Old/New Testament

Judecata Domnului asupra lui Ahazia

1 După moartea lui Ahab, Moab s-a răsculat împotriva lui Israel. ² S-a întâmplat că Ahazia a căzut prin grilajul odăii lui de sus din palatul Samariei şi a zăcut la pat. Atunci a trimis nişte mesageri, zicându-le: „Duceţi-vă şi întrebaţi-l pe Baal-Zebub^[a], zeul Ekronului, dacă mă voi vindeca de boala aceasta.“

³ Dar un înger^[b] al Domnului i-a zis lui Ilie^[c] tişbitul: „Scoală-te, du-te să-i întâlneşti pe mesagerii regelui Samariei şi spune-le: «Oare nu este Dumnezeu în Israel, de mergeţi să-l întrebaţi pe Baal-Zebub, zeul Ekronului? ⁴ De aceea aşa vorbeşte Domnul: ‘Nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri cu siguranţă!’»“ Apoi Ilie a plecat. ⁵ Când mesagerii s-au întors la rege, el i-a întrebat:

– De ce v-aţi întors?

⁶ – Ne-am întâlnit cu un om, i-au răspuns ei, care ne-a zis astfel: „Întoarceţi-vă la regele care v-a trimis şi spuneţi-i: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Oare nu este Dumnezeu în Israel, de ai trimis să-l întrebe pe

Baal-Zebub, zeul Ekronului? De aceea nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri cu siguranţă!’»“

⁷ – Cum arăta bărbatul care v-a întâlnit şi care v-a spus aceste cuvinte? i-a întrebat el.

⁸ – Era un om îmbrăcat cu o manta de păr şi încins la mijloc cu o curea de piele, i-au răspuns ei.

– Este Ilie tişbitul, a zis el.

⁹ Atunci a trimis la el o căpetenie peste cincizeci de oameni, împreună cu cei cincizeci de oameni ai acestuia. Căpetenia a venit la Ilie, care stătea pe vârful unui deal şi i-a zis:

– Omule al lui Dumnezeu, regele îţi porunceşte să cobori!

¹⁰ Dar Ilie i-a răspuns căpeteniei:

– Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să se coboare foc din cer şi să te mistuie pe tine şi pe cei cincizeci de oameni ai tăi.

Atunci s-a coborât foc din cer şi l-a mistuit pe el şi pe cei cincizeci de oameni care erau împreună cu el. ¹¹ Apoi regele a trimis o altă căpetenie peste cincizeci de oameni, împreună cu cei cincizeci de oameni ai acestuia. Căpetenia i-a zis:

– Omule al lui Dumnezeu, regele îţi porunceşte să cobori repede!

¹² Dar Ilie i-a răspuns:

– Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să se coboare foc din cer şi să te mistuie pe tine şi pe cei cincizeci de oameni ai tăi.

Atunci s-a coborât focul lui Dumnezeu din cer şi l-a mistuit pe el şi pe cei cincizeci de oameni care erau împreună cu el. ¹³ Regele a trimis o a treia căpetenie peste cincizeci de oameni, împreună cu cei cincizeci de oameni ai acestuia. Această a treia căpetenie s-a dus şi s-a plecat pe genunchi înaintea lui Ilie şi l-a implorat zicându-i: „Omule al lui Dumnezeu, te rog, pune preţ pe viaţa mea şi pe viaţa acestor cincizeci de slujitori ai tăi! ¹⁴ Ştim că focul care s-a coborât din ceruri le-a mistuit deja pe primele două căpetenii peste cincizeci şi pe oamenii lor, dar acum, pune preţ pe viaţa mea!“

¹⁵ Atunci îngerul Domnului i-a zis lui Ilie: „Însoţeşte-l şi nu te teme de el!“ Ilie s-a dus îndată împreună cu el la rege. ¹⁶ El i-a zis regelui: „Aşa vorbeşte Domnul: «Nu este în Israel Dumnezeu al Cărui cuvânt să-L poţi întreba de trimiţi mesageri să-l întrebe pe Baal-Zebub, zeul Ekronului? Pentru că ai făcut aceasta, nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri cu siguranţă!»“

¹⁷ Ahazia a murit potrivit Cuvântului Domnului pe care l-a rostit Ilie. Pentru că nu avea nici un fiu, în locul lui a devenit rege Ioram^[d]. Era al doilea an al domniei lui Iehoram, fiul lui Iehoşafat, regele lui Iuda.

