Old/New Testament

Împrejurările divizării regatului lui Solomon

12 Roboam s-a dus la Şehem, pentru că tot Israelul venise la Şehem să-l facă rege. ² Când Ieroboam, fiul lui Nebat, a auzit lucrul acesta, el se afla în Egipt, acolo unde fugise de regele Solomon. Ieroboam s-a întors din Egipt^[a]. ³ Au trimis să-l cheme, iar Ieroboam şi întreaga adunare a lui Israel au venit şi i-au vorbit lui Roboam astfel:

⁴ – Tatăl tău a îngreunat jugul nostru. Acum, despovărează-ne de slujba aspră a tatălui tău şi de jugul cel greu pe care l-a pus peste noi şi-ţi vom sluji!

⁵ – Duceţi-vă şi întoarceţi-vă la mine peste trei zile, le-a răspuns el.

Şi poporul a plecat. ⁶ Regele Roboam s-a sfătuit cu bătrânii care i-au slujit tatălui său, Solomon, în timpul vieţii acestuia, întrebându-i:

– Ce mă sfătuiţi să răspund acestui popor?

⁷ – Dacă, astăzi, vei fi un slujitor pentru cei din poporul acesta, i-au răspuns ei, dacă le vei sluji şi dacă le vei răspunde prin cuvinte plăcute, ei vor fi slujitorii tăi toată viaţa lor.

⁸ Însă Roboam nu a luat în seamă sfatul pe care i l-au dat bătrânii, ci a cerut şi sfatul tinerilor cu care a copilărit şi care-i slujeau. ⁹ El i-a întrebat:

– Ce mă sfătuiţi? Cum să răspund acestui popor care mi-a cerut să-l despovărez de jugul pe care tatăl meu l-a pus peste el?

¹⁰ Tinerii care copilăriseră împreună cu el i-au răspuns:

– Acestui popor care ţi-a zis că tatăl tău i-a îngreunat jugul şi că tu trebuie să-l iei de peste el, să-i spui astfel: „Degetul meu cel mic este mai gros decât şoldurile tatălui meu. ¹¹ Tatăl meu a pus un jug greu peste voi, dar eu voi adăuga mai mult la jugul vostru. Tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu gârbace^[b].“

¹² Ieroboam, însoţit de tot poporul, a venit la Roboam a treia zi, după cum le poruncise regele când le zisese: „Întoarceţi-vă la mine peste trei zile!“ ¹³ Regele i-a răspuns aspru poporului. El nu a luat în seamă sfatul pe care i l-au dat bătrânii ¹⁴ şi le-a vorbit potrivit sfatului tinerilor:

– Tatăl meu v-a îngreunat jugul, dar eu voi adăuga mai mult la jugul vostru. Tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu gârbace.

¹⁵ Astfel regele nu a ascultat plângerea poporului, fiindcă această întorsătură a lucrurilor venea de la Domnul, pentru ca Domnul să-Şi împlinească cuvântul pe care îl rostise cu privire la Ieroboam, fiul lui Nebat, prin Ahia din Şilo. ¹⁶ Când toţi cei din Israel au văzut că regele a refuzat să-i asculte, i-au răspuns astfel:

Şi poporul Israel a plecat acasă. ¹⁷ Roboam însă a continuat să domnească peste israeliţii care locuiau în cetăţile lui Iuda. ¹⁸ Regele Roboam l-a trimis la ei pe Adoniram^[c], cel care era mai mare peste oamenii de corvoadă, dar toţi israeliţii l-au omorât împroşcându-l cu pietre. Atunci regele Roboam s-a grăbit să se suie în car ca să fugă la Ierusalim. ¹⁹ Aşa s-a răzvrătit Israel împotriva Casei lui David şi aşa au şi rămas până astăzi. ²⁰ Întregul Israel, auzind că Ieroboam se întorsese, au trimis să-l cheme la adunare şi l-au numit rege peste tot Israelul. Nici unul nu s-a dus după Casa lui David, în afară de seminţia lui Iuda. ²¹ Când Roboam a ajuns la Ierusalim, a adunat toată Casa lui Iuda şi seminţia lui Beniamin – o sută optzeci de mii de bărbaţi aleşi şi gata de luptă – ca să lupte împotriva Casei lui Israel şi să aducă din nou regatul sub stăpânirea lui Roboam, fiul lui Solomon. ²² Dar Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Şemaia, omul lui Dumnezeu, zicându-i astfel: ²³ „Spune-le lui Roboam, fiul lui Solomon, regele lui Iuda, întregii case a lui Iuda şi a lui Beniamin, precum şi celor rămaşi din popor ²⁴ că aşa vorbeşte Domnul: «Nu vă ridicaţi la luptă împotriva fraţilor voştri, israeliţii! Întoarceţi-vă fiecare acasă, căci de la Mine a venit lucrul acesta.»“ Ei au ascultat Cuvântul Domnului şi s-au întors acasă, potrivit poruncii Domnului.

