Old/New Testament
16 Atunci Cuvântul Domnului a vorbit împotriva lui Başa prin Iehu, fiul lui Hanani: 2 „Te-am ridicat din pulbere şi te-am numit conducător peste poporul Meu, Israel, dar tu ai umblat în căile lui Ieroboam şi l-ai făcut pe poporul Meu, Israel, să păcătuiască mâniindu-Mă prin păcatele lor. 3 De aceea îl voi nimici pe Başa împreună cu familia lui şi voi face familiei lui cum am făcut familiei lui Ieroboam, fiul lui Nebat. 4 Câinii îi vor mânca pe cei din familia lui Başa care vor muri în cetate, iar păsările cerului îi vor mânca pe cei care vor muri pe câmp.“
5 Celelalte fapte ale lui Başa, ce a făcut el şi puterea lui nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“? 6 Başa s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat la Tirţa, iar fiul său Ela a domnit în locul lui. 7 Cuvântul Domnului vorbise împotriva lui Başa şi împotriva familiei lui prin profetul Iehu, fiul lui Hanani, atât din cauza tuturor relelor pe care acesta le făcuse înaintea Domnului, mâniindu-L prin faptele lui şi devenind asemenea familiei lui Ieroboam, cât şi din cauză că el nimicise familia lui Ieroboam.
Domnia lui Ela peste Israel şi complotul lui Zimri
8 În al douăzeci şi şaselea an al domniei lui Asa, regele lui Iuda, Ela, fiul lui Başa, a început să domnească peste Israel. El a domnit la Tirţa timp de doi ani. 9 Slujitorul său Zimri, conducător peste jumătate dintre carele sale, a uneltit împotriva lui. Ela era la Tirţa, îmbătându-se în casa lui Arţa, cel care răspundea de palatul din Tirţa. 10 Zimri a intrat şi l-a ucis în al douăzeci şi şaptelea an al domniei lui Asa, regele lui Iuda. Apoi a început să domnească în locul lui.
11 De îndată ce a devenit rege şi s-a aşezat pe tronul său, el a ucis toată familia lui Başa; n-a lăsat în viaţă nici un bărbat, nici dintre rudele sale, nici dintre prietenii săi. 12 Astfel, Zimri a nimicit toată familia lui Başa, potrivit cuvântului rostit de Domnul împotriva lui Başa prin profetul Iehu, 13 din cauza tuturor păcatelor pe care le-au săvârşit Başa şi fiul său Ela şi prin care l-au făcut şi pe Israel să păcătuiască mâniindu-L pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, prin idolii lor de nimic.
14 Celelalte fapte ale lui Ela şi ce a făcut el nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“?
Domnia lui Zimri peste Israel şi complotul lui Omri
15 În al douăzeci şi şaptelea an al domniei lui Asa, regele lui Iuda, Zimri a domnit la Tirţa vreme de şapte zile, în timp ce poporul asedia Ghibetonul care aparţinea filistenilor. 16 Poporul care era în tabără a aflat că Zimri a uneltit împotriva regelui şi că l-a ucis. Şi în ziua aceea, chiar acolo în tabără, toţi israeliţii l-au numit rege peste Israel pe Omri, conducătorul oştirii. 17 Apoi Omri împreună cu toţi israeliţii care erau cu el s-au retras de la Ghibeton şi au asediat Tirţa. 18 Când Zimri a văzut că cetatea a fost capturată, a intrat în fortăreaţa palatului regelui şi a dat foc palatului peste el. Astfel, el a murit 19 din cauza păcatelor pe care le-a săvârşit, făcând ce este rău înaintea Domnului, umblând în căile lui Ieroboam şi trăind în păcatele pe care acesta le săvârşise şi prin care îl făcuse şi pe Israel să păcătuiască.