¹⁸ Celelalte fapte pe care le-a făcut Ahazia, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“?

Înălţarea lui Ilie la cer

2 Când a vrut Domnul să-l ridice pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt, Ilie şi Elisei^[e] ieşeau împreună din Ghilgal.

² Ilie i-a zis lui Elisei:

– Rămâi aici, te rog, pentru că Domnul mă trimite până la Betel.

– Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi, i-a răspuns Elisei.

Aşa că au coborât împreună la Betel.

³ Fiii profeţilor^[f], care erau la Betel, l-au întâmpinat pe Elisei şi i-au zis:

– Ştii că Domnul îl va răpi astăzi pe stăpânul tău de lângă tine^[g]?

– Da, ştiu, le-a răspuns Elisei, dar tăceţi!

⁴ Apoi Ilie i-a zis lui Elisei:

– Rămâi aici, te rog, pentru că Domnul mă trimite la Ierihon.

– Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi, i-a răspuns Elisei.

Aşa că s-au dus împreună la Ierihon.

⁵ Profeţii care erau la Ierihon l-au întâmpinat pe Elisei şi i-au zis:

– Ştii că Domnul îl va răpi astăzi pe stăpânul tău de lângă tine?

– Da, ştiu, a răspuns el, dar tăceţi!

⁶ Apoi Ilie i-a zis:

– Rămâi aici, te rog, pentru că Domnul mă trimite la Iordan.

– Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi, i-a răspuns Elisei.

Aşa că au plecat împreună. ⁷ Cincizeci de bărbaţi dintre profeţi au venit şi s-au oprit la o anumită distanţă înaintea lor. Amândoi stăteau pe malul Iordanului. ⁸ Atunci Ilie şi-a luat mantaua, a făcut-o sul şi a lovit cu ea apele, iar apele s-au despărţit într-o parte şi într-alta şi au trecut amândoi pe uscat.

⁹ După ce au trecut, Ilie i-a zis lui Elisei:

– Spune-mi ce pot să fac pentru tine înainte de a fi luat de la tine?

– Te rog, aş vrea să-mi revină o îndoită măsură din duhul tău, i-a zis Elisei.

¹⁰ Ilie i-a răspuns:

– Ai cerut un lucru greu, dar dacă mă vei vedea când voi fi luat de lângă tine, aşa ţi se va întâmpla; dacă nu, nu ţi se va întâmpla aşa.

¹¹ Şi în timp ce mergeau şi vorbeau unul cu altul, un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de celălalt şi Ilie s-a înălţat la cer într-un vârtej de vânt. ¹² Elisei privea şi striga: „Părintele meu! Părintele meu! Carul lui Israel şi călăreţii lui!“ După ce nu l-a mai văzut, Elisei şi-a luat hainele şi le-a rupt în două. ¹³ Apoi a ridicat mantaua pe care o lăsase Ilie să cadă, s-a întors şi a stat pe malul Iordanului. ¹⁴ După ce a luat mantaua pe care o lăsase Ilie să cadă, a lovit cu ea apele şi a zis: „Unde este acum Domnul, Dumnezeul lui Ilie?“ Şi de îndată ce a lovit apele, ele s-au despărţit într-o parte şi într-alta, şi Elisei a trecut dincolo. ¹⁵ Când au văzut lucrul acesta, profeţii care erau în faţa Ierihonului au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei!“ I-au ieşit în întâmpinare şi i s-au închinat până la pământ. ¹⁶ Ei i-au zis:

– Între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni curajoşi. Îngăduie-le, te rugăm, să-l caute pe stăpânul tău. Poate că Duhul Domnului l-a dus şi l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale.

