Old/New Testament

10 Cei care şi-au pus pecetea au fost:

¹⁴ după aceea căpeteniile poporului:

²⁸ Restul poporului, preoţii, leviţii, portarii, cântăreţii, slujitorii de la Templu şi toţi aceia care se separaseră de popoarele străine de dragul Legii lui Dumnezeu, împreună cu soţiile lor, cu fiii şi cu fiicele lor şi cu toţi aceia care aveau cunoştinţă şi pricepere, ²⁹ s-au alăturat rudelor lor, nobilii, şi s-au legat cu jurământ să umble în Legea lui Dumnezeu, dată prin Moise, robul lui Dumnezeu, să o păzească şi să împlinească toate poruncile Domnului, Stăpânul nostru, precum şi orânduirile şi decretele Lui. ³⁰ Am promis atunci: „Nu ne vom mai da fetele de soţii celor din popoarele din ţară şi nu le vom mai lua pe fetele lor de soţii pentru fiii noştri. ³¹ Când popoarele ţării vor veni în ziua de Sabat să vândă produse şi felurite alimente, nu vom mai cumpăra nimic de la ele nici în ziua de Sabat, nici în vreo altă zi sfântă. În fiecare al şaptelea an vom lăsa ogorul nelucrat şi vom anula orice datorie. ³² Am hotărât să împlinim şi porunca de a da o treime dintr-un şechel^[a] pe an, pentru slujba de la Templul Dumnezeului nostru, ³³ pentru pâinea prezentării, pentru darul de mâncare continuu, pentru arderea de tot continuă, pentru jertfele aduse în zilele de Sabat, de lună nouă şi de sărbători, pentru darurile sfinte, pentru jertfele aduse ca ispăşire pentru păcatele lui Israel, precum şi pentru tot ceea ce priveşte lucrarea de la Templul Dumnezeului nostru. ³⁴ Noi, – preoţii, leviţii şi oameni din popor, – potrivit familiilor noastre, am tras la sorţi în legătură cu lemnele ce trebuie aduse ca dar în fiecare an, la vremuri hotărâte, la Templul Dumnezeului nostru, ca să fie arse pe altarul Domnului, Dumnezeul nostru, aşa cum este scris în Lege. ³⁵ Am mai hotărât să aducem la Templul Domnului, în fiecare an, primele roade ale pământului şi primele roade ale tuturor pomilor. ³⁶ De asemenea, aşa cum este scris în Lege, vom aduce la Templul Dumnezeului nostru, la preoţii care fac slujba în Templul Dumnezeului nostru, pe întâii născuţi dintre fiii noştri şi dintre vitele noastre, pe întâii născuţi ai vacilor şi ai oilor noastre. ³⁷ Vom aduce preoţilor, în cămările Templului Dumnezeului nostru, cele dintâi roade din aluatul nostru, din contribuţiile noastre, din fructe, din must şi din ulei şi le vom da leviţilor zeciuiala din roadele pământurilor noastre. Înşişi leviţii vor putea să ia zeciuiala în toate cetăţile unde lucrăm. ³⁸ Preotul, fiul lui Aaron, să-i însoţească pe leviţi când vor lua zeciuiala, iar leviţii să ducă a zecea parte din zeciuială la Templul Dumnezeului nostru, în cămările vistieriei. ³⁹ Căci israeliţii şi leviţii vor trebui să aducă contribuţiile din grâne, din must şi din ulei în cămările în care se află vasele Lăcaşului, acolo unde slujesc preoţii, portarii şi cântăreţii. Nu vom mai uita de Templul Dumnezeului nostru!“

Noii locuitori ai Ierusalimului

11 Conducătorii poporului s-au stabilit la Ierusalim, iar restul poporului a tras la sorţi pentru ca unul din zece să locuiască la Ierusalim, Sfânta Cetate, iar ceilalţi nouă să locuiască în cetăţi. ² Poporul i-a binecuvântat pe toţi bărbaţii care au ales de bunăvoie să locuiască la Ierusalim.

³ Iată care au fost căpeteniile de provincie care s-au stabilit la Ierusalim (în cetăţile lui Iuda, fiecare om s-a stabilit în cetatea unde îşi avea moştenirea, atât israeliţi, cât şi preoţi, leviţi, slujitorii de la Templu şi urmaşi ai slujitorilor lui Solomon, ⁴ iar la Ierusalim s-au stabilit unii dintre urmaşii lui Iuda şi ai lui Beniamin):

dintre urmaşii lui Iuda –

⁶ Toţi urmaşii lui Pereţ, care s-au stabilit la Ierusalim, au fost în număr de patru sute şaizeci şi opt de oameni viteji.

⁷ Dintre urmaşii lui Beniamin –

⁸ însoţit de Gabai şi Salai – în total nouă sute douăzeci şi opt de oameni.

