Old/New Testament
Decretul lui Darius
6 Atunci împăratul Darius a dat ordin să se caute în documentele aflate în arhivele din Babilon. 2 El a găsit în palatul din Ahmeta[a], din provincia Mediei, un sul în care erau scrise următoarele:
„Memoriu
3 În primul an de domnie al împăratului Cirus, împăratul Cirus a dat următoarea poruncă cu privire la Casa lui Dumnezeu din Ierusalim: «Casa să fie rezidită, pentru a fi un loc unde să se aducă jertfe şi să-i fie puse temeliile. Să aibă o înălţime de şaizeci de coţi[b] şi o lăţime de şaizeci de coţi; 4 să aibă trei rânduri de piatră cioplită şi un rând de lemn nou. Cheltuielile vor fi suportate de palatul imperial. 5 Mai mult, vasele de aur şi de argint ale Casei lui Dumnezeu, care au fost luate de Nebucadneţar din Templul[c] de la Ierusalim şi aduse la Babilon, să fie duse înapoi la locul lor, în Templul de la Ierusalim; să le puneţi în Casa lui Dumnezeu!»
6 Drept urmare, Tatnai, guvernator al provinciei de peste râu, Şetar-Boznai şi camarazii voştri, emisari în provincia de peste râu, depărtaţi-vă de locul acela! 7 Lăsaţi în pace lucrarea de la această Casă a lui Dumnezeu! Lăsaţi-i pe guvernatorul iudeilor şi pe cei din sfatul bătrânilor iudeilor să rezidească această Casă a lui Dumnezeu pe locul ei de odinioară.
8 Mai mult, dau următoarea poruncă cu privire la ceea ce trebuie să faceţi pentru aceşti bărbaţi din sfatul bătrânilor iudeilor, ca să poată rezidi această Casă a lui Dumnezeu: cheltuielile acestor oameni să fie imediat plătite din veniturile împăratului provenite din tributul provinciei de peste râu, astfel încât să nu înceteze lucrul. 9 Zilnic să se dea preoţilor de la Ierusalim, la cerere, tot ce au nevoie – viţei, berbeci şi miei – pentru arderile de tot aduse Dumnezeului cerurilor, precum şi grâu, sare, vin şi ulei, ca să nu ducă lipsă 10 şi ca astfel să poată aduce jertfe de o aromă plăcută Dumnezeului cerurilor şi să se roage pentru viaţa împăratului şi a fiilor săi.
11 De asemenea, dau următoarea poruncă cu privire la orice om care va schimba edictul acesta: să se scoată o bârnă din casa lui şi să se ridice bârna ca să fie tras în ţeapă[d] pe ea, iar casa lui să fie prefăcută într-un morman de gunoi din cauza faptei lui.
12 Fie ca Dumnezeul Care Şi-a pus Numele să locuiască acolo să răstoarne pe orice împărat sau popor care va încerca să schimbe ceva cu scopul de a distruge această Casă a lui Dumnezeu din Ierusalim! Eu, Darius, am dat această poruncă! Să fie împlinită întocmai!“
Terminarea şi dedicarea Casei Domnului. Paştele
13 Tatnai, guvernatorul provinciei de peste râu, Şetar-Boznai şi camarazii lor au făcut întocmai cum le poruncise împăratul Darius. 14 Prin urmare, cei din sfatul bătrânilor iudeilor au continuat să zidească şi au reuşit, aşa cum le profeţiseră profetul Hagai şi Zaharia, fiul lui Ido. Ei au zidit şi au terminat potrivit cu porunca Dumnezeului lui Israel şi potrivit cu porunca lui Cirus, a lui Darius şi a lui Artaxerxes, împăraţii Persiei. 15 Casa a fost terminată în ziua a treia a lunii Adar[e], în al şaselea an al domniei împăratului Darius.
16 Israeliţii – preoţii, leviţii şi ceilalţi care fuseseră în captivitate – au sărbătorit cu bucurie dedicarea acestui Templu al lui Dumnezeu. 17 Pentru dedicarea acestei Case a lui Dumnezeu au oferit o sută de viţei, două sute de berbeci şi patru sute de miei, iar ca jertfă pentru păcatul întregului Israel au adus doisprezece ţapi, câte un ţap pentru fiecare seminţie. 18 I-au pus pe preoţi, după cetele lor, şi pe leviţi, după grupele lor, să facă lucrarea lui Dumnezeu la Ierusalim, după cum este scris în Cartea lui Moise.