– Să nu-i trimiteţi, le-a răspuns el.

¹⁷ Însă ei au stăruit până când acesta, stânjenit, le-a zis:

– Trimiteţi-i!

I-au trimis deci pe cei cincizeci de oameni care l-au căutat timp de trei zile fără să-l găsească. ¹⁸ Elisei îi aştepta la Ierihon şi când s-au întors la el, le-a zis:

– Nu v-am spus să nu vă duceţi?

Vindecarea apelor de la Ierihon

¹⁹ După aceea, bărbaţii din cetate i-au zis lui Elisei:

– Stăpâne, după cum vezi, aşezarea cetăţii este bună, dar apele sunt rele şi pământul este sterp.

²⁰ – Aduceţi-mi un vas nou şi puneţi sare în el, le-a zis el.

Şi ei i-au adus. ²¹ Apoi Elisei s-a dus la izvorul apelor, a aruncat în el sare şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Vindec aceste ape şi niciodată nu vor mai cauza moartea, nici nu vor mai face pământul neroditor!»“ ²² Şi apele au rămas vindecate până în ziua de azi, potrivit cuvântului rostit de Elisei.

Pedepsirea tinerilor batjocoritori

²³ De acolo Elisei s-a dus la Betel. În timp ce mergea pe drum, nişte băieţaşi au ieşit din cetate şi şi-au bătut joc de el, strigându-i: „Suie-te, pleşuvule! Suie-te, pleşuvule!“ ²⁴ El s-a uitat în spate, i-a văzut şi i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieşit din pădure două ursoaice şi au sfâşiat patruzeci şi doi dintre aceşti copii. ²⁵ De acolo Elisei s-a dus la muntele Carmel, iar după aceea s-a întors în Samaria.

Campania lui Ioram împotriva moabiţilor

3 Ioram^[h], fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel, în Samaria, în al optsprezecelea an al domniei lui Iehoşafat, regele lui Iuda, şi a domnit timp de doisprezece ani. ² El a făcut ce este rău înaintea Domnului, totuşi nu cum făcuse tatăl său şi mama sa, căci a îndepărtat stâlpul sacru al lui Baal^[i], pe care-l făcuse tatăl său. ³ El însă a săvârşit păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască, şi nu s-a depărtat de ele.

⁴ Meşa, regele Moabului, era crescător de oi şi era nevoit să dea regelui lui Israel o sută de mii de miei şi o sută de mii de berbeci cu tot cu lâna lor. ⁵ Însă, după moartea lui Ahab, regele Moabului s-a răsculat împotriva regelui lui Israel. ⁶ Regele Ioram a ieşit atunci din Samaria şi a numărat întregul Israel. ⁷ Pe urmă a trimis un mesaj lui Iehoşafat, regele lui Iuda, zicând:

– Regele Moabului s-a răsculat împotriva mea. Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Moabului?

– Vin, a răspuns el. Eu şi cu tine vom fi una, poporul meu ca poporul tău şi caii mei ca ai tăi. ⁸ Pe ce drum vom merge? a întrebat el.

– Pe drumul prin pustia Edomului, a răspuns Ioram.

⁹ Regele Israelului, regele lui Iuda şi regele Edomului au plecat. Dar după ce au înaintat, ocolind timp de şapte zile, n-a mai fost apă pentru oştire şi animale. ¹⁰ Atunci regele Israelului a zis:

– Ah! Domnul i-a chemat pe aceşti trei regi ca să-i dea în mâinile Moabului?

¹¹ Dar Iehoşafat a zis:

– Nu este aici nici un profet al Domnului prin care să-L întrebăm pe Domnul?

Atunci unul dintre slujitorii regelui lui Israel a răspuns:

– Este aici Elisei, fiul lui Şafat, care obişnuia să toarne apă pe mâinile lui Ilie^[j].

¹² Iehoşafat a zis:

– Cuvântul Domnului este cu el!

