Old/New Testament
Decretul lui Cirus
1 În primul an al domniei lui Cirus[a], împăratul Persiei, ca să se împlinească Cuvântul Domnului spus prin Ieremia[b], Domnul a trezit duhul lui Cirus, împăratul Persiei, şi acesta a pus să se vestească prin viu grai şi prin scrisori în toată împărăţia sa următoarele:
2 Aşa vorbeşte Cirus, împăratul Persiei:
„Domnul, Dumnezeul cerurilor, Care mi-a dat toate regatele pământului, m-a numit să-I zidesc o Casă la Ierusalim, în Iuda. 3 Cine dintre voi este din poporul Lui? Dumnezeul lui să fie cu el! Lăsaţi-l să plece la Ierusalim, în Iuda, ca să zidească Casa Domnului, Dumnezeul lui Israel. El este Dumnezeul Care locuieşte la Ierusalim. 4 Fiecare supravieţuitor, în orice loc s-ar afla, să fie ajutat de oamenii din acele locuri cu argint, cu aur, cu diferite bunuri şi cu vite, precum şi cu daruri de bunăvoie pentru Casa lui Dumnezeu din Ierusalim.“
5 Atunci căpeteniile familiilor lui Iuda şi ale lui Beniamin, preoţii, leviţii şi toţi aceia al căror duh a fost trezit de Dumnezeu s-au pregătit şi s-au dus să rezidească Casa Domnului din Ierusalim. 6 Toţi vecinii lor i-au sprijinit cu argint, cu aur, cu diferite bunuri, cu vite şi cu lucruri scumpe, pe lângă tot felul de daruri de bunăvoie. 7 Împăratul Cirus a adus uneltele Casei Domnului, cele care fuseseră luate de Nebucadneţar[c] de la Ierusalim şi puse în templul zeului[d] său. 8 Cirus, împăratul Persiei, le-a adus prin vistiernicul Mitredat şi le-a dat lui Şeşbaţar, prinţul iudeilor. 9 Iată care este numărul lor:
treizeci de vase de aur,
o mie de vase de argint,
douăzeci şi nouă de cuţite[e],
10 treizeci de cupe de aur,
patru sute zece cupe de argint şlefuit,
o mie de alte vase.
11 Toate vasele de aur şi de argint erau în număr de cinci mii patru sute. Şeşbaţar le-a adus pe toate acestea atunci când exilaţii au venit din Babilon la Ierusalim.
Lista exilaţilor repatriaţi
2 Iată care sunt oamenii provinciei care au plecat din captivitatea exilului, cei pe care îi dusese în captivitate Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi care s-au întors la Ierusalim, în Iuda, fiecare în cetatea sa. 2 (Ei i-au însoţit pe Zerub-Babel, pe Iosua, pe Neemia, pe Seraia, pe Reelaia, pe Mardoheu, pe Bilşan, pe Mispar, pe Bigvai, pe Rehum şi pe Baana.) Aşadar, iată care este numărul acestor oameni din poporul Israel:
3 urmaşii lui Paroş – în număr de două mii o sută şaptezeci şi doi;
4 urmaşii lui Şefatia – în număr de trei sute şaptezeci şi doi;
5 urmaşii lui Arah – în număr de şapte sute şaptezeci şi cinci;
6 urmaşii lui Pahat-Moab, dintre urmaşii lui Iosua şi ai lui Ioab, – în număr de două mii opt sute doisprezece;
7 urmaşii lui Elam – în număr de o mie două sute cincizeci şi patru;
8 urmaşii lui Zatu – în număr de nouă sute patruzeci şi cinci;
9 urmaşii lui Zacai – în număr de şapte sute şaizeci;
10 urmaşii lui Bani – în număr de şase sute patruzeci şi doi;
11 urmaşii lui Bebai – în număr de şase sute douăzeci şi trei;
12 urmaşii lui Azgad – în număr de o mie două sute douăzeci şi doi;
13 urmaşii lui Adonikam – în număr de şase sute şaizeci şi şase;
14 urmaşii lui Bigvai – în număr de două mii cincizeci şi şase;
15 urmaşii lui Adin – în număr de patru sute cincizeci şi patru;
16 urmaşii lui Ater, dintre urmaşii lui Ezechia, – în număr de nouăzeci şi opt;
