Old/New Testament

Reabilitarea providenţială a lui Mardoheu

6 În acea noapte împăratul nu a putut să doarmă. A cerut să-i fie adusă „Cartea cronicilor“, adică analele, şi i s-a citit împăratului din ea. ² S-a găsit scris ce descoperise Mardoheu cu privire la Bigtana şi Tereş, doi dintre eunucii împăratului, responsabili cu paza porţii, care încercaseră să ridice mâna împotriva împăratului Ahaşveroş. ³ Împăratul a întrebat:

– Ce onoare şi ce răsplată i s-au dat lui Mardoheu pentru această faptă?

– Nu i s-a dat nimic, i-au răspuns împăratului cei care îl slujeau.

⁴ – Cine este în curte? a mai întrebat împăratul.

Haman tocmai intrase în curtea exterioară a palatului împăratului, cu gând să-i ceară împăratului să-l spânzure pe Mardoheu pe spânzurătoarea pe care i-o pregătise. ⁵ Slujitorii împăratului i-au răspuns:

– Haman este în curte!

– Să intre! a spus împăratul.

⁶ De îndată ce Haman a intrat, împăratul l-a şi întrebat:

– Ce trebuie făcut pentru omul pe care împăratul doreşte să-l onoreze?

Haman şi-a zis atunci în gând: „Pe cine altul ar dori împăratul să-l onoreze mai mult, dacă nu pe mine?“ ⁷ Haman i-a răspuns împăratului:

– Omului pe care împăratul doreşte să-l onoreze ⁸ trebuie să i se aducă mantia imperială cu care se îmbracă împăratul, calul pe care călăreşte împăratul şi să i se pună pe cap coroana împărătească. ⁹ Calul şi haina să fie date celui mai nobil dintre demnitarii împăratului, iar el să-l îmbrace pe omul pe care împăratul doreşte să-l onoreze, să-l plimbe călare pe cal prin piaţeta cetăţii şi să strige înaintea lui: „Aşa se cuvine să se facă omului pe care împăratul doreşte să-l onoreze!“

¹⁰ Împăratul i-a zis apoi lui Haman:

– Grăbeşte-te de ia mantia şi calul, aşa cum ai spus, şi fă-i întocmai lui Mardoheu, iudeul care stă la poarta împăratului. Să nu laşi nimic nefăcut din ce ai zis!

¹¹ Haman a luat mantia şi calul, l-a îmbrăcat pe Mardoheu şi l-a plimbat călare pe cal prin piaţeta cetăţii, strigând înaintea lui: „Aşa se cuvine să se facă omului pe care împăratul doreşte să-l onoreze!“

¹² După aceea, Mardoheu s-a întors la poarta împăratului, iar Haman s-a grăbit să plece acasă, mâhnit şi cu capul acoperit. ¹³ Haman a povestit soţiei sale, Zereş, şi tuturor prietenilor săi tot ce i s-a întâmplat. Atunci prietenii lui înţelepţi şi soţia sa Zereş i-au zis: „Dacă Mardoheu, înaintea căruia ai început să cazi, este din neamul iudeilor, nu vei putea face nimic, ci cu siguranţă vei cădea înaintea lui!“ ¹⁴ În timp ce vorbeau cu el, au sosit eunucii împăratului şi s-au grăbit să-l trimită pe Haman la ospăţul pregătit de Estera.

Dezvăluirea conspiraţiei

7 Astfel, împăratul şi Haman au venit să petreacă împreună cu împărăteasa Estera. ² În timp ce beau vin, împăratul a întrebat-o pe Estera şi în cea de-a doua zi:

– Care-ţi este dorinţa, împărăteasă Estera? Îţi va fi împlinită! Oricare îţi este cererea, chiar şi jumătate din împărăţie de ar fi, ţi se va face după voie!

³ Împărăteasa Estera a răspuns astfel:

– Dacă am găsit bunăvoinţă înaintea ta, împărate, şi dacă împăratul găseşte că este bine, cruţă-mi viaţa! Aceasta este dorinţa mea. De asemenea, cruţă-mi şi poporul, ⁴ căci atât eu, cât şi poporul meu am fost vânduţi, ca să fim nimiciţi, ucişi şi stârpiţi. Dacă am fi fost vânduţi ca sclavi şi ca sclave, aş fi tăcut, căci un astfel de necaz nu ar fi meritat atenţia împăratului^[a].

