Old/New Testament

Împrejurările destituirii împărătesei Vaşti

1 Iată ce s-a întâmplat pe vremea lui Ahaşveroş^[a], – acel Ahaşveroş care domnea din India până în Cuş^[b], peste o sută douăzeci şi şapte de provincii^[c] –, ² în perioada în care împăratul Ahaşveroş stătea pe scaunul lui de domnie din citadela Susei.

³ În al treilea an al domniei sale, Ahaşveroş a dat un ospăţ în cinstea tuturor demnitarilor şi a slujitorilor săi. Comandanţii oştirii Persiei şi ai Mediei, nobilii şi conducătorii provinciilor se aflau cu toţii acolo, înaintea împăratului. ⁴ Timp de mai multe zile, mai precis timp de o sută optzeci de zile, împăratul le-a arătat strălucita bogăţie a împărăţiei sale şi nepreţuita glorie a măreţiei sale. ⁵ Când zilele acestea s-au încheiat, împăratul a pregătit întregului popor care se afla în citadela Susei, celor mari şi celor mici deopotrivă, un ospăţ de şapte zile, în curtea grădinii palatului împărătesc.

⁶ Covoare de bumbac, colorate în alb şi violet, erau prinse cu funii din in subţire şi din purpură de nişte verigi de argint, pe stâlpi de marmură. Paturi de aur şi de argint stăteau pe un paviment de porfir, de marmură, de sidef şi de piatră neagră. ⁷ Băuturile se serveau din vase de aur, fiecare vas fiind diferit de celălalt. Vinul împărătesc se găsea din belşug, mulţumită dărniciei împăratului. ⁸ Băutura era oferită în urma unui decret imperial, fără oprelişti, căci împăratul ordonase tuturor mai marilor de la palat să facă pe plac fiecărui oaspete. ⁹ Împărăteasa Vaşti a dat şi ea un ospăţ femeilor în palatul imperial al împăratului Ahaşveroş.

¹⁰ În ziua a şaptea, în timp ce inima îi era veselă din pricina vinului, împăratul le-a poruncit lui Mehuman, lui Bizta, lui Harbona, lui Bigta, lui Abagta, lui Zetar şi lui Carcas, cei şapte eunuci care slujeau înaintea împăratului Ahaşveroş, ¹¹ să o aducă înaintea împăratului pe împărăteasa Vaşti, purtând coroana împărătească, pentru ca popoarele şi demnitarii să-i vadă frumuseţea, căci ea era frumoasă la înfăţişare. ¹² La aflarea poruncii împăratului, trimisă prin eunuci, împărăteasa Vaşti a refuzat să vină, iar împăratul s-a mâniat foarte tare. ¹³ Atunci împăratul a vorbit cu înţelepţii săi, cunoscători ai obiceiurilor vremii, căci aşa se obişnuia, şi anume ca împăratul să se sfătuiască cu toţi cei ce cunoşteau legea şi dreptatea. ¹⁴ În apropierea lui se aflau Karşena, Şetar, Admata, Tarşiş, Meres, Marsena şi Memucan, cei şapte demnitari ai Persiei şi ai Mediei, care vedeau faţa împăratului şi care aveau locul întâi în împărăţie.

¹⁵ – Cum trebuie pedepsită, după lege, împărăteasa Vaşti, pentru că nu a împlinit porunca împăratului Ahaşveroş trimisă prin eunuci?

¹⁶ Memucan a răspuns în prezenţa împăratului şi a demnitarilor astfel:

– Nu numai faţă de împărat s-a purtat rău împărăteasa Vaşti, ci şi faţă de toţi demnitarii şi de toate popoarele din toate provinciile împăratului Ahaşveroş, ¹⁷ pentru că fapta împărătesei se va răspândi la toate soţiile acestora, astfel că ele vor începe să-şi dispreţuiască soţii şi să zică: „Împăratul Ahaşveroş i-a zis împărătesei Vaşti să se înfăţişeze înaintea lui, dar ea nu a venit!“ ¹⁸ Când vor fi auzit despre fapta împărătesei, soţiile nobililor Persiei şi ai Mediei vor vorbi şi ele la fel tuturor demnitarilor împăratului, iar lucrul acesta va da naştere la mult dispreţ şi neînţelegere.

¹⁹ Dacă împăratul găseşte că este bine, să dea un decret imperial, care să fie înscris în legislaţia medo­persană pentru a nu fi încălcat, decret în care să se spună că Vaşti nu va mai putea intra niciodată în prezenţa împăratului Ahaşveroş, şi că demnitatea ei de împărăteasă va fi dată, de către împărat, alteia, mai vrednică decât ea. ²⁰ Decretul împăratului va fi auzit în tot imperiul său, cât este el de mare, şi astfel toate soţiile le vor da cinste soţilor lor, de la cel mai mare până la cel mai mic.