20 Celelalte fapte ale lui Zimri şi uneltirea pe care a făcut-o, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“?
21 Atunci, poporul Israel s-a împărţit în două: jumătate din popor dorea să-l facă rege pe Tibni, fiul lui Ghinat, iar cealaltă jumătate, pe Omri. 22 Poporul care era de partea lui Omri a triumfat asupra poporului care-l urma pe Tibni, fiul lui Ghinat. Astfel, Tibni a murit, iar Omri a devenit rege.
Domnia lui Omri peste Israel
23 Omri a început să domnească peste Israel în al treizeci şi unulea an al domniei lui Asa, regele lui Iuda, şi a domnit timp de doisprezece ani, dintre care şase în Tirţa. 24 El a cumpărat de la Şemer dealul Samariei cu doi talanţi de argint[a]; apoi a zidit o cetate pe deal şi i-a pus numele Samaria, după numele lui Şemer, fostul proprietar al dealului.
25 Însă Omri a făcut ce este rău înaintea Domnului; a făcut mai mult rău decât toţi cei care fuseseră înainte de el. 26 El a trăit întru totul ca Ieroboam, fiul lui Nebat; a trăit în păcatele prin care acesta îl făcuse şi pe Israel să păcătuiască mâniindu-L pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, prin idolii lor de nimic.
27 Celelalte fapte ale lui Omri, ce a făcut el şi puterea pe care el şi-a arătat-o, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“? 28 Omri s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat în Samaria, iar fiul său Ahab a început să domnească în locul lui.
Consolidarea dinastiei lui Omri: regele Ahab
29 Ahab, fiul lui Omri, a început să domnească peste Israel în al treizeci şi optulea an al domniei lui Asa, regele lui Iuda. Ahab, fiul lui Omri, a domnit timp de douăzeci şi doi de ani peste Israel, în Samaria. 30 Ahab, fiul lui Omri, a făcut mai mult rău înaintea Domnului decât toţi cei care au fost înainte de el. 31 Şi, ca şi cum ar fi fost puţin lucru să trăiască în păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, el şi-a mai luat-o de soţie şi pe Izabela, fiica lui Etbaal, regele sidonienilor, i-a slujit lui Baal[b] şi i s-a închinat. 32 El a aşezat un altar pentru Baal în templul lui Baal, pe care-l zidise în Samaria 33 şi a făcut un stâlp al Aşerei[c]. Ahab a făcut mai mult rău decât toţi regii lui Israel care au fost înainte de el, mâniindu-L pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. 34 În timpul domniei lui, Hiel din Betel a rezidit Ierihonul; i-a pus temeliile cu preţul întâiului său născut, Abiram, şi i-a aşezat porţile cu preţul lui Segub, cel mai tânăr dintre fiii săi, potrivit cuvântului rostit de Domnul prin Iosua, fiul lui Nun.
Profetul Ilie anunţă seceta
17 Ilie[d] tişbitul, din Tişba Ghiladului, i-a zis lui Ahab: „Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, Căruia Îi slujesc, că nu va fi nici rouă, nici ploaie în aceşti ani decât la cuvântul meu.“
2 Apoi, Domnul i-a vorbit lui Ilie astfel: 3 „Pleacă de aici, du-te spre răsărit şi ascunde-te lângă uedul[e] Cherit, care se află la răsărit de Iordan! 4 Vei bea apă din ued. Le-am poruncit corbilor să-ţi aducă de mâncare acolo“. 5 El a făcut potrivit Cuvântului Domnului: s-a dus şi s-a aşezat lângă uedul Cherit, care se află la răsărit de Iordan. 6 Corbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţa şi seara, iar apă bea din ued. 7 După o vreme însă uedul a secat, pentru că nu mai plouase în ţară.
Ilie şi văduva din Sarepta
8 Atunci Cuvântul Domnului a venit la el şi i-a vorbit astfel: 9 „Scoală-te, du-te la Sarepta care aparţine de Sidon şi locuieşte acolo! I-am poruncit unei văduve de acolo să-ţi dea de mâncare.“ 10 El s-a sculat şi s-a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetăţii, a văzut o văduvă care strângea lemne. El a strigat-o şi i-a zis:
– Te rog, adu-mi puţină apă într-un vas ca să beau!