⁵ Atunci împăratul Ahaşveroş a întrebat-o pe împărăteasa Estera:

– Cine şi unde este acela care a plănuit să facă aşa ceva?

⁶ – Asupritorul şi duşmanul este Haman, nelegiuitul acesta, a răspuns Estera.

Atunci Haman a rămas îngrozit în faţa împăratului şi a împărătesei. ⁷ Plin de mânie, împăratul şi-a lăsat paharul de vin şi a ieşit în grădina palatului. Haman însă a rămas să mijlocească pentru viaţa sa înaintea împărătesei Estera, căci înţelesese că pierzarea lui era pe cale să fie hotărâtă de către împărat. ⁸ Când s-a întors împăratul din grădina palatului în sala ospăţului, a văzut că Haman se aruncase pe patul pe care şedea Estera. Împăratul a zis atunci:

– Cum?! Vrei să o mai şi constrângi pe împărăteasă chiar în palat, de faţă cu mine?

De îndată ce împăratul a spus aceste cuvinte, i-au şi acoperit faţa lui Haman. ⁹ Harbona, unul dintre eunucii care îi slujeau împăratului, a zis:

– Mai mult, iată şi spânzurătoarea înaltă de cincizeci de coţi^[b], pe care a făcut-o Haman pentru Mardoheu, cel ce a vorbit spre binele împăratului, în curtea casei lui Haman.

– Spânzuraţi-l pe ea! a zis împăratul.

¹⁰ Ei l-au spânzurat pe Haman pe spânzurătoarea ridicată chiar de el pentru Mardoheu, iar mânia împăratului s-a potolit.

Remedierea crizei

8 În acea zi împăratul Ahaşveroş i-a dat împărătesei Estera proprietatea lui Haman, duşmanul iudeilor, iar Mardoheu a ajuns înaintea împăratului, căci Estera îi spusese că erau rude. ² Împăratul şi-a scos de pe deget inelul cu sigiliul imperial, pe care-l luase înapoi de la Haman, şi i l-a dat lui Mardoheu. Iar Estera l-a pus pe Mardoheu stăpân peste proprietatea lui Haman.

³ Apoi Estera s-a dus din nou înaintea împăratului şi i-a vorbit. A căzut la picioarele lui, a plâns şi a implorat mila lui, pentru a opri răul adus de agaghitul Haman şi planul acestuia cu privire la iudei. ⁴ Împăratul i-a întins Esterei sceptrul de aur. Estera s-a ridicat şi a stat înaintea împăratului. ⁵ Ea a zis atunci:

– Dacă împăratul găseşte că este bine şi dacă am găsit bunăvoinţă înaintea lui, dacă sfatul acesta i se pare potrivit împăratului, iar eu sunt plăcută înaintea lui, să fie scris să se anuleze scrisorile gândite de Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul, pe care le-a scris ca să-i stârpească pe iudeii din toate provinciile împăratului. ⁶ Cum aş putea să văd eu nenorocirea care va veni peste poporul meu şi cum aş putea să văd nimicirea neamului meu?

⁷ Împăratul Ahaşveroş i-a zis atunci împărătesei Estera şi iudeului Mardoheu:

– Iată, i-am dat Esterei proprietatea lui Haman, iar el a fost spânzurat pe spânzurătoare, deoarece ridicase mâna împotriva iudeilor. ⁸ Scrieţi-le acum iudeilor după placul vostru, în numele împăratului, şi pecetluiţi cu inelul împăratului, căci o scrisoare care a fost scrisă în numele împăratului şi pecetluită cu inelul împăratului nu poate fi anulată.

