Întunericul să stăpânească noaptea aceea!
    Să nu se bucure între zilele din an,
        să nu fie numărată între luni!
Da, noaptea aceea să fie stearpă,
    să nu se audă nici un strigăt de bucurie în ea!
Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele[b],
    de cei ce se pricep să întărâte Leviatanul[c]!
Stelele zorilor ei să fie întunecate,
    să dorească lumina, dar să nu o primească!
        Să nu vadă pleoapele dimineţii,
10 pentru că n-a închis uşile pântecelui mamei mele
    şi n-a ascuns necazul de ochii mei.

11 De ce n-am murit la naştere
    şi n-am pierit când am ieşit din pântece?
12 De ce au fost genunchi care să mă primească
    şi sâni care să mă alăpteze?
13 Acum aş fi stat culcat şi liniştit,
    aş fi dormit şi m-aş fi odihnit
14 cu împăraţii şi sfetnicii pământului,
    care şi-au zidit falnice morminte,
15 cu prinţii care au avut aur,
    care şi-au umplut casele cu argint.
16 Sau de ce n-am fost îngropat ca o stârpitură,
    ca un prunc care niciodată n-a văzut lumina?
17 Acolo cei răi nu te mai necăjesc
    şi acolo cei obosiţi se odihnesc.
18 Acolo prizonierii se bucură,
    nu mai aud glasul asupritorului.
19 Şi cel mic şi cel mare sunt acolo,
    iar sclavii sunt eliberaţi de stăpânii lor.

20 De ce i se dă lumină celui nenorocit
    şi viaţă celui cu amărăciune în suflet,
21 celor care tânjesc după moarte, dar care nu mai vine,
    care o caută mai mult decât pe o comoară ascunsă,
22 celor care nu mai pot de bucurie
    şi de veselie când găsesc mormântul,
23 omului a cărui cale este ascunsă
    şi pe care Dumnezeu l-a îngrădit de jur împrejur?
24 Gemetele îmi sunt pâinea,
    şi suspinele mi se varsă ca apa.
25 Lucrul de care mă temeam a venit asupra mea
    şi lucrul de care îmi era groază a venit peste mine.
26 N-am nici pace, nici tihnă,
    n-am nici odihnă, ci numai nelinişte.“

Primul discurs al lui Elifaz din Teman

Atunci Elifaz din Teman a luat cuvântul şi i-a zis:

„Dacă ar îndrăzni cineva să-ţi vorbească, te vei supăra?
    Dar cine ar putea să tacă?
Iată că tu i-ai învăţat pe mulţi,
    tu ai întărit mâinile slăbite.
Cuvintele tale i-au ridicat pe cei ce se clătinau
    şi au întărit genunchii care se îndoiau.
Dar acum necazul a venit asupra ta
    şi eşti descurajat;
        te atinge şi te laşi copleşit.
Nu este oare frica de Dumnezeu încrederea ta,
    iar curăţia căilor tale nu este ea nădejdea ta?

Gândeşte-te, te rog! A pierit vreodată un om nevinovat?
    Sau au fost vreodată cei drepţi nimiciţi?
Aşa cum am văzut eu, cei care ară răutatea
    şi seamănă necazul, le culeg roadele.
Suflarea lui Dumnezeu îi nimiceşte,
    iar izbucnirea mâniei Sale îi mistuie.
10 Urletul leului, răgetul leului fioros încetează
    şi colţii leilor tineri sunt zdrobiţi.
11 Leul cel puternic piere din lipsă de pradă,
    iar puii leoaicei sunt risipiţi.

12 Mi s-a spus un cuvânt pe ascuns,
    urechea mea a auzit o şoaptă.
13 În mijlocul frământărilor din timpul vedeniilor nopţii,
    când oamenii sunt cuprinşi de un somn adânc,
14 m-au năpădit frica şi cutremurul
    şi-au început să-mi tremure oasele.
15 Un duh a trecut uşor prin faţa mea;
    atunci părul de pe trup mi s-a zbârlit.
16 S-a oprit,
    dar nu i-am putut desluşi înfăţişarea;
conturul cuiva era înaintea ochilor mei.
    Şi am auzit un glas care şoptea:
17 «Poate omul să fie drept înaintea lui Dumnezeu?
    Poate el să fie curat înaintea Făcătorului său?[d]
18 Dacă nu se încrede El nici chiar în slujitorii Săi
    şi găseşte greşeli chiar şi la îngerii Săi,
19 cu atât mai mult la cei ce trăiesc în case de lut,
    ale căror temelii sunt în ţărână
        şi care sunt striviţi mai uşor decât o molie.
20 De dimineaţa până seara sunt nimiciţi;
    pier şi sunt daţi uitării pentru totdeauna.
21 Nu le este smulsă oare funia cortului lor?
    Ei mor însă fără să fi dobândit înţelepciune.»[e]

Faptele Apostolilor 7:44-60

44 Cortul Mărturiei era cu strămoşii noştri în pustie, aşa cum poruncise Cel Ce i-a spus lui Moise să-l facă după modelul pe care-l văzuse. 45 Strămoşii noştri l-au adus, la rândul lor, împreună cu Iosua, când au luat în stăpânire teritoriul neamurilor pe care le-a izgonit Dumnezeu dinaintea strămoşilor noştri; şi a rămas acolo până în zilele lui David, 46 care a găsit har înaintea lui Dumnezeu şi a cerut să-I asigure Dumnezeului lui Iacov[a] un loc de locuit. 47 Solomon însă a fost cel care I-a construit o casă. 48 Dar Cel Preaînalt nu locuieşte în lăcaşuri făcute de mâini omeneşti, aşa cum zice profetul:

49 „Cerul este tronul Meu,
    iar pământul este aşternutul picioarelor Mele!
Ce fel de casă Mi-aţi putea zidi voi Mie? zice Domnul.
    Sau unde va fi locul Meu de odihnă?
50 Oare nu mâna Mea a făcut toate aceste lucruri?“[b]

51 Oameni încăpăţânaţi, cu inima şi urechile necircumcise, voi întotdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt! Aşa cum au făcut strămoşii voştri, aşa faceţi şi voi! 52 Pe care dintre profeţi nu l-au persecutat strămoşii voştri?! Ei i-au ucis pe cei ce prevesteau venirea Celui Drept, Cel ai Cărui trădători şi ucigaşi aţi devenit voi acum, 53 voi, care aţi primit Legea poruncită prin îngeri, dar n-aţi ascultat de ea!

Lapidarea lui Ştefan

54 Când au auzit ei acestea, s-au înfuriat şi scrâşneau din dinţi împotriva lui. 55 El însă, plin de Duhul Sfânt, a privit spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu 56 şi a zis: „Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului[c] stând la dreapta lui Dumnezeu!“ 57 Atunci ei au început să strige cu glas tare şi n-au vrut să mai asculte, ci s-au repezit într-un singur gând asupra lui; 58 l-au scos afară din cetate şi l-au lovit cu pietre. Martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul. 59 Şi-l loveau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi zicea: „Doamne Isuse, primeşte duhul meu!“ 60 Apoi a căzut în genunchi şi a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta!“ Şi spunând aceasta, a adormit.

Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.