19 Cei care fuseseră în captivitate au sărbătorit Paştele în a paisprezecea zi a lunii întâi. 20 Preoţii şi leviţii se curăţiseră în acelaşi timp, astfel că toţi erau curaţi. Ei au adus jertfa de Paşte pentru toţi cei ce fuseseră în captivitate, pentru rudele lor dintre preoţi şi pentru ei înşişi. 21 Israeliţii întorşi din captivitate au mâncat jertfa de Paşte împreună cu toţi aceia care se separaseră de necurăţia neamurilor ţării, ca să-L caute pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. 22 Au celebrat cu bucurie Sărbătoarea Azimelor timp de şapte zile, căci Domnul îi înveselise întorcând spre ei inima împăratului Asiriei[f], ca să-i sprijinească în lucrarea de la Casa lui Dumnezeu, a Dumnezeului lui Israel.
Ezra şi alţi exilaţi sosesc la Ierusalim
7 După toate acestea, iată ce s-a întâmplat în timpul domniei lui Artaxerxes[g], împăratul Persiei.
Ezra era fiul lui Seraia,
fiul lui Azaria,
fiul lui Hilchia,
2 fiul lui Şalum,
fiul lui Ţadok,
fiul lui Ahitub,
3 fiul lui Amaria,
fiul lui Azaria,
fiul lui Meraiot,
4 fiul lui Zerahia,
fiul lui Uzi,
fiul lui Buchi,
5 fiul lui Abişua,
fiul lui Fineas,
fiul lui Elazar,
fiul lui Aaron, preotul conducător.
6 Ezra acesta a venit din Babilon. El era un cărturar[h] priceput în Legea lui Moise, dată de Domnul, Dumnezeul lui Israel. Şi, pentru că mâna Domnului, Dumnezeul său, era peste el, împăratul i-a dat tot ce ceruse. 7 Unii dintre israeliţi, dintre preoţi, dintre leviţi, dintre cântăreţi, dintre portari şi dintre slujitorii de la Templu au venit şi ei la Ierusalim în al şaptelea an al domniei împăratului Artaxerxes. 8 Ezra a sosit la Ierusalim în luna a cincea, în cel de-al şaptelea an de domnie al împăratului. 9 Ezra plecase din Babilon în prima zi a lunii întâi şi a ajuns la Ierusalim în prima zi a lunii a cincea, căci mâna cea bună a Dumnezeului său a fost peste el. 10 Ezra se hotărâse în inima lui să cerceteze Legea Domnului, să o împlinească şi să înveţe pe Israel poruncile şi hotărârile ei.
Scrisoarea lui Artaxerxes şi însărcinarea lui Ezra
11 Iată o copie a scrisorii[i] date de împăratul Artaxerxes preotului şi cărturarului Ezra, un învăţat în ce priveşte poruncile Domnului şi reglementările Lui cu privire la Israel:
12 „Artaxerxes, împăratul împăraţilor,
către Ezra, preotul şi cărturarul Legii Dumnezeului cerurilor,
Sănătate!
13 Am dat poruncă să se dea drumul tuturor celor din poporul lui Israel aflaţi în împărăţia mea, inclusiv preoţilor şi leviţilor, care doresc să meargă la Ierusalim împreună cu tine. 14 Cu privire la cele de mai înainte, tu eşti trimis de împărat şi de cei şapte sfetnici ai săi ca să cercetezi Iuda şi Ierusalimul în ce priveşte Legea Dumnezeului tău, Lege pe care o ai în mână, 15 şi să duci argintul şi aurul pe care împăratul şi sfetnicii săi l-au dăruit de bunăvoie Dumnezeului lui Israel, Care Îşi are Lăcaşul la Ierusalim, 16 precum şi tot argintul şi aurul pe care îl vei obţine în tot ţinutul Babilonului împreună cu darurile de bunăvoie ale poporului şi ale preoţilor, oferite pentru Casa lui Dumnezeu de la Ierusalim. 17 Prin urmare, cu banii aceştia să cumperi de îndată viţei, berbeci, miei, daruri de mâncare şi daruri de băutură, ca să le oferi pe altarul Casei lui Dumnezeu din Ierusalim. 18 Cu argintul şi aurul care va mai rămâne să faceţi, după voia lui Dumnezeu, ceea ce tu şi rudele tale credeţi că este mai bine. 19 Uneltele care ţi-au fost date pentru slujba de la Casa lui Dumnezeu să le prezinţi înaintea lui Dumnezeu, la Ierusalim. 20 Celelalte cheltuieli pe care le vei avea de făcut pentru Templul Dumnezeului tău să le suporţi din vistieria imperială.