Atunci regele lui Israel, Iehoşafat şi regele Edomului s-au dus la el. ¹³ Elisei i-a zis regelui lui Israel:

– Ce am eu de-a face cu tine? Du-te la profeţii tatălui tău şi la profeţii mamei tale!

– Nu! a răspuns regele Israelului, căci Domnul a chemat pe aceşti trei regi ca să-i dea în mâinile Moabului.

¹⁴ Elisei a zis:

– Viu este Domnul Oştirilor^[k], al Cărui slujitor sunt, că, dacă n-aş avea în vedere pe Iehoşafat, regele lui Iuda, pe tine nici nu te-aş băga în seamă şi nici nu m-aş uita la tine. ¹⁵ Acum aduceţi-mi un cântăreţ cu o harfă.

În timp ce cântăreţul cânta, mâna Domnului a coborât peste Elisei ¹⁶ şi el a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Faceţi în această vale groapă lângă groapă, ¹⁷ pentru că – aşa vorbeşte Domnul – deşi nu veţi vedea vânt sau ploaie, valea se va umple cu apă şi veţi bea atât voi, cât şi vitele şi animalele voastre. ¹⁸ Însă acesta este doar un lucru mărunt pentru Domnul, astfel că El va da şi pe Moab în mâinile voastre. ¹⁹ Voi veţi nimici toate cetăţile întărite şi toate cetăţile alese, veţi tăia fiecare copac bun, veţi astupa izvoarele de apă şi veţi strica cu pietre fiecare ogor bun.»“

²⁰ În dimineaţa următoare, în timp ce se aducea jertfa, a început să vină dintr-odată apă de pe drumul dinspre Edom, şi pământul s-a umplut de apă. ²¹ Atunci toţi moabiţii, când au auzit că regii vin să lupte împotriva lor, i-au chemat pe toţi aceia care erau în stare să poarte armele, tineri şi bătrâni, şi au stat la hotar. ²² Când s-au trezit dis-de-dimineaţă, soarele strălucea deasupra apelor şi moabiţii au văzut în faţa lor apele roşii ca sângele. ²³ „Acesta este sânge!“ au zis ei. „Regii s-au luptat între ei şi s-au omorât unii pe alţii! Acum, la pradă, Moab!“ ²⁴ Dar când au intrat în tabăra lui Israel, israeliţii s-au ridicat şi i-au bătut pe moabiţi până când aceştia au fugit dinaintea lor. Apoi au pătruns în ţară şi i-au ucis pe moabiţi. ²⁵ Le-au distrus cetăţile şi toţi bărbaţii au aruncat pietre în toate ogoarele, umplându-le astfel cu pietre. Au astupat toate izvoarele de apă şi au tăiat toţi copacii buni. Mai rămăseseră doar zidurile^[l] cetăţii Chir-Hareset, însă prăştiaşii au înconjurat-o şi au cucerit-o.

²⁶ Când regele Moabului a văzut că a fost învins în luptă, a luat cu el şapte sute de oameni care luptau cu sabia, cu gând să-şi croiască drum până la regele Edomului, dar n-au putut. ²⁷ Atunci a luat pe întâiul său născut, care urma să fie rege în locul lui şi l-a adus ca ardere de tot pe zidul cetăţii. O mare indignare l-a cuprins pe Israel.^[m] Drept urmare Israel s-a retras din Moab, întorcându-se acasă.

Învierea lui Isus

24 Dar în prima zi a săptămânii, foarte de dimineaţă, ele au venit la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră. ² Au găsit rostogolită piatra de la intrarea mormântului, ³ iar când au intrat, n-au găsit trupul Domnului Isus. ⁴ În timp ce erau înmărmurite din cauza acestui lucru, iată că doi bărbaţi în haine strălucitoare au stat lângă ele. ⁵ Îngrozite, ele şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: „De ce-L căutaţi pe Cel Viu între cei morţi? ⁶ Nu este aici, ci a fost înviat! Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea, ⁷ când zicea că Fiul Omului trebuie să fie trădat în mâinile păcătoşilor şi să fie răstignit, iar a treia zi să învie.“ ⁸ Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele Lui.