Ieroboam instituie cultul viţelului în Israel

²⁵ Ieroboam a zidit cetatea Şehem în regiunea muntoasă a lui Efraim şi a locuit acolo; apoi a ieşit de acolo şi a zidit cetatea Peniel^[d]. ²⁶ El s-a gândit: „S-ar putea ca acum regatul să se întoarcă la Casa lui David. ²⁷ Dacă acest popor se va duce la Casa Domnului, în Ierusalim, ca să aducă jertfe, inima acestui popor va trece de partea stăpânului lor, Roboam, regele lui Iuda; pe mine mă vor omorî şi se vor întoarce la Roboam, regele lui Iuda.“ ²⁸ După ce s-a sfătuit, regele a făcut doi viţei de aur şi a zis poporului: „Este prea mult pentru voi să mergeţi până la Ierusalim. Israele, iată zeii tăi care te-au scos din ţara Egiptului!“ ²⁹ L-a pus pe unul la Betel, iar pe celălalt la Dan. ³⁰ Şi acest lucru a devenit un prilej de păcătuire; poporul mergea până la Dan să se închine înaintea unuia dintre viţei. ³¹ Ieroboam a construit sanctuare^[e] pe înălţimi şi a numit preoţi din tot poporul, deşi nu făceau parte dintre leviţi. ³² Ieroboam a rânduit o sărbătoare în ziua a cincisprezecea a lunii a opta, ca aceea din Iuda, şi aducea jertfe pe altar. Iată ce a făcut la Betel: a adus jertfe viţeilor pe care-i făcuse şi a numit preoţi pentru înălţimile pe care le zidise. ³³ În ziua a cincisprezecea a lunii a opta, pe care o alesese singur, el a adus jertfe pe altarul pe care-l construise la Betel. Astfel, el a rânduit o sărbătoare pentru israeliţi şi se ducea la altar ca să ardă tămâie.

Omul lui Dumnezeu din Iuda

13 Atunci, un om al lui Dumnezeu a venit din Iuda la Betel, după Cuvântul Domnului, în timp ce Ieroboam stătea lângă altar, arzând tămâie. ² El a strigat împotriva altarului, potrivit Cuvântului Domnului şi a zis: „Altarule, altarule! Aşa vorbeşte Domnul: «Iată că se va naşte un fiu Casei lui David, al cărui nume va fi Iosia. El îi va înjunghia pe tine pe preoţii înălţimilor care aduc jertfe aici şi oseminte omeneşti se vor arde pe tine!»“ ³ El a dat un semn în aceeaşi zi, spunând: „Acesta este semnul pe care Domnul l-a dat: altarul se va despica, iar cenuşa din el se va împrăştia.“

⁴ Când a auzit cuvântul pe care omul lui Dumnezeu îl vestise împotriva altarului din Betel, regele Ieroboam şi-a întins mâna de deasupra altarului spre el şi a poruncit: „Prindeţi-l!“ Dar mâna pe care o întinsese spre omul lui Dumnezeu s-a uscat, astfel că nu şi-a mai putut-o trage înapoi. ⁵ Altarul s-a despicat, iar cenuşa din el s-a împrăştiat, potrivit semnului pe care omul lui Dumnezeu îl dăduse prin Cuvântul Domnului. ⁶ Atunci regele l-a rugat pe omul lui Dumnezeu: „Mijloceşte la Domnul, Dumnezeul tău, şi roagă-te pentru mine ca să-mi pot trage mâna înapoi!“ Omul lui Dumnezeu a mijlocit la Domnul, iar mâna regelui s-a refăcut şi a devenit ca mai înainte.

⁷ Regele i-a zis omului lui Dumnezeu:

– Vino cu mine acasă, înviorează-te şi îţi voi da un dar!

⁸ – Chiar dacă mi-ai da jumătate din averile tale, i-a răspuns omul lui Dumnezeu, nu voi veni cu tine, nu voi mânca pâine, nici nu voi bea apă în acest loc, ⁹ pentru că mi s-a poruncit prin Cuvântul Domnului: „Să nu mănânci pâine, să nu bei apă şi să nu te întorci pe acelaşi drum pe care te vei duce!“

¹⁰ Astfel, el a plecat pe un alt drum şi nu s-a întors pe acelaşi drum pe care venise la Betel.