21 Eu, împăratul Artaxerxes, dau următoarea poruncă tuturor vistiernicilor din provincia de peste râu: tot ce vă va cere Ezra, preotul şi cărturarul Legii Dumnezeului cerurilor, să i se dea de îndată 22 până la valoarea de o sută de talanţi[j] de argint, până la o sută de cori[k] de grâu, până la o sută de baţi[l] de vin şi până la o sută de baţi de ulei, iar în ce priveşte sarea – fără limită. 23 Să se facă de îndată tot ceea ce a poruncit Dumnezeul cerurilor cu privire la Templul Dumnezeului cerurilor, ca să nu vină mânia Lui peste împărăţia împăratului şi a fiilor săi. 24 De asemenea, vă mai facem cunoscut că nu aveţi voie să puneţi tribut, dare sau taxe de trecere nici asupra preoţilor, leviţilor, cântăreţilor, portarilor sau slujitorilor de la Templu şi nici asupra altor slujitori ai acestui Templu al lui Dumnezeu.
25 Iar tu, Ezra, după înţelepciunea Dumnezeului tău cu care ai fost înzestrat, numeşte magistraţi şi judecători ca să facă dreptate întregului popor din provincia de peste râu, şi anume tuturor acelora care cunosc legile Dumnezeului tău, iar celor care nu le cunosc, să li le faceţi cunoscute. 26 Toţi aceia care nu vor împlini Legea Dumnezeului tău şi legea împăratului să fie judecaţi imediat şi condamnaţi la moarte, la exil, la confiscarea averii sau la temniţă.“
27 Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul strămoşilor noştri, Care a pus în inima împăratului dorinţa să onoreze Casa lui Dumnezeu din Ierusalim 28 şi a îndreptat spre mine bunăvoinţa împăratului, a sfetnicilor săi şi a tuturor comandanţilor săi puternici. Întărit de mâna Dumnezeului meu, care era peste mine, am convocat căpeteniile lui Israel ca să meargă împreună cu mine.
Căpeteniile clanurilor, însoţitori ai lui Ezra
8 Căpeteniile familiilor şi genealogiile celor care au plecat împreună cu mine din Babilon, în timpul domniei împăratului Artaxerxes, au fost:
2 dintre urmaşii lui Fineas – Gherşom;
dintre urmaşii lui Itamar – Daniel;
dintre urmaşii lui David – Hatuş,
3 fiul lui Şecania[m];
dintre urmaşii lui Paroş – Zaharia şi alţi o sută cincizeci de bărbaţi, înscrişi în genealogii împreună cu el;
4 dintre urmaşii lui Pahat-Moab – Elioenai, fiul lui Zerahia; împreună cu el mai erau încă două sute de bărbaţi;
5 dintre urmaşii lui Zatu[n] – Şecania, fiul lui Iahaziel; împreună cu el mai erau încă trei sute de bărbaţi;
6 dintre urmaşii lui Adin – Ebed, fiul lui Ionatan; împreună cu el mai erau încă cincizeci de bărbaţi;
7 dintre urmaşii lui Elam – Ieşaia, fiul lui Atalia; împreună cu el mai erau încă şaptezeci de bărbaţi;
8 dintre urmaşii lui Şefatia – Zebadia, fiul lui Mihail; împreună cu el mai erau încă optzeci de bărbaţi;
9 dintre urmaşii lui Ioab – Obadia, fiul lui Iehiel; împreună cu el mai erau încă două sute optsprezece bărbaţi;
10 dintre urmaşii lui Bani[o] – Şelomit, fiul lui Iosifia; împreună cu el mai erau încă o sută şaizeci de bărbaţi;
11 dintre urmaşii lui Bebai – Zaharia, fiul lui Bebai; împreună cu el mai erau încă douăzeci şi opt de bărbaţi;
12 dintre urmaşii lui Azgad – Iohanan, fiul lui Hakatan; împreună cu el mai erau încă o sută zece bărbaţi;
13 dintre cei din urmă urmaşi ai lui Adonikam – Elifelet, Ieiel şi Şemaia; împreună cu ei mai erau încă şaizeci de bărbaţi;
14 dintre urmaşii lui Bigvai – Utai şi Zacur; împreună cu ei mai erau încă şaptezeci de bărbaţi.