17 urmaşii lui Beţai – în număr de trei sute douăzeci şi trei;
18 urmaşii lui Iora – în număr de o sută doisprezece;
19 urmaşii lui Haşum – în număr de două sute douăzeci şi trei;
20 urmaşii lui Ghibar – în număr de nouăzeci şi cinci;
21 urmaşii lui Betleem – în număr de o sută douăzeci şi trei;
22 oamenii din Netofa – în număr de cincizeci şi şase;
23 oamenii din Anatot – în număr de o sută douăzeci şi opt;
24 urmaşii lui Azmavet – în număr de patruzeci şi doi;
25 urmaşii lui Chiriat-Iearim[f], ai lui Chefira şi ai lui Beerot – în număr de şapte sute patruzeci şi trei;
26 urmaşii lui Rama şi ai lui Gheva – în număr de şase sute douăzeci şi unu;
27 oamenii din Micmaş – în număr de o sută douăzeci şi doi;
28 oamenii din Betel şi din Ai – în număr de două sute douăzeci şi trei;
29 urmaşii lui Nebo – în număr de cincizeci şi doi;
30 urmaşii lui Magbiş – în număr de o sută cincizeci şi şase;
31 urmaşii celuilalt Elam – în număr de o mie două sute cincizeci şi patru;
32 urmaşii lui Harim – în număr de trei sute douăzeci;
33 urmaşii lui Lod, ai lui Hadid şi ai lui Ono – în număr de şapte sute douăzeci şi cinci;
34 urmaşii lui Ierihon – în număr de trei sute patruzeci şi cinci;
35 urmaşii lui Senaa – în număr de trei mii şase sute treizeci;
36 preoţii, urmaşi ai lui Iedaia, din familia lui Iosua, – în număr de nouă sute şaptezeci şi trei;
37 urmaşii lui Imer – în număr de o mie cincizeci şi doi;
38 urmaşii lui Paşhur – în număr de o mie două sute patruzeci şi şapte;
39 urmaşii lui Harim – în număr de o mie şaptesprezece;
40 leviţii, urmaşi ai lui Iosua şi ai lui Kadmiel, dintre urmaşii lui Hodavia, – în număr de şaptezeci şi patru;
41 cântăreţii, urmaşi ai lui Asaf, – în număr de o sută douăzeci şi opt;
42 urmaşii portarilor, urmaşi ai lui Şalum, ai lui Ater, ai lui Talmon, ai lui Akub, ai lui Hatita şi ai lui Şobai, – în total, în număr de o sută treizeci şi nouă;
43 slujitorii de la Templu, urmaşi ai lui Ţiha, ai lui Hasufa, ai lui Tabaot,
44 ai lui Cheros, ai lui Siaha, ai lui Padon,
45 ai lui Lebana, ai lui Hagaba, ai lui Akub,
46 ai lui Hagab, ai lui Şalmai, ai lui Hanan,
47 ai lui Ghidel, ai lui Gahar, ai lui Reaia,
48 ai lui Reţin, ai lui Nekoda, ai lui Gazam,
49 ai lui Uza, ai lui Paseah, ai lui Besai,
50 ai lui Asna, ai lui Meunim, ai lui Nefusim,
51 ai lui Bakbuk, ai lui Hakufa, ai lui Harhur,
52 ai lui Baţlut, ai lui Mehida, ai lui Harşa,
53 ai lui Barkos, ai lui Sisera, ai lui Temah,
54 ai lui Neţiah şi ai lui Hatifa;
55 urmaşii slujitorilor lui Solomon, urmaşi ai lui Sotai, ai lui Hasoferet, ai lui Peruda,
56 ai lui Iaala, ai lui Darkon, ai lui Ghidel,
57 ai lui Şefatia, ai lui Hatil, ai lui Pocheret-Haţebaim şi ai lui Ami;
58 toţi slujitorii de la Templu şi slujitorii lui Solomon la un loc – în număr de trei sute nouăzeci şi doi.
59 Iată-i şi pe cei care au plecat din Tel-Melah, din Tel-Harşa, din Cherub, din Adan şi din Imer, fără să fi putut dovedi dacă familia şi neamul lor erau din Israel sau nu:
60 urmaşii lui Delaia, ai lui Tobia şi ai lui Nekoda – în număr de şase sute cincizeci şi doi;
61 dintre urmaşii preoţilor: urmaşii lui Hobaia, ai lui Hakoţ şi ai lui Barzilai (cel care a luat-o de soţie pe una din fetele ghiladitului Barzilai şi care şi-a luat numele acestuia).