¹¹ În Betel locuia un profet bătrân. Fiii săi au venit şi i-au istorisit tatălui lor tot ceea ce făcuse omul lui Dumnezeu în Betel în acea zi, precum şi cuvintele pe care i le spusese regelui. ¹² Atunci tatăl lor i-a întrebat: „Pe ce drum a plecat?“ Fiii săi văzuseră pe ce drum plecase omul lui Dumnezeu, care venise din Iuda. ¹³ Apoi el le-a zis fiilor săi: „Înşeuaţi-mi măgarul!“ După ce i-au înşeuat măgarul, a încălecat pe el ¹⁴ şi s-a dus după omul lui Dumnezeu. L-a găsit şezând sub un stejar şi l-a întrebat:

– Tu eşti omul lui Dumnezeu care a venit din Iuda?

– Eu sunt, a răspuns el.

¹⁵ – Vino acasă cu mine şi mănâncă ceva, i-a zis el.

¹⁶ – Nu pot să mă întorc şi să merg cu tine, nici să mănânc pâine, nici să beau apă în acest loc, i-a răspuns omul lui Dumnezeu, ¹⁷ pentru că mi s-a spus prin Cuvântul Domnului: „Să nu mănânci pâine, nici să nu bei apă acolo şi să nu te întorci pe acelaşi drum pe care te vei duce!“

¹⁸ El i-a zis:

– Şi eu sunt profet ca tine. Şi un înger mi-a vorbit prin Cuvântul Domnului, spunând: „Adu-l înapoi acasă cu tine ca să mănânce pâine şi să bea apă!“

Îl minţea. ¹⁹ Atunci omul lui Dumnezeu s-a întors cu el, a mâncat pâine şi a băut apă în casa lui. ²⁰ În timp ce stăteau la masă, cuvântul Domnului a venit la profetul care-l adusese înapoi ²¹ şi el a strigat împotriva omului lui Dumnezeu care venise din Iuda: „Aşa vorbeşte Domnul: «Pentru că nu L-ai ascultat pe Domnul şi nu ai păzit porunca pe care Domnul, Dumnezeul tău, ţi-a dat-o, ²² ci te-ai întors şi ai mâncat pâine şi ai băut apă în locul despre care îţi poruncise să nu mănânci pâine, nici să nu bei apă, trupul tău nu va fi înmormântat în mormântul părinţilor tăi.»“

²³ După ce omul lui Dumnezeu a terminat de mâncat şi de băut, profetul care-l adusese înapoi i-a înşeuat măgarul. ²⁴ El a plecat şi a întâlnit pe drum un leu care l-a omorât. Trupul lui a fost aruncat pe drum. Atât măgarul, cât şi leul stăteau lângă trup. ²⁵ Nişte bărbaţi care treceau pe acolo au văzut trupul întins pe drum şi leul stând lângă el şi au venit să spună acest lucru în cetatea în care locuia profetul cel bătrân. ²⁶ Când profetul care-l întorsese din drumul lui a auzit acest lucru, a zis: „Acesta este omul lui Dumnezeu care n-a ascultat de Cuvântul Domnului. Domnul l-a dat în ghearele leului care l-a sfâşiat şi l-a omorât, potrivit cuvântului pe care îl spusese Domnul.“ ²⁷ Apoi le-a zis fiilor săi: „Înşeuaţi-mi măgarul!“ Şi ei l-au înşeuat. ²⁸ El a plecat şi a găsit trupul întins pe drum, iar măgarul şi leul stând lângă el. Leul nu mâncase trupul, nici nu sfâşiase măgarul. ²⁹ Atunci profetul a ridicat trupul omului lui Dumnezeu, l-a pus pe măgar şi s-a întors în cetate să-l jelească şi să-l înmormânteze. ³⁰ I-a aşezat trupul în propriul său mormânt şi l-a jelit zicând: „Vai, frate!“ ³¹ După ce l-a înmormântat, profetul le-a spus fiilor săi: „Când voi muri, îngropaţi-mă în mormântul în care este îngropat omul lui Dumnezeu; aşezaţi-mi oasele lângă oasele lui, ³² deoarece cuvântul pe care el l-a rostit, potrivit poruncii Domnului, împotriva altarului care se află în Betel şi împotriva tuturor sanctuarelor de pe înălţimile care se găsesc în cetăţile Samariei, se va împlini.“

³³ Ieroboam nu s-a întors de la calea lui cea rea nici după acest eveniment, ci a numit preoţi pentru înălţimi, luaţi din tot poporul. Cei doritori erau învestiţi de el ca preoţi pentru înălţimi. ³⁴ Acesta a fost păcatul familiei lui Ieroboam, care a dus la ştergerea şi nimicirea ei de pe faţa pământului.