Călătoria lui Ezra spre Ierusalim
15 I-am convocat la râul care curge înspre Ahava şi ne-am aşezat tabăra acolo timp de trei zile. Am cercetat poporul şi preoţii şi nu am găsit pe nici unul dintre leviţi acolo. 16 Atunci am trimis după căpeteniile Eliezer, Ariel, Şemaia, Elnatan, Iarib, Elnatan, Natan, Zaharia şi Meşulam şi după învăţătorii Ioiarib şi Elnatan, 17 pe care i-am trimis apoi la căpetenia Ido, care locuia la Casifia. Le-am zis ce anume să-i spună lui Ido şi rudelor sale, dintre slujitorii de la Templu care locuiau la Casifia, ca astfel să ne aducă slujitori pentru Casa Dumnezeului nostru. 18 Şi fiindcă mâna cea bună a Dumnezeului nostru era peste noi, ne-au adus pe Şerebia – un om chibzuit, unul dintre urmaşii lui Mahli, fiul lui Levi, fiul lui Israel – împreună cu încă optsprezece bărbaţi dintre fiii şi rudele sale, 19 precum şi pe Haşabia şi pe Ieşaia, dintre urmaşii lui Merari, împreună cu încă douăzeci de bărbaţi dintre fiii şi rudele lor. 20 Dintre slujitorii de la Templu puşi de David şi de căpeteniile sale în slujba leviţilor au adus două sute douăzeci, toţi menţionaţi pe nume.
21 Acolo, la râul Ahava, am vestit un post, smerindu-ne înaintea Dumnezeului nostru şi cerând de la El drum bun pentru noi, pentru copiii noştri şi pentru toate averile noastre, 22 căci mi-a fost ruşine să-i cer împăratului oaste şi călăreţi care să ne apere de duşmani pe drum, odată ce îi spusesem împăratului că mâna Dumnezeului nostru este peste toţi cei ce-L caută, ca să le facă bine, dar puterea şi mânia Lui sunt peste toţi cei ce-L părăsesc. 23 Am postit şi ne-am rugat Dumnezeului nostru cu privire la aceasta, iar El ne-a ascultat. 24 Apoi am ales douăsprezece dintre căpeteniile preoţilor, şi anume pe Şerebia, pe Haşabia şi pe zece din rudele lor, 25 şi am cântărit înaintea lor arginul, aurul şi vasele oferite în dar pentru Casa Dumnezeului nostru de împărat, de sfetnicii săi, de căpeteniile sale şi de întreg Israelul prezent.
26 Le-am predat şase sute cincizeci de talanţi[p] de argint,
vase de argint în valoare de o sută de talanţi[q] de argint,
o sută de talanţi de aur,
27 douăzeci de cupe de aur în valoare de o mie de darici[r]
şi două vase de bronz de calitate, lustruit, la fel de valoros precum aurul.
28 Le-am zis atunci: „Voi sunteţi puşi deoparte pentru Domnul, iar vasele acestea sunt lucruri sfinte; totodată argintul şi aurul sunt un dar de bunăvoie adus Domnului, Dumnezeul strămoşilor voştri. 29 Vegheaţi şi păziţi-le până le veţi cântări înaintea căpeteniilor preoţilor şi leviţilor şi înaintea căpeteniilor familiilor lui Israel, în odăile Casei Domnului din Ierusalim.“ 30 Preoţii şi leviţii au preluat argintul, aurul şi vasele ca să le ducă la Ierusalim, la Casa Dumnezeului nostru.
31 Am plecat de la râul Ahava spre Ierusalim în a douăsprezecea zi a lunii întâi, iar mâna Dumnezeului nostru a fost peste noi, păzindu-ne pe drum de atacul duşmanilor şi al tâlharilor. 32 Când am ajuns la Ierusalim, ne-am odihnit acolo timp de trei zile. 33 În a patra zi a fost cântărit argintul, aurul şi vasele, la Casa lui Dumnezeu, de către Meremot, fiul preotului Uria, care era însoţit de Elazar, fiul lui Fineas, şi de leviţii Iozabad, fiul lui Iosua, şi Noadia, fiul lui Binui. 34 Toate au fost preluate după număr şi după greutate şi, în ziua aceea, s-a înscris în documente greutatea lor totală.
35 Exilaţii întorşi din captivitate au adus Dumnezeului lui Israel, ca ardere de tot, doisprezece viţei pentru întreg Israelul, nouăzeci şi şase de berbeci, şaptezeci şi şapte de miei, iar ca jertfă pentru păcat – doisprezece ţapi. Toate acestea au fost aduse ca ardere de tot Domnului. 36 Au înmânat decretele împăratului satrapilor imperiali şi guvernatorilor provinciei de peste râu, iar aceştia au sprijinit poporul şi Casa lui Dumnezeu.
