Previous Prev Day Next DayNext

Old/New Testament

Each day includes a passage from both the Old Testament and New Testament.
Duration: 365 days
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)
Version
2 Cronici 7-9

Inaugurarea Casei Domnului

Când şi-a încheiat Solomon rugăciunea, s-a coborât foc din cer şi a mistuit arderea de tot şi jertfele, iar slava Domnului a umplut Casa. Preoţii nu puteau să intre în Casa Domnului, pentru că slava Domnului umpluse Casa Domnului. Toţi israeliţii au văzut focul coborându-se şi slava Domnului peste Casă. Atunci s-au aplecat cu faţa la pământ, pe paviment, s-au închinat şi au lăudat pe Domnul, zicând: „El este bun! Îndurarea Lui ţine pe vecie![a] Apoi regele şi tot poporul au adus jertfe înaintea Domnului. Regele Solomon a adus ca jertfă douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi. Astfel regele şi tot poporul au sfinţit Casa lui Dumnezeu. Preoţii stăteau la locurile lor şi asemenea acestora stăteau şi leviţii alături de instrumentele de cântat Domnului, pe care le făcuse regele David pentru a-L lăuda pe Domnul, zicând: „Îndurarea Lui ţine pe vecie!“ Preoţii stăteau înaintea leviţilor, sunând din trâmbiţe în prezenţa întregului Israel.

Solomon a sfinţit şi mijlocul curţii, locul din faţa Casei Domnului, întrucât acolo a adus arderile de tot şi grăsimea jertfelor de pace[b], deoarece altarul de bronz pe care îl făcuse Solomon nu putea cuprinde toate arderile de tot, darurile de mâncare şi grăsimea. Solomon a ţinut atunci sărbătoarea timp de şapte zile împreună cu tot Israelul, o adunare foarte numeroasă, cu oameni veniţi de la Lebo-Hamat[c] până dinspre Râul Egiptului[d]. În ziua a opta, au ţinut iarăşi o adunare, căci sfinţirea altarului au făcut-o timp de şapte zile, iar sărbătoarea au ţinut-o tot timp de şapte zile. 10 În ziua a douăzeci şi treia a lunii a şaptea, Solomon a trimis poporul la corturi. Ei au plecat bucuroşi şi cu inimile mulţumite datorită binelui făcut de Domnul lui David, lui Solomon şi poporului Său, Israel. 11 Astfel Solomon a terminat Casa Domnului şi palatul regelui. Solomon a reuşit în tot ceea ce-şi pusese în gând să facă în Casa Domnului şi în palatul său.

A doua vedenie a lui Solomon

12 Apoi Domnul i S-a arătat lui Solomon noaptea şi i-a zis:

„Ţi-am ascultat rugăciunea şi Mi-am ales locul acesta drept Casă pentru jertfe. 13 Când voi închide cerul şi nu va mai fi ploaie, când voi porunci lăcustelor să mănânce ţara, când voi trimite molima în poporul Meu, 14 dacă poporul peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga şi va căuta faţa Mea, dacă se va întoarce de la căile lui cele rele, atunci voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatele şi îi voi vindeca ţara. 15 De acum încolo ochii Mei vor fi deschişi şi urechile Mele vor lua aminte la rugăciunea făcută în locul acesta. 16 Am ales şi am sfinţit Casa aceasta pentru ca Numele Meu să fie acolo pe vecie. Ochii şi inima Mea vor fi acolo zi de zi. 17 Cât despre tine, dacă vei umbla înaintea Mea aşa cum a umblat tatăl tău, David, împlinind tot ce ţi-am poruncit şi păzind legile şi hotărârile Mele, 18 voi întări tronul suveranităţii tale, aşa cum i-am jurat tatălui tău, David, atunci când am spus: «Nu vei fi lipsit niciodată de un urmaş care să domnească în Israel.» 19 Dar dacă vă veţi întoarce de la Mine şi veţi părăsi legile şi poruncile pe care vi le-am dat, dacă vă veţi depărta, dacă veţi sluji altor dumnezei şi vă veţi închina înaintea lor, 20 atunci vă voi dezrădăcina din ţara pe care v-am dat-o şi voi lepăda dinaintea Mea Casa aceasta, pe care am sfinţit-o pentru Numele Meu; o voi face astfel de pomină şi de batjocură printre toate neamurile. 21 Şi oricât de impunătoare este această Casă acum, toţi cei care vor trece pe lângă ea se vor îngrozi şi vor întreba: «De ce a făcut Domnul astfel acestei ţări şi acestei Case?» 22 Atunci li se va răspunde: «Pentru că L-au părăsit pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor, Cel Care i-a scos din ţara Egiptului, şi pentru că s-au alipit de alţi dumnezei, s-au închinat înaintea lor şi le-au slujit, de aceea a adus El peste ei toată această nenorocire.»“