11 Ea a plecat să-i aducă apă, dar Ilie a strigat-o şi i-a zis:
– Te rog, adu-mi şi o bucată de pâine!
12 – Viu este Domnul, Dumnezeul tău, i-a răspuns ea, că nu am pâine, ci doar un pumn de făină într-un vas şi puţin ulei într-un urcior. Dar iată, strâng acum două bucăţi de lemne, apoi mă voi întoarce acasă şi voi pregăti cu acestea pâine pentru mine şi pentru fiul meu ca să mâncăm; după aceea vom muri.
13 – Nu te teme, i-a zis Ilie; du-te şi fă precum ai spus. Dar mai întâi fă din ceea ce ai o bucată mică de pâine pentru mine şi adu-mi-o; după aceea vei face şi pentru tine şi pentru fiul tău, 14 căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Făina din vas nu se va consuma, iar uleiul din urcior nu se va termina până în ziua în care Domnul va da ploaie pe pământ.“
15 Ea s-a dus şi a făcut aşa cum i-a cerut Ilie. Şi astfel ea, Ilie şi familia ei au avut de mâncare în fiecare zi. 16 Făina din vas nu s-a consumat şi uleiul din urcior nu s-a terminat, potrivit Cuvântului Domnului rostit prin Ilie.
17 După aceea fiul femeii, stăpâna casei, s-a îmbolnăvit. S-a îmbolnăvit atât de grav, încât n-a mai rămas suflare în el. 18 Atunci ea i-a zis lui Ilie:
– Ce ai împotriva mea, om al lui Dumnezeu? Ai venit aici să-mi aminteşti păcatul meu şi să aduci moartea fiului meu?
19 – Dă-mi-l încoace pe fiul tău, i-a zis el.
L-a luat din braţele ei, l-a dus în odaia de sus unde locuia el şi l-a aşezat pe patul său. 20 Apoi a strigat către Domnul, spunând: „Doamne, Dumnezeul meu, de ce ai adus această nenorocire peste această văduvă la care locuiesc, făcând ca fiul ei să moară?“ 21 El s-a întins de trei ori peste copil şi a strigat către Domnul, zicând: „Doamne, Dumnezeul meu, Te rog fă ca sufletul acestui copil să se întoarcă în el!“ 22 Domnul l-a ascultat pe Ilie; sufletul copilului s-a întors în el şi el a revenit la viaţă. 23 Ilie l-a luat pe copil, l-a coborât în casă din odaia de sus, i l-a dat mamei sale şi i-a zis:
– Iată, fiul tău trăieşte!
24 Femeia i-a zis lui Ilie:
– Acum ştiu că eşti un om al lui Dumnezeu, iar Cuvântul Domnului pe care-l rosteşti este adevăr!
Profetul Ilie anunţă încetarea secetei
18 Au trecut multe zile, iar Domnul i-a vorbit lui Ilie în al treilea an astfel: „Du-te şi înfăţişează-te înaintea lui Ahab, căci voi trimite ploaie pe pământ.“ 2 Ilie s-a dus să se înfăţişeze înaintea lui Ahab.
În Samaria era foamete mare. 3 Ahab l-a chemat pe Obadia, cel care răspundea de palat. Obadia se temea mult de Domnul, 4 iar când Izabela i-a omorât pe profeţii Domnului, Obadia a luat o sută de profeţi, a ascuns câte cincizeci în câte o peşteră şi i-a hrănit cu pâine şi cu apă. 5 Ahab i-a zis lui Obadia: „Du-te prin ţară, pe la toate izvoarele de apă şi pe la toate uedurile[f]! Poate că vom găsi iarbă ca să păstrăm caii şi catârii în viaţă, astfel încât să nu trebuiască să omorâm nici unul dintre animale.“ 6 Apoi şi-au împărţit între ei teritoriul pe care urmau să-l străbată: Ahab a plecat singur pe un drum, iar Obadia a plecat singur pe un alt drum. 7 În timp ce era pe drum, Obadia s-a întâlnit cu Ilie. El l-a recunoscut, a căzut cu faţa la pământ şi l-a întrebat:
– Tu eşti, stăpânul meu Ilie?