⁹ Scribii împăratului au fost chemaţi atunci, în luna a treia, adică în luna Sivan^[c], în a douăzeci şi treia zi, şi s-a scris fiecare poruncă a lui Mardoheu atât pentru iudei, cât şi pentru satrapi, pentru guvernatori şi pentru conducătorii celor o sută douăzeci şi şapte de provincii care se întindeau din India până în Cuş^[d]. S-a scris fiecărei provincii în scrierea ei şi fiecărui popor în limba lui, iar iudeilor – în scrierea şi limba lor. ¹⁰ El a scris în numele împăratului Ahaşveroş, a pecetluit cu inelul împăratului şi a trimis scrisorile prin curieri călare, călărind armăsari crescuţi în herghelia imperială. ¹¹ Potrivit acestui decret, împăratul dădea iudeilor din fiecare cetate dreptul de a se aduna şi de a-şi apăra vieţile, de a nimici, de a ucide şi de a stârpi orice oştire, popor sau provincie care s-ar ridica împotriva lor, a copiilor şi a femeilor lor, ca să le prade averile. ¹² Lucrul acesta trebuia să aibă loc în toate provinciile împăratului Ahaşveroş, într-o singură zi, şi anume în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică a lunii Adar. ¹³ O copie a scrisorii era dată ca lege în fiecare provincie, făcându-se cunoscut tuturor popoarelor că iudeii sunt gata ca în acea zi să se răzbune împotriva duşmanilor lor. ¹⁴ Curierii, călare pe armăsarii împăratului, au plecat în mare grabă, după porunca împăratului. Decretul a fost dat şi în citadela Susei.

¹⁵ Mardoheu a ieşit din prezenţa împăratului, purtând o mantie imperială alb-albăstruie, o coroană mare de aur şi o robă de in subţire şi de purpură. Cei din cetatea Susa strigau de bucurie. ¹⁶ Pentru iudei nu era decât fericire şi bucurie, veselie şi onoare. ¹⁷ În fiecare provincie şi în fiecare cetate, oriunde ajungea decretul împăratului, era bucurie şi veselie printre iudei, erau ospeţe şi zile de sărbătoare. Şi mulţi oameni din popoarele ţării s-au făcut iudei, căci îi apucase groaza de iudei.

Alegerea celor şapte diaconi^[a]

6 În zilele acelea, când numărul ucenicilor creştea, evreii elenişti au început să murmure împotriva evreilor autohtoni^[b], pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la distribuirea zilnică a celor necesare. ² Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor şi le-au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese! ³ Prin urmare, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi de înţelepciune, pe care să-i punem responsabili cu îndatorirea aceasta, ⁴ iar noi vom continua să dăm atenţie rugăciunii şi slujirii Cuvântului.“ ⁵ Vorbirea aceasta a plăcut întregii mulţimi, aşa că l-au ales pe Ştefan, un bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohorus, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmenas şi pe Nicolaus, un prozelit din Antiohia; ⁶ i-au adus înaintea apostolilor, care s-au rugat şi şi-au pus mâinile peste ei.

⁷ Cuvântul lui Dumnezeu continua să se răspândească, numărul ucenicilor creştea tot mai mult în Ierusalim şi foarte mulţi preoţi veneau la credinţă.

Arestarea lui Ştefan

⁸ Ştefan, un om plin de har şi de putere, făcea minuni şi semne mari în popor. ⁹ Unii din sinagoga^[c] numită „A oamenilor liberi^[d]“ – a celor din Cirena^[e], a celor din Alexandria^[f] şi a celor din Cilicia^[g] şi din Asia^[h] – au început o dispută cu Ştefan, ¹⁰ dar nu puteau să se opună înţelepciunii şi Duhului cu care vorbea el. ¹¹ Atunci au plătit nişte bărbaţi care să spună: „Noi l-am auzit rostind cuvinte blasfemiatoare împotriva lui Moise şi împotriva lui Dumnezeu!“ ¹² Au incitat pe popor, pe bătrâni şi pe cărturari, s-au repezit asupra lui, l-au înşfăcat şi l-au dus înaintea Sinedriului. ¹³ Au scos nişte martori mincinoşi, care au zis: „Omul acesta nu încetează să rostească cuvinte blasfemiatoare împotriva acestui Lăcaş sfânt şi împotriva Legii! ¹⁴ Căci l-am auzit spunând că Acest Isus din Nazaret va distruge locul acesta şi va schimba obiceiurile pe care ni le-a încredinţat Moise!“ ¹⁵ Toţi cei ce şedeau în Sinedriu s-au uitat ţintă la el şi au văzut că faţa lui arăta ca faţa unui înger.