²¹ Sfatul a fost apreciat de împărat şi de demnitari, iar împăratul a făcut după sfatul lui Memucan. ²² El a trimis scrisori în toate provinciile supuse împăratului, fiecărei provincii în scrierea provinciei respective şi fiecărui popor în limba poporului respectiv, vestind că fiecare bărbat trebuie să fie stăpân în familia lui şi trebuie să vorbească limba propriului său popor.

Împrejurările alegerii unei evreice ca noua împărăteasă

2 După toate acestea, când mânia împăratului Ahaşveroş s-a potolit, el şi-a amintit de Vaşti, de ceea ce făcuse ea şi de ceea ce se decretase împotriva ei. ² Slujitorii apropiaţi împăratului i-au sugerat atunci: „Să se caute pentru împărat fecioare frumoase la înfăţişare. ³ Împăratul să numească responsabili în fiecare din provinciile împărăţiei ca să adune toate fecioarele frumoase la înfăţişare în citadela Susei, în harem, sub supravegherea lui Hegai, eunucul împăratului care supraveghează femeile şi le asigură lucrurile pentru înfrumuseţare. ⁴ Tânăra care va plăcea împăratului, să împărăţească în locul lui Vaşti!“ Sfatul acesta i-a plăcut împăratului şi el a făcut întocmai.

⁵ În citadela Susei trăia un evreu pe nume Mardoheu, fiul lui Iair, fiul lui Şimei, fiul lui Chiş, un bărbat din Beniamin, ⁶ care fusese luat în captivitate din Ierusalim, printre exilaţii duşi împreună cu Ieconia^[d], regele lui Iuda, de către Nebucadneţar^[e], împăratul Babilonului. ⁷ El îngrijea de Hadasa, adică Estera, fiica unchiului său, căci ea nu avea nici tată, nici mamă. Tânăra era frumoasă la chip şi plăcută la înfăţişare. După moartea tatălui şi a mamei acesteia, Mardoheu o înfiase. ⁸ Când s-a auzit de porunca împăratului şi de decretul său, au fost strânse un mare număr de fete în citadela Susei, sub supravegherea lui Hegai. Estera a fost luată şi ea la palatul împăratului şi încredinţată lui Hegai, supraveghetorul femeilor.

⁹ Tânăra i-a plăcut lui Hegai şi a găsit bunăvoinţă înaintea lui, astfel că acesta s-a grăbit să-i aducă lucrurile pentru înfrumuseţare şi partea ei de hrană. Apoi i-a dat şapte slujnice, alese din palatul împăratului, şi a dus-o împreună cu slujnicele în cea mai bună încăpere a haremului. ¹⁰ Estera nu şi-a dezvăluit nici poporul şi nici originea, căci Mardoheu îi poruncise să nu le dezvăluie. ¹¹ În fiecare zi Mardoheu se plimba prin faţa gardului haremului, ca să afle cum îi mergea Esterei şi ce se întâmplase cu ea. ¹² Fiecărei tinere îi venea rândul să intre la împăratul Ahaşveroş, după ce timp de douăsprezece luni împlinea legea cu privire la femei, căci atât durau zilele de înfrumuseţare: timp de şase luni – ungeri cu ulei de smirnă, şi timp de încă şase luni – ungeri cu balsam şi alte lucruri femeieşti pentru înfrumuseţare. ¹³ Când o tânără intra la împărat, i se dădea voie să aducă cu ea în palatul împăratului ce dorea din harem. ¹⁴ Seara intra la împărat, iar dimineaţa se întorcea în al doilea harem, cel de care răspundea Şaaşgaz, eunucul împăratului responsabil cu paza ţiitoarelor, şi nu se mai întorcea la împărat, decât dacă împăratul o plăcuse şi era chemată pe nume.

¹⁵ Când a venit rândul Esterei, fiica lui Abihail, unchiul lui Mardoheu, cel care o înfiase, deci când i-a venit rândul să intre la împărat, ea nu a căutat să ia ceva din harem, în afară de ceea ce o sfătuise Hegai, eunucul împăratului responsabil cu paza haremului. Ea fusese bine văzută de toţi supraveghetorii ei. ¹⁶ Estera a fost luată la împăratul Ahaşveroş, în palat, în luna a zecea, adică în luna Tebet^[f], în al şaptelea an al domniei sale. ¹⁷ Împăratul a iubit-o pe Estera mai mult decât pe oricare dintre femeile care i-au fost aduse înainte, i-a arătat mai multă bunăvoinţă decât oricăreia dintre fecioare, i-a pus coroana împărătească pe cap şi a făcut-o împărăteasă în locul lui Vaşti. ¹⁸ Împăratul a dat apoi un ospăţ mare tuturor demnitarilor şi slujitorilor săi, un ospăţ în cinstea Esterei. A vestit zi de sărbătoare în provincii şi a dat daruri cu mână largă, demnă de un împărat.