Proiecte de construcţii în afara Ierusalimului

La sfârşitul celor douăzeci de ani, timp în care Solomon zidise Casa Domnului şi palatul său, Solomon s-a apucat să rezidească cetăţile pe care i le-a dat Hiram[e] şi să-i aşeze acolo pe israeliţi. Solomon s-a dus la Hamat-Ţoba şi a cucerit cetatea. A rezidit Tadmorul în pustie şi toate cetăţile pentru provizii pe care le zidise în Hamat. A rezidit Bet-Horonul de Sus şi Bet-Horonul de Jos, ca cetăţi fortificate cu ziduri, porţi şi zăvoare, Baalatul, precum şi toate cetăţile pentru provizii pe care Solomon le avea, împreună cu toate cetăţile pentru care şi cetăţile pentru cavalerie şi tot ceea ce şi-a dorit Solomon să zidească în Ierusalim, în Liban şi în toată ţara aflată sub stăpânirea sa. Iar pe toţi cei ce au mai rămas dintre hitiţi, amoriţi, periziţi, hiviţi, iebusiţi, – cei ce nu făceau parte din Israel, – adică dintre urmaşii acestora, care rămăseseră în ţară şi pe care israeliţii nu i-au nimicit, Solomon i-a folosit la muncă forţată şi aşa au rămas până astăzi. Dar Solomon nu i-a folosit pe israeliţi ca sclavi la lucrarea sa, căci aceştia îi slujeau ca ostaşi, căpetenii şi conducători de care şi de cavalerie. 10 Căpeteniile aflate în slujba regelui Solomon, puse să supravegheze poporul, erau în număr de două sute cincizeci.

11 Solomon a dus-o pe fiica lui Faraon din Cetatea lui David, în palatul pe care îl zidise pentru ea, căci zisese: „Să nu locuiască soţia mea în palatul lui David, regele lui Israel, pentru că locurile în care a intrat Chivotul Domnului sunt sfinte!“

12 Solomon aducea arderi de tot Domnului pe altarul Domnului, zidit în faţa porticului, 13 potrivit cu reglementările zilnice pentru jertfe, care fuseseră poruncite de Moise să fie aduse cu ocazia Sabatului, a lunii noi şi a celor trei sărbători anuale: Sărbătoarea Azimelor, Sărbătoarea Săptămânilor şi Sărbătoarea Corturilor. 14 Tot el a pus în slujbă, după hotărârea tatălui său, David, cetele preoţilor, potrivit slujbei lor, pe leviţi, potrivit responsabilităţilor lor de a lăuda pe Domnul şi de a sluji în prezenţa preoţilor după nevoile zilnice şi pe portari, potrivit cetelor lor, la fiecare poartă, întocmai cum poruncise David, omul lui Dumnezeu. 15 Nu s-au abătut în nici un fel de la porunca regelui cu privire la preoţi, la leviţi şi la vistierii. 16 Astfel a fost înfăptuită întreaga lucrare a lui Solomon, din ziua când s-a pus temelia Casei Domnului şi până în ziua când Casa Domnului a fost în totalitate isprăvită.

17 Atunci Solomon s-a dus la Eţion-Gheber şi Elat, pe ţărmul mării, în ţara Edomului. 18 Hiram i-a trimis, prin slujitorii săi, corăbii şi slujitori care cunoşteau marea, iar aceştia s-au dus în Ofir împreună cu slujitorii lui Solomon şi au luat de acolo patru sute cincizeci de talanţi[f] de aur, pe care i-au adus apoi regelui Solomon.