8 – Eu sunt, i-a răspuns el. Du-te şi spune-i stăpânului tău că a venit Ilie!
9 – Cu ce am păcătuit, a întrebat Obadia, de-l dai pe slujitorul tău pe mâna lui Ahab ca să fie omorât? 10 Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că n-a rămas nici un neam şi nici un regat unde stăpânul meu să nu fi trimis să te caute; iar când spuneau că nu eşti acolo, punea acel regat sau acel neam să jure că nu te-a găsit. 11 Şi tu-mi ceri să merg şi să-i spun stăpânului meu că a venit Ilie. 12 Ştiu eu oare unde te va duce Duhul Domnului după ce mă voi despărţi de tine? Astfel, dacă mă duc şi-i spun lui Ahab, iar el nu te va găsi, mă va omorî; însă slujitorul tău se teme de Domnul din tinereţea lui. 13 Nu i s-a spus stăpânului meu ce am făcut când Izabela îi omora pe profeţii Domnului? Am ascuns o sută dintre profeţii Domnului, câte cincizeci în câte o peşteră, şi i-am hrănit cu pâine şi cu apă. 14 Iar tu-mi ceri să merg şi să-i spun stăpânului meu că a venit Ilie. Mă va omorî!
15 – Viu este Domnul Oştirilor[g], Căruia Îi slujesc, i-a spus Ilie, că astăzi mă voi înfăţişa înaintea lui Ahab.
16 Obadia a pornit să-l întâmpine pe Ahab şi să-l înştiinţeze. Apoi Ahab s-a dus să-l întâlnească pe Ilie. 17 Când Ahab l-a văzut pe Ilie, i-a zis:
– Tu eşti acela, cel care-l nenoroceşti pe Israel?
18 – Nu eu l-am nenorocit pe Israel, i-a răspuns Ilie, ci tu şi familia tatălui tău, prin faptul că aţi părăsit poruncile Domnului şi l-aţi urmat pe Baal[h]. 19 Strânge acum pe tot Israelul la mine, pe muntele Carmel, pe cei patru sute cincizeci de profeţi ai lui Baal şi pe cei patru sute de profeţi ai Aşerei[i], care mănâncă la masa Izabelei.
20 Ahab a trimis după toţi israeliţii şi i-a strâns pe profeţi la muntele Carmel. 21 Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul şi a zis:
– Până când veţi mai şovăi[j] între două convingeri? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmaţi-L pe El, iar dacă Baal este Dumnezeu, urmaţi-l pe acesta!
Poporul nu i-a răspuns nimic. 22 Apoi Ilie a zis poporului:
– Eu sunt singurul care am rămas dintre profeţii Domnului, iar profeţii lui Baal sunt în număr de patru sute cincizeci. 23 Să ni se dea doi tauri. Ei să-şi aleagă un taur, să-l taie în bucăţi şi să-l aşeze pe lemnele de pe altar, dar să nu-i dea foc. Iar eu voi pregăti celălalt taur şi-l voi aşeza pe lemne, dar nu-i voi da foc. 24 Apoi, voi să chemaţi numele dumnezeului vostru, iar eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va răspunde prin foc, Acela este adevăratul Dumnezeu.
– Bine, a răspuns tot poporul.