⁹ Ioel, fiul lui Zicri, era comandantul acestora,

şi Iuda, fiul lui Hasnua, era al doilea la conducerea cetăţii^[c].

¹⁰ Dintre preoţi –

¹² rudele lor care se ocupau de lucrarea la Templu, în număr de opt sute douăzeci şi doi,

precum şi Adaia,

¹³ şi rudele lui, căpetenii de familii, în număr de două sute patruzeci şi doi,

¹⁴ şi rudele lor^[d], războinici viteji, în număr de o sută douăzeci şi opt,

al căror comandant era Zabdiel, fiul lui Haghedolim.

¹⁵ Dintre leviţi –

¹⁹ Dintre portari –

²⁰ Ceilalţi israeliţi, preoţi şi leviţi, s-au aşezat în toate cetăţile lui Iuda, fiecare în moştenirea lui. ²¹ Slujitorii de la Templu locuiau în Ofel^[e]. Ţiha şi Ghişpa erau liderii slujitorilor de la Templu.

²² Supraveghetorul leviţilor în Ierusalim era Uzi,

Aceştia făceau parte dintre urmaşii lui Asaf, cântăreţii. Ei erau responsabili cu lucrarea de la Templu, ²³ căci exista o poruncă a regelui cu privire la cântăreţi, care reglementa activitatea lor zilnică. ²⁴ Petahia, fiul lui Meşezabel, dintre urmaşii lui Zerah, fiul lui Iuda, era mâna dreaptă a regelui în ce priveşte toate problemele legate de popor. ²⁵ Cât despre satele şi câmpiile dimprejurul lor, unii dintre urmaşii lui Iuda s-au stabilit în

³¹ Urmaşii lui Beniamin s-au aşezat începând din Gheva,

³⁶ Unii dintre leviţii cetelor lui Iuda s-au aşezat în teritoriul lui Beniamin.

Petru şi Ioan în faţa Sinedriului

4 În timp ce Petru şi Ioan vorbeau poporului, au venit la ei preoţii, comandantul gărzii Templului şi saducheii^[a], ² foarte supăraţi de faptul că ei dădeau învăţătură poporului şi vesteau în Isus învierea dintre cei morţi. ³ Au pus mâinile pe ei şi i-au aruncat în închisoare până în ziua următoare, căci era deja seară. ⁴ Însă mulţi dintre cei ce auziseră cuvântarea au crezut, şi numărul bărbaţilor a ajuns la aproape cinci mii.

⁵ În ziua următoare s-au adunat în Ierusalim conducătorii lor, bătrânii^[b] şi cărturarii^[c], ⁶ precum şi Ana – marele preot^[d] –, Caiafa^[e], Ioan, Alexandru şi toţi cei care erau din neamul marilor preoţi. ⁷ I-au pus pe apostoli să stea în mijloc şi i-au întrebat:

– Prin ce putere sau în numele cui aţi făcut aceasta?

⁸ Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a răspuns:

– Conducători şi bătrâni ai poporului, ⁹ dacă astăzi suntem cercetaţi pentru o faptă bună făcută unui om neputincios şi pentru felul în care a fost el vindecat, ¹⁰ să vă fie cunoscut vouă tuturor şi întregului popor Israel că acest om stă sănătos înaintea voastră în Numele lui Isus Cristos din Nazaret, pe Care voi L-aţi răstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat dintre cei morţi! ¹¹ El este:

¹² În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer nici un alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi!

¹³ Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan şi când şi-au dat seama că erau oameni neînvăţaţi^[h] şi de rând, s-au mirat şi au înţeles că fuseseră cu Isus. ¹⁴ Văzându-l însă stând lângă ei pe omul care fusese vindecat, n-au avut ce să zică. ¹⁵ Prin urmare, le-au poruncit să iasă afară din Sinedriu^[i] şi s-au sfătuit între ei, zicând: ¹⁶ „Ce să le facem oamenilor acestora? Căci este ştiut de toţi locuitorii Ierusalimului că, prin ei, s-a făcut un semn clar şi nu putem nega. ¹⁷ În schimb, pentru ca acest lucru să nu se răspândească şi mai departe în popor, să-i ameninţăm, ca să nu mai vorbească nici unui om în Numele acesta!“ ¹⁸ I-au chemat şi le-au poruncit să nu mai vorbească deloc şi să nu mai dea învăţătură în Numele lui Isus. ¹⁹ Însă Petru şi Ioan le-au răspuns: „Judecaţi voi înşivă dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu! ²⁰ Căci nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut şi auzit!“ ²¹ După ce i-au ameninţat din nou, le-au dat drumul, negăsind un mod prin care să-i pedepsească, din pricina poporului, deoarece toţi Îl slăveau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate. ²² Căci omul cu care se făcuse acest semn de vindecare avea mai mult de patruzeci de ani.