Complotul descoperit de Mardoheu

¹⁹ Când fecioarele au fost strânse laolaltă pentru a doua oară, Mardoheu stătea la poarta împăratului. ²⁰ După porunca lui Mardoheu, Estera nu-şi dezvăluise nici originea, nici poporul. Estera a făcut întocmai cum îi spusese Mardoheu, ca pe vremea când o educa el. ²¹ În zilele acelea, în timp ce Mardoheu stătea la poarta împăratului, Bigtana^[g] şi Tereş, doi dintre eunucii împăratului, păzitori ai porţii, s­au răzvrătit şi au încercat să ridice mâna împotriva împăratului Ahaşveroş. ²² Mardoheu a aflat şi el de această uneltire şi a înştiinţat-o pe împărăteasa Estera. Estera i-a spus împăratului despre uneltire, în numele lui Mardoheu. ²³ S-a cercetat despre uneltire şi s-a descoperit că totul era adevărat. Cei doi au fost spânzuraţi^[h], iar întâmplarea s-a înscris în Cartea cronicilor, de faţă cu împăratul.

Ananias şi Safira

5 Dar un om pe nume Ananias, a vândut o proprietate împreună cu soţia lui, Safira, ² şi a păstrat pentru sine o parte din bani cu ştirea soţiei lui; apoi a adus cealaltă parte din bani şi a pus-o la picioarele apostolilor. ³ Petru i-a zis: „Ananias, de ce ţi-a umplut Satan^[a] inima ca să-L minţi pe Duhul Sfânt, păstrând pentru tine o parte din preţul ogorului? ⁴ Dacă rămânea nevândut, nu rămânea el al tău? Şi, după ce a fost vândut, nu erau banii la dispoziţia ta? De ce ai pus la cale acest lucru în inima ta? Nu pe oameni i-ai minţit, ci pe Dumnezeu!“ ⁵ Când a auzit Ananias aceste cuvinte, a căzut la pământ şi şi-a dat duhul. O mare frică i-a cuprins pe toţi cei ce auziseră aceste lucruri. ⁶ Cei tineri s-au ridicat, l-au învelit, l-au scos afară şi l-au îngropat.

⁷ Cam după trei ore, a intrat şi soţia lui, fără să ştie ce se întâmplase. ⁸ Petru a întrebat-o:

– Spune-mi, cu atât aţi vândut ogorul?

Ea i-a răspuns:

– Da, cu atât.

⁹ Atunci Petru i-a zis:

– De ce v-aţi înţeles între voi să-L puneţi la încercare pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor ce l-au îngropat pe soţul tău sunt la uşă şi te vor duce şi pe tine!

¹⁰ Dintr-odată, ea a căzut la picioarele lui şi şi-a dat duhul. Când au intrat tinerii, au găsit-o moartă; au dus-o afară şi au îngropat-o lângă soţul ei. ¹¹ O mare frică a cuprins toată biserica^[b] şi pe toţi cei ce auziseră aceste lucruri.

Prin apostoli se fac semne şi minuni

¹² Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în popor. Toţi se adunau în acelaşi gând în Porticul lui Solomon ¹³ şi nici unul din ceilalţi nu îndrăznea să li se alăture, deşi poporul îi lăuda foarte mult. ¹⁴ Totuşi, tot mai mulţi oameni, o mulţime de bărbaţi şi femei care credeau în Domnul, erau adăugaţi la numărul lor, ¹⁵ astfel că oamenii îi scoteau pe străzi pe cei neputincioşi şi-i puneau pe tărgi şi pe aşternuturi, pentru ca, atunci când trecea Petru, măcar umbra lui să cadă peste vreunul dintre ei. ¹⁶ Mulţimea, de asemenea, se aduna din cetăţile din jurul Ierusalimului, aducându-i pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate; şi toţi erau vindecaţi.

Apostolii persecutaţi

¹⁷ Însă marele preot şi toţi cei ce erau împreună cu el, adică partida saducheilor, s-au sculat plini de invidie, ¹⁸ au pus mâinile pe apostoli şi i-au băgat în închisoarea publică. ¹⁹ Dar un înger al Domnului a deschis uşile închisorii în timpul nopţii, i-a condus afară şi le-a zis: ²⁰ „Duceţi-vă, staţi în Templu şi spuneţi poporului toate cuvintele vieţii acesteia!“ ²¹ Auzind aceasta, ei au intrat în Templu dis-de-dimineaţă şi au început să dea învăţătură. Când a sosit marele preot şi cei ce erau împreună cu el, au convocat Sinedriul, adică toată adunarea bătrânilor^[c] fiilor lui Israel, şi au trimis după apostoli la închisoare, ca să fie aduşi.