Isus li Se arată câtorva ucenici la Marea Tiberiadei
21 După aceea, Isus li S-a arătat din nou ucenicilor, la Marea Tiberiadei[a]. Li S-a arătat astfel: 2 Simon Petru, Toma – cel numit „Didimus“[b] –, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedei şi alţi doi dintre ucenicii lui Isus, erau împreună. 3 Simon Petru le-a zis:
– Mă duc să pescuiesc!
Ei i-au răspuns:
– Venim şi noi cu tine!
Au ieşit şi s-au suit într-o barcă, dar în noaptea aceea n-au prins nimic.
4 Când se făcuse deja dimineaţă, Isus stătea pe ţărm. Ucenicii însă nu ştiau că este Isus. 5 El le-a zis:
– Copilaşi, nu aveţi ceva peşte de mâncare?
– Nu! I-au răspuns ei.
6 El le-a zis:
– Aruncaţi năvodul în partea dreaptă a bărcii şi veţi găsi!
L-au aruncat şi nu l-au mai putut trage din cauza mulţimii peştilor.
7 Atunci ucenicul pe care-l iubea Isus[c] i-a zis lui Petru: „Este Domnul!“ Auzind că este Domnul, Simon Petru şi-a pus haina pe el, pentru că era dezbrăcat, şi s-a aruncat în mare. 8 Ceilalţi ucenici au venit cu barca, trăgând năvodul cu peşti, căci nu era departe de ţărm, doar cam la două sute de coţi[d]. 9 Când au coborât pe uscat, au văzut un foc de cărbuni, peşte pus deasupra şi pâine. 10 Isus le-a zis: „Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum!“ 11 Simon Petru s-a suit în barcă şi a tras năvodul la ţărm, plin cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari; însă, cu toate că erau atâţia, năvodul nu s-a rupt.
12 Isus le-a zis: „Veniţi şi luaţi micul dejun!“ Nici unul dintre ucenici nu îndrăznea să-L întrebe: „Tu Cine eşti?“, pentru că ştiau că este Domnul. 13 Isus S-a apropiat, a luat pâinea şi le-a dat-o; la fel a făcut şi cu peştele. 14 Aceasta era deja a treia oară când Isus li Se arăta ucenicilor Săi după ce fusese înviat dintre cei morţi.
Isus şi Petru
15 După ce au luat micul dejun, Isus l-a întrebat pe Simon Petru:
– Simon, fiul lui Ioan, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?
El I-a răspuns:
– Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc!
Isus i-a zis:
– Paşte mieii Mei!
16 L-a întrebat din nou, a doua oară:
– Simon, fiul lui Ioan, Mă iubeşti?
El I-a răspuns:
– Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc!
Isus i-a zis:
– Păstoreşte oile Mele!
17 L-a întrebat a treia oară:
– Simon, fiul lui Ioan, Mă iubeşti?
Petru s-a întristat pentru că-i zisese a treia oară: „Mă iubeşti?“ şi I-a răspuns:
– Doamne, Tu le ştii pe toate, Tu ştii că Te iubesc!
Isus i-a zis:
– Paşte oile Mele! 18 Adevărat, adevărat îţi spun că, atunci când erai mai tânăr, tu însuţi te încingeai şi te duceai unde voiai; însă când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi altcineva te va încinge şi te va duce unde nu vei voi!
19 A spus acestea ca să arate cu ce fel de moarte Îl va proslăvi Petru pe Dumnezeu.
Apoi i-a zis:
– Urmează-Mă!
Isus şi ucenicul iubit
20 Petru s-a întors şi l-a văzut venind după ei pe ucenicul pe care-l iubea Isus[e], acela care la cină stătuse la masă la pieptul[f] lui Isus şi-L întrebase: „Doamne, cine este cel ce Te va trăda?“ 21 Văzându-l, Petru L-a întrebat pe Isus:
– Doamne, dar cu acesta ce va fi?
22 Isus i-a răspuns:
– Dacă vreau ca el să rămână până vin Eu, ce te priveşte pe tine?! Tu urmează-Mă!
23 Din pricina aceasta a ieşit zvonul între fraţi că acel ucenic nu va muri. Dar Isus nu-i spusese că nu va muri, ci: „Dacă vreau ca el să rămână până vin Eu, ce te priveşte pe tine?!“
24 Acesta este ucenicul care depune mărturie cu privire la aceste lucruri şi care a scris aceste lucruri. Şi ştim că mărturia lui este adevărată.
25 Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă ar fi fost scrise fiecare, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi încăput cărţile scrise.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.