⁹ Când s-au întors de la mormânt, i-au anunţat despre toate aceste lucruri pe cei unsprezece şi pe toţi ceilalţi. ¹⁰ Cele care le-au spus apostolilor aceste lucruri erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria – mama lui Iacov – şi celelalte care erau împreună cu ele. ¹¹ Însă cuvintele acestea li s-au părut basme şi nu le-au crezut pe femei. ¹² Petru însă s-a ridicat şi a alergat la mormânt. Când s-a aplecat ca să se uite înăuntru, a văzut doar fâşiile de pânză. Apoi s-a întors acasă, mirat de ce s-a întâmplat.

Pe drumul spre Emaus

¹³ În aceeaşi zi, iată că doi dintre ei se duceau spre un sat numit Emaus, care era la o distanţă de şaizeci de stadii^[a] de Ierusalim. ¹⁴ Aceştia vorbeau unul cu altul despre lucrurile care se întâmplaseră. ¹⁵ În timp ce vorbeau şi se întrebau, Isus Însuşi S-a apropiat şi mergea alături de ei. ¹⁶ Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L recunoască. ¹⁷ El i-a întrebat:

– Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?

Ei s-au oprit, uitându-se trişti, ¹⁸ iar unul dintre ei, pe nume Cleopa, i-a răspuns:

– Tu eşti singurul străin în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el în zilele acestea?!

¹⁹ – Ce anume? i-a întrebat El.

– Cele privitoare la Isus din Nazaret, i-au răspuns ei, Care era un profet puternic în faptă şi cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor. ²⁰ Şi cum conducătorii preoţilor şi conducătorii noştri L-au dat să fie condamnat la moarte şi L-au răstignit. ²¹ Noi însă speram că El este Cel Ce avea să-l răscumpere pe Israel. Da, şi pe lângă toate acestea, iată că aceasta este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri! ²² Mai mult, nişte femei de-ale noastre ne-au uimit cu totul. Ele au fost dis-de-dimineaţă la mormânt ²³ şi nu I-au mai găsit trupul. Când au venit, ne-au spus că au văzut o vedenie cu îngeri care le-au spus că El trăieşte. ²⁴ Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt şi au găsit exact aşa cum au spus femeile, dar pe El nu L-au văzut.

²⁵ El le-a zis:

– O, cât de nesăbuiţi şi de înceţi la inimă sunteţi când este vorba să credeţi tot ce au spus profeţii! ²⁶ Nu trebuia oare Cristosul să sufere aceste lucruri şi să intre în slava Lui?

²⁷ Şi, începând de la Moise şi de la toţi profeţii, le-a explicat ce era scris cu privire la El în toate Scripturile.

²⁸ Când s-au apropiat de satul în care mergeau, El s-a făcut că vrea să meargă mai departe. ²⁹ Dar ei au stăruit de El, zicând:

– Rămâi cu noi, pentru că este spre seară şi ziua este deja pe sfârşite!

Astfel El a intrat să rămână cu ei. ³⁰ În timp ce stătea la masă cu ei, a luat pâinea, a rostit binecuvântarea, apoi a frânt-o şi le-a dat-o. ³¹ Atunci li s-au deschis ochii şi L-au recunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor. ³² Şi-au zis unul altuia: „Nu ne ardea inima (în noi)^[b] când ne vorbea pe drum şi când ne deschidea Scripturile?“ ³³ S-au ridicat chiar în ceasul acela, s-au întors la Ierusalim şi i-au găsit adunaţi laolaltă pe cei unsprezece şi pe cei care erau împreună cu ei. ³⁴ Ei le-au zis: „Domnul a înviat într-adevăr şi i S-a arătat lui Simon!“ ³⁵ Şi le-au istorisit ce s-a întâmplat pe drum şi cum li S-a făcut cunoscut la frângerea pâinii.