Trădarea lui Iuda

22 Se apropia Sărbătoarea Azimelor, căreia i se spune şi „Paştele“.^{[a] 2} Conducătorii preoţilor şi cărturarii căutau o modalitate să-L omoare pe Isus, căci se temeau de popor. ³ Atunci Satan^[b] a intrat în Iuda, numit „Iscarioteanul“, care era din numărul celor doisprezece. ⁴ Acesta s-a dus şi a discutat cu conducătorii preoţilor şi cu comandanţii gărzii Templului cum să-L dea pe mâna lor. ⁵ Ei s-au bucurat şi au stabilit să-i dea bani. ⁶ El a fost de acord şi a început să caute un prilej ca să-L dea pe mâna lor, în absenţa mulţimii.

Masa pascală

⁷ Apoi a venit ziua Sărbătorii Azimelor, zi în care trebuia să fie jertfit mielul de Paşte. ⁸ Isus i-a trimis pe Petru şi pe Ioan înainte şi le-a zis:

– Duceţi-vă şi pregătiţi-ne mielul de Paşte ca să mâncăm!

⁹ Ei L-au întrebat:

– Unde vrei să-l pregătim?

¹⁰ Isus le-a răspuns:

– Iată, când veţi intra în cetate, vă va întâlni un om care duce un vas cu apă.^[c] Urmaţi-l până la casa în care va intra ¹¹ şi spuneţi-i stăpânului casei astfel: „Învăţătorul te întreabă: «Unde este camera de oaspeţi în care urmează să mănânc mielul de Paşte împreună cu ucenicii Mei?»“ ¹² El vă va arăta sus o cameră mare şi aranjată. Acolo să faceţi pregătirile!

¹³ Ei s-au dus şi au găsit totul aşa cum le spusese Isus; şi au pregătit mielul de Paşte.

Cina Domnului

¹⁴ Când a sosit ceasul, Isus S-a aşezat la masă împreună cu apostolii. ¹⁵ El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc împreună cu voi această masă de Paşte^[d], înainte de suferinţa Mea! ¹⁶ Căci vă spun că nu voi mai mânca din ea^[e] până când nu îşi va găsi împlinirea în Împărăţia lui Dumnezeu!“ ¹⁷ A luat apoi un pahar, a adus mulţumiri^[f] şi a zis: „Luaţi-l şi împărţiţi-l între voi! ¹⁸ Căci vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viţei până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.“ ¹⁹ Apoi a luat o pâine şi, după ce a adus mulţumiri, a frânt-o şi le-a dat-o zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta în amintirea Mea!“ ²⁰ În acelaşi fel, după ce au mâncat, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este Legământul cel Nou în sângele Meu, care se varsă pentru voi. ²¹ Dar iată că mâna trădătorului Meu este cu Mine la masă! ²² Căci într-adevăr, Fiul Omului Se duce după cum a fost hotărât, dar vai de omul acela prin care El este trădat!“ ²³ Ei au început să se întrebe unii pe alţii cine să fie oare acela dintre ei care urmează să facă lucrul acesta.

Cine este cel mai mare

²⁴ Între ei s-a iscat şi o ceartă cu privire la care dintre ei ar trebui să fie considerat cel mai mare. ²⁵ Isus însă le-a zis:

– Regii neamurilor stăpânesc peste ele, iar cei ce au autoritate asupra lor sunt numiţi „binefăcători“^[g]. ²⁶ Cu voi să nu fie aşa! Ci cel mai mare dintre voi să devină ca cel mai mic, iar cel care conduce să fie ca cel care slujeşte. ²⁷ Căci cine este mai mare, cel care stă la masă sau cel care slujeşte? Oare nu cel care stă la masă? Eu însă sunt între voi ca cel care slujeşte! ²⁸ Voi sunteţi cei care aţi rămas cu Mine în încercările Mele. ²⁹ De aceea şi Eu vă ofer o împărăţie, aşa cum şi Tatăl Meu Mi-a oferit-o Mie, ³⁰ ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea, în Împărăţia Mea, şi să staţi pe tronuri judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.