25 Ilie le-a zis profeţilor lui Baal: „Alegeţi-vă un taur şi pregătiţi-l voi mai întâi, pentru că sunteţi mai mulţi; apoi chemaţi numele dumnezeului vostru, dar să nu aprindeţi voi focul.“ 26 Ei au luat taurul dat lor şi l-au pregătit; apoi au chemat numele lui Baal de dimineaţa până la amiază, zicând: „Baal, răspunde-ne!“ Dar nu s-a auzit nici un glas. Nimeni n-a răspuns, deşi ei săreau în jurul altarului pe care-l construiseră. 27 La amiază, Ilie şi-a bătut joc de ei, zicând: „Strigaţi mai tare, doar este dumnezeu! Poate că meditează sau este ocupat sau se află în călătorie; poate că doarme şi se va trezi.“ 28 Ei au strigat mai tare şi, după obiceiul lor, şi-au făcut tăieturi cu săbiile şi cu suliţele până a început să le curgă sângele pe ei. 29 După ce a trecut amiaza, ei şi-au continuat invocarea până când se aducea jertfa de seară, dar nu s-a auzit nici un glas, nici un răspuns, nici un semn.
30 Atunci Ilie a zis întregului popor:
– Apropiaţi-vă de mine!
Şi tot poporul s-a apropiat de el. Apoi el a refăcut altarul Domnului, care fusese distrus. 31 Ilie a luat douăsprezece pietre, după numărul seminţiilor urmaşilor lui Iacov, cel căruia Domnul îi vorbise zicând: „Numele tău va fi Israel!“ 32 Cu aceste pietre, el a zidit un altar în Numele Domnului. A săpat şi un şanţ în jurul altarului, în care încăpeau două măsuri[k] de sămânţă. 33 A aranjat lemnele, a tăiat taurul în bucăţi şi l-a aşezat pe altar, deasupra lemnelor. 34 Apoi le-a zis:
– Umpleţi patru ulcioare cu apă şi goliţi-le peste arderea de tot şi peste lemne! Faceţi lucrul acesta încă o dată! a zis el. Şi ei l-au făcut încă o dată. Faceţi lucrul acesta şi a treia oară! Iar ei l-au făcut şi a treia oară.
35 Apa curgea în jurul altarului şi a umplut chiar şi şanţul. 36 În clipa în care se aducea jertfa de seară, profetul Ilie s-a apropiat şi a zis:
„Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel, fă să se cunoască astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel, că eu sunt robul Tău şi că am făcut toate aceste lucruri după porunca Ta. 37 Răspunde-mi, Doamne!
Răspunde-mi, ca să cunoască acest popor că Tu, Doamne, eşti Dumnezeu şi că Tu le întorci inimile spre Tine!“
38 Atunci a căzut foc de la Domnul, a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele şi pământul şi a înghiţit şi apa care era în şanţ. 39 Când tot poporul a văzut acest lucru, a căzut cu faţa la pământ şi a zis: „Domnul este Dumnezeu! Domnul este Dumnezeu!“
40 – Prindeţi-i pe profeţii lui Baal! le-a zis Ilie. Nici unul dintre ei să nu scape!
I-au prins, iar Ilie i-a dus la uedul Chişon[l] şi i-a înjunghiat acolo. 41 Apoi Ilie i-a zis lui Ahab:
– Du-te, mănâncă şi bea, căci se aude vuietul unei ploi puternice!
42 Ahab s-a dus să mănânce şi să bea, dar Ilie s-a suit pe vârful Carmelului, s-a plecat la pământ, şi-a aşezat faţa între genunchi 43 şi i-a zis slujitorului său:
– Du-te şi uită-te spre mare!
El s-a dus şi s-a uitat.
– Nu se vede nimic! i-a zis el.
Ilie i-a zis de şapte ori să se ducă din nou. 44 A şaptea oară, slujitorul i-a zis:
– Un nor mic cât o palmă de om se ridică din mare!