62 Ei şi-au căutat înscrierile lor genealogice, dar nu le-au găsit, astfel că au fost îndepărtaţi din preoţie ca fiind necuraţi. 63 Guvernatorul le-a zis să nu mănânce din lucrurile preasfinte până când preotul nu va hotărî lucrul acesta după Urim şi Tumim[g]. 64 În total,
în toată adunarea, erau patruzeci şi două de mii trei sute şaizeci de oameni,
65 în afară de slujitorii şi slujitoarele lor – în număr de şapte mii trei sute treizeci şi şapte –
şi de cântăreţi şi cântăreţe – în număr de două sute.
66 Aveau şapte sute treizeci şi şase de cai,
două sute patruzeci şi cinci de catâri,
67 patru sute treizeci şi cinci de cămile
şi şase mii şapte sute douăzeci de măgari.
68 La sosirea lor la Casa Domnului din Ierusalim, câteva din căpeteniile familiilor au oferit Casei lui Dumnezeu daruri de bunăvoie pentru ridicarea lui pe locul său de odinioară. 69 Au dăruit în vistieria lucrării, după puterile lor, următoarele:
şaizeci şi unu de mii de darici[h] de aur,
cinci mii de mine[i] de argint
şi o sută de tunici preoţeşti.
70 Aşadar, preoţii, leviţii, unii oameni din popor, cântăreţii, portarii şi slujitorii de la Templu s-au aşezat în cetăţile lor; toţi cei din Israel erau în cetăţile lor.
23 Când soldaţii L-au răstignit pe Isus, I-au luat hainele şi le-au împărţit în patru părţi, câte o parte pentru fiecare soldat. De asemenea, I-au luat şi tunica. Tunica era fără nici o cusătură, fiind ţesută dintr-o singură bucată de sus până jos. 24 Atunci şi-au zis unii altora: „Să n-o sfâşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie!“ Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura care zice:
„Şi-au împărţit veşmintele Mele între ei
şi au tras la sorţi pentru cămaşa Mea.“[a]
Soldaţii sunt deci cei ce au făcut aceste lucruri.
25 Lângă crucea lui Isus stăteau mama Lui, sora mamei Lui, Maria – soţia lui Clopa – şi Maria Magdalena. 26 Când Isus a văzut-o pe mama Lui şi, lângă ea, pe ucenicul pe care-l iubea[b], i-a zis mamei Sale: „Femeie, iată-l pe fiul tău!“. 27 Apoi i-a zis ucenicului: „Iat-o pe mama ta!“ Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o acasă la el.
Moartea lui Isus
28 După aceea, Isus, Care ştia că acum totul s-a sfârşit, ca să se împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete!“[c] 29 Acolo era pus un vas plin cu vin acru[d]. Au pus într-o ramură de isop un burete plin cu vin acru şi I l-au dus la gură. 30 Când a primit vinul, Isus a zis: „S-a terminat!“. Apoi Şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.
31 Pentru că era Ziua Pregătirii, iudeii, ca să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului, pentru că acel Sabat era o zi mare, i-au cerut lui Pilat să fie zdrobite picioarele celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce. 32 Soldaţii au venit deci şi i-au zdrobit picioarele primului, apoi şi ale celuilalt care fusese răstignit împreună cu El. 33 Însă, când au venit la Isus, au văzut că deja murise şi nu I-au mai zdrobit picioarele, 34 ci unul dintre soldaţi I-a străpuns coasta cu suliţa; şi imediat a ieşit sânge şi apă. 35 Cel ce a văzut lucrul acesta a depus mărturie şi mărturia lui este adevărată. Şi el ştie că spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi. 36 Căci aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura care zice: „Nici unul din oasele Lui nu va fi rupt.“[e] 37 Şi în altă parte, Scriptura mai zice: „Vor privi la Cel pe Care L-au străpuns.“[f]
38 După aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar în secret, de frica iudeilor, i-a cerut lui Pilat să-l lase să ia trupul lui Isus. Pilat i-a dat voie. Prin urmare, el a venit şi a luat trupul lui Isus. 39 A venit şi Nicodim, cel care la început se dusese la Isus noaptea, şi a adus un amestec de aproape o sută de litre[g] de smirnă şi aloe. 40 Au luat trupul lui Isus şi L-au înfăşurat în fâşii de pânză de in, cu miresme, aşa cum este obiceiul de înmormântare la iudei. 41 În locul unde fusese răstignit era o grădină, iar în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. 42 Pentru că era Ziua Pregătirii Iudeilor şi pentru că mormântul era aproape, L-au pus pe Isus acolo.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.