Regina din Şeba îl vizitează pe Solomon

Când regina din Şeba a auzit despre faima lui Solomon, a venit la Ierusalim ca să-l încerce prin întrebări grele. Era însoţită de o caravană foarte numeroasă, având cu ea cămile încărcate cu mirodenii, foarte mult aur şi pietre preţioase; a venit la Solomon şi i-a vorbit despre tot ce avea pe inimă. Solomon i-a răspuns la toate întrebările; nu a fost nimic prea greu pe care Solomon să nu fi ştiut să i-l clarifice. Când regina din Şeba a văzut înţelepciunea lui Solomon, palatul pe care-l zidise, mâncarea de la masa lui, locuinţa slujitorilor săi, slujirea servitorilor săi şi veşmintele acestora, paharnicii lui şi veşmintele acestora şi arderile lui de tot pe care le aducea la Casa Domnului[g], i s-a tăiat răsuflarea. Apoi i-a zis regelui: „Aşadar, este adevărat ce am auzit despre faptele tale şi despre înţelepciunea ta! Dar nu am crezut aceste lucruri până când nu am venit şi până nu le-am văzut cu ochii mei. Iată însă că nu mi s-a spus nici măcar pe jumătate despre măreţia înţelepciunii tale! Tu ai mai mult decât se spune în zvonul pe care l-am auzit! Fericiţi sunt oamenii tăi şi fericiţi sunt aceşti slujitori ai tăi care stau mereu înaintea ta şi care aud înţelepciunea ta! Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul tău, Care Şi-a găsit plăcerea în tine, punându-te pe tronul Lui, ca să fii rege pentru Domnul, Dumnezeul tău. Dumnezeul tău îl iubeşte pe Israel şi vrea să-l statornicească pe vecie! El te-a pus rege peste ei ca să faci judecată şi dreptate.“

Şi ea i-a dăruit regelui o sută douăzeci de talanţi[h] de aur, o mare cantitate de mirodenii, precum şi pietre preţioase. Nu s-au mai văzut niciodată aşa mirodenii ca acelea pe care regina din Şeba i le-a dăruit regelui Solomon. 10 (Slujitorii lui Hiram şi slujitorii lui Solomon, cei care au adus aur din Ofir, au mai adus de acolo şi lemn de algum[i] şi pietre preţioase. 11 Din lemnul de algum regele a făcut trepte pentru Casa Domnului şi pentru palatul regelui, lire şi harfe pentru cântăreţi. Niciodată nu se mai văzuse aşa ceva în ţara lui Iuda.) 12 Regele Solomon i-a dat reginei din Şeba tot ce a dorit şi a cerut, mai mult decât a adus ea regelui. După aceea, ea a plecat şi s-a întors în ţara sa împreună cu slujitorii săi.

Fastul de la curtea lui Solomon

13 Cantitatea de aur care intra anual în vistieria lui Solomon era de şase sute şaizeci şi şase de talanţi[j] de aur, 14 în afară de cel adus de negustori şi comercianţi. De asemenea, toţi regii Arabiei şi guvernatorii ţării îi aduceau aur şi argint lui Solomon. 15 Regele Solomon a făcut două sute de scuturi mari din aur bătut, pentru fiecare scut folosind câte şase sute de şecheli[k] de aur bătut 16 şi trei sute de scuturi mici din aur bătut, pentru fiecare dintre aceste scuturi folosind câte trei sute de şecheli[l] de aur. Regele le-a pus în Palatul Pădurii Libanului.

17 Regele a mai făcut şi un tron mare din fildeş şi l-a poleit cu aur curat. 18 Tronul avea şase trepte şi un reazem din aur pentru picioare, care era fixat de tron. De fiecare parte a tronului era câte o rezemătoare, iar lângă fiecare rezemătoare era aşezat câte un leu. 19 Alţi doisprezece lei erau aşezaţi de-o parte şi de alta a celor şase trepte. Aşa ceva nu se mai făcuse pentru nici un regat. 20 Toate vasele de băut ale regelui Solomon erau din aur şi toate vasele din Palatul Pădurii Libanului erau din aur pur, întrucât argintul nu era de mare preţ în zilele lui Solomon. 21 Căci regele avea corăbii de Tarşiş[m] care navigau cu slujitorii lui Hiram[n] şi o dată la trei ani aduceau aur, argint, fildeş, maimuţe şi păuni.