– Du-te, i-a zis Ilie, şi spune-i lui Ahab: „Pregăteşte-ţi carul şi coboară-te ca să nu te prindă ploaia!“
45 Între timp cerul s-a înnegrit de nori, vântul a început să bată şi a venit o ploaie puternică. Ahab s-a urcat în car şi s-a dus la Izreel. 46 Mâna Domnului a venit peste Ilie, care şi-a încins mijlocul şi a alergat înaintea lui Ahab până la intrarea în Izreel.
Arestarea lui Isus
47 În timp ce El încă vorbea, iată că au venit o mulţime de oameni, iar cel numit Iuda, unul din cei doisprezece, mergea înaintea lor. El s-a apropiat de Isus ca să-L sărute, 48 dar Isus i-a zis: „Iuda, cu un sărut Îl trădezi tu pe Fiul Omului?“ 49 Când cei din jurul lui Isus au văzut ce urma să se întâmple, au zis:
– Doamne, să lovim cu sabia?
50 Şi unul dintre ei l-a lovit cu sabia pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea dreaptă.
51 Însă Isus a zis:
– Încetaţi cu aceasta!
Şi a atins urechea acelui om şi l-a vindecat. 52 Apoi Isus le-a zis conducătorilor preoţilor, comandanţilor gărzii Templului şi bătrânilor, care veniseră împotriva Lui: „Aţi ieşit cu săbii şi ciomege, ca după un tâlhar[a]? 53 Când eram cu voi în fiecare zi în Templu, n-aţi pus mâna pe Mine! Însă acesta este ceasul vostru şi autoritatea întunericului!“
Lepădarea lui Petru
54 Atunci L-au prins şi L-au dus şi L-au băgat în casa marelui preot. Petru L-a urmat de la distanţă. 55 Au aprins un foc în mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s-a aşezat şi el printre ei. 56 O slujnică, când l-a văzut şezând lângă foc, s-a uitat ţintă la el şi a zis:
– Şi acesta era cu El!
57 Însă el s-a lepădat zicând:
– Nu-L cunosc, femeie!
58 După puţin timp, l-a văzut altcineva, care a zis:
– Şi tu eşti dintre ei!
Dar Petru a zis:
– Nu sunt, omule!
59 Cam o oră mai târziu, un altul a susţinut cu tărie, zicând:
– Cu siguranţă şi acesta era cu El, căci este galileean!
60 Dar Petru a zis:
– Omule, nu ştiu despre ce vorbeşti!
Şi imediat, în timp ce el încă vorbea, a cântat cocoşul. 61 Domnul S-a întors şi s-a uitat la Petru. Atunci Petru şi-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Domnul: „Astăzi, înainte de cântatul cocoşului, te vei lepăda de Mine de trei ori!“ 62 Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.
Isus, batjocorit de cei din garda Templului
63 Oamenii care-L păzeau pe Isus Îl batjocoreau şi-L băteau. 64 Ei L-au legat la ochi şi-L întrebau zicând: „Profeţeşte, cine este cel ce Te-a lovit?“ 65 Şi rosteau multe alte blasfemii împotriva Lui.
Isus înaintea Sinedriului
66 Când s-a făcut ziuă, sfatul bătrânilor poporului[b], conducătorii preoţilor şi cărturarii s-au adunat împreună şi L-au dus pe Isus în sinedriul[c] lor. 67 Ei I-au zis:
– Dacă Tu eşti Cristosul, spune-ne!
Isus le-a răspuns:
– Dacă vă voi spune, cu nici un chip nu veţi crede, 68 iar dacă vă voi întreba, cu nici un chip nu-Mi veţi răspunde, (nici nu-Mi veţi da drumul)[d]. 69 De acum încolo, Fiul Omului va fi aşezat la dreapta puterii lui Dumnezeu.[e]
70 Toţi au întrebat:
– Eşti Tu deci Fiul lui Dumnezeu?
El le-a răspuns:
– Chiar voi înşivă spuneţi că Eu sunt.
71 Atunci ei au zis:
– Ce nevoie mai avem de mărturie?! Căci noi înşine am auzit-o din gura Lui!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.