22 Regele Solomon i-a întrecut în bogăţie şi în înţelepciune pe toţi regii pământului. 23 Toţi regii pământului căutau să-l vadă pe Solomon ca să-i asculte înţelepciunea pe care Dumnezeu o pusese în inima lui. 24 An de an, fiecare dintre cei care veneau îşi aducea darul: vase de argint şi de aur, arme, mirodenii, cai şi catâri. 25 Solomon avea patru mii de grajduri pentru cai şi care şi douăsprezece mii de călăreţi[o], pe care îi ţinea atât în cetăţile pentru care, cât şi împreună cu el, la Ierusalim. 26 El stăpânea peste toate regatele, de la râu[p] până în ţara filistenilor şi până la hotarul Egiptului. 27 Regele a făcut ca argintul să fie la fel de obişnuit în Ierusalim precum pietrele, iar cedrii la fel de numeroşi precum sicomorii de pe dealuri[q]. 28 Caii lui Solomon erau aduşi din Egipt[r] şi din toate celelalte ţări.

29 Celelalte fapte ale lui Solomon, de la început până la sfârşit, nu sunt scrise oare în „Cronicile profetului Natan“, în „Profeţia şilonitului Ahia“ şi în „Viziunile văzătorului Ido“, cele cu privire la Ieroboam, fiul lui Nebat? 30 Solomon a domnit timp de patruzeci de ani la Ierusalim, peste tot Israelul. 31 Apoi Solomon s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat în cetatea tatălui său, David. Şi în locul lui a domnit fiul său Roboam.

Ioan 11:1-29

Moartea lui Lazăr

11 Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era bolnav. Maria era cea care L-a uns pe Domnul cu parfum şi I-a şters picioarele cu părul ei; fratele ei, Lazăr, era bolnav. Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că cel pe care-l iubeşti este bolnav!“ Dar Isus, când a auzit, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie slăvit prin ea.“ Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei şi pe Lazăr. Totuşi, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai rămas în locul unde era încă două zile. După aceea le-a zis ucenicilor:

– Să ne ducem din nou în Iudeea!

Ucenicii I-au răspuns:

Rabbi[a], până acum iudeii căutau să arunce cu pietre în Tine şi Tu Te duci din nou acolo?!

Isus le-a răspuns:

– Nu sunt douăsprezece ore de lumină în zi? Dacă cineva umblă ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina acestei lumi, 10 dar dacă cineva umblă noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este în el.

11 După ce a spus acestea, le-a zis:

– Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc să-l trezesc.

12 Ucenicii I-au zis:

– Doamne, dacă doarme, atunci se va face bine!

13 Isus vorbise însă despre moartea Lui, dar ei credeau că vorbeşte despre somnul obişnuit. 14 Atunci Isus le-a spus deschis:

– Lazăr a murit. 15 Şi mă bucur pentru voi că n-am fost acolo, ca să credeţi. Dar să mergem la el!

16 Atunci Toma, căruia i se zicea „Didimus“[b], le-a zis celorlalţi ucenici: „Să mergem şi noi să murim împreună cu El!“

Isus, învierea şi viaţa

17 Când a ajuns Isus, a aflat că Lazăr era deja de patru zile[c] în mormânt. 18 Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii[d], 19 şi mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi la Maria ca să le consoleze pentru moartea fratelui lor. 20 Când a auzit Marta că vine Isus, s-a dus să-L întâmpine. Maria însă şedea în casă. 21 Marta I-a zis lui Isus:

– Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! 22 Dar şi acum ştiu că orice-I vei cere lui Dumnezeu, Dumnezeu Îţi va da!

23 Isus i-a zis:

– Fratele tău va învia!

24 Marta I-a răspuns:

– Ştiu că va învia la învierea din ziua de pe urmă.

25 Isus i-a zis:

– Eu sunt învierea şi viaţa. Cel ce crede în Mine va trăi chiar dacă moare. 26 Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?

27 Ea I-a răspuns:

– Da, Doamne, cred că Tu eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, Cel Care urma să vină în lume!

28 Şi spunând aceasta, s-a dus şi a chemat-o pe Maria, sora ei, zicându-i în şoaptă: „A sosit Învăţătorul şi te cheamă!“ 29 Cum a auzit aceasta, Maria s-a ridicat repede şi s-a dus la El.

Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.