Old/New Testament

David şi Ţiba

16 Îndată ce a trecut de vârful muntelui, pe David l-a întâmpinat Ţiba, slujitorul lui Mefiboşet. Acesta avea cu el o pereche de măgari încărcaţi cu două sute de pâini, o sută de turte de stafide, o sută de turte de smochine şi un burduf de vin. ² Regele l-a întrebat:

– Ce vrei să faci cu aceste lucruri?

– Măgarii, a răspuns Ţiba, sunt pentru familia regelui, ca să-i călărească; pâinile şi turtele sunt pentru hrana tinerilor, iar vinul este pentru potolirea setei celor ce vor fi istoviţi în pustie.

³ – Nepotul stăpânului tău unde este? l-a mai întrebat regele.

– A rămas în Ierusalim, i-a răspuns Ţiba, pentru că a zis: „Astăzi, Casa lui Israel îmi va da înapoi regatul bunicului meu.“

⁴ Atunci regele i-a zis:

– Tot ce aparţinuse lui Mefiboşet este acum al tău.

– Mă închin înaintea ta, i-a zis Ţiba. Fie să găsesc bunăvoinţă la stăpânul meu, regele.

Şimei îl blestemă pe David

⁵ În timp ce regele David se apropia de Bahurim, din cetate a ieşit un bărbat care a început să blesteme. Numele lui era Şimei, fiul lui Ghera, din clanul lui Saul. ⁶ Acesta a început să arunce cu pietre în David şi în toţi slujitorii regelui David, în timp ce întreaga oştire şi toţi vitejii se aflau la dreapta şi la stânga regelui. ⁷ Blestemându-l pe David, Şimei striga:

– Pleacă! Pleacă, om al sângelui şi nelegiuit ce eşti! ⁸ Domnul a întors asupra ta tot sângele pe care l-ai vărsat în familia lui Saul, căruia i-ai luat domnia. Astfel că Domnul i-a dat domnia fiului tău Absalom, iar tu eşti nenorocit, căci eşti un om al sângelui.

⁹ Abişai, fiul Ţeruiei, i-a zis regelui:

– Cum îndrăzneşte acest câine mort să-l blesteme pe stăpânul meu, regele? Dă-mi voie să mă duc şi să-i retez capul!

¹⁰ – Ce am eu de-a face cu voi, fii ai Ţeruiei? a zis regele. Dacă blestemă, este pentru că Domnul i-a zis: „Blestemă-l pe David!“ Cine-i va zice deci: „De ce faci lucrul acesta?“

¹¹ Apoi David le-a zis lui Abişai şi tuturor slujitorilor săi:

– Propriul meu fiu caută să-mi ia viaţa. Cu atât mai mult, acum, acest beniamit! Lăsaţi-l să blesteme pentru că Domnul i-a spus s-o facă! ¹² Poate că Domnul va privi spre necazul meu şi îmi va face bine în schimbul blestemului său de astăzi.

¹³ David şi oamenii săi şi-au continuat drumul, în timp ce Şimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David, blestemând şi aruncând pietre şi praf după acesta. ¹⁴ În cele din urmă, David şi toţi cei care-l însoţeau au ajuns istoviţi la un loc anume şi s-au odihnit acolo.

Sfaturile lui Ahitofel şi Huşai

¹⁵ Între timp, Absalom şi toţi israeliţii care-l însoţeau, au ajuns la Ierusalim; împreună cu el era şi Ahitofel. ¹⁶ Ajungând la Ierusalim, architul Huşai, prietenul lui David, s-a înfăţişat înaintea lui Absalom, zicându-i:

– Trăiască regele! Trăiască regele!

¹⁷ – Aceasta este loialitatea pe care o ai faţă de prietenul tău? l-a întrebat Absalom. De ce nu te-ai dus împreună cu prietenul tău?

¹⁸ – Pentru că, i-a răspuns Huşai, voi fi de partea celui pe care l-a ales Domnul, acest popor şi toţi israeliţii. Cu acela voi rămâne. ¹⁹ De altfel, cui ar trebui să-i slujesc? Oare nu fiului său? Cum l-am slujit pe tatăl tău, aşa îţi voi sluji şi ţie.

²⁰ Atunci Absalom i-a poruncit lui Ahitofel:

– Sfătuiţi-vă împreună! Ce avem de făcut?

²¹ – Intră la^[a] ţiitoarele tatălui tău^[b], pe care el le-a lăsat să îngrijească de palat! i-a zis Ahitofel. În felul acesta tot Israelul va afla că te-ai făcut urât regelui şi astfel toţi cei ce sunt de partea ta se vor întări.

²² Au întins, aşadar, un cort pentru Absalom pe acoperiş, iar acesta a intrat la ţiitoarele tatălui său sub privirea întregului Israel. ²³ În acea vreme, sfatul pe care îl dădea Ahitofel avea aceeaşi autoritate ca şi când cineva L-ar fi întrebat pe Dumnezeu. Aşa erau toate sfaturile pe care le dădea Ahitofel atât lui David, cât şi lui Absalom.

17 Ahitofel l-a rugat pe Absalom:

– Lasă-mă să aleg douăsprezece mii de oameni şi să pornesc degrabă, la noapte, în urmărirea lui David. ² Îl voi ataca pe neaşteptate, când încă va fi obosit şi slăbit. Voi aduce groaza peste el şi toţi cei ce sunt cu el vor fugi. Atunci îl voi ucide numai pe rege. ³ Astfel voi întoarce tot poporul la tine şi moartea omului pe care-l cauţi va însemna întoarcerea celorlalţi; toţi ceilalţi se vor întoarce în pace.

⁴ Acest sfat a părut bun atât lui Absalom, cât şi tuturor celor din sfatul bătrânilor lui Israel. ⁵ Absalom însă a zis:

– Chemaţi-l şi pe architul Huşai, să auzim şi ce va zice el.

⁶ Când a sosit Huşai, Absalom i-a zis:

– Acesta este sfatul lui Ahitofel. Să facem cum a zis el? Dacă nu, sfătuieşte-ne tu.

⁷ – De data aceasta, a răspuns Huşai, sfatul dat de Ahitofel nu este bun. ⁸ Tu ştii că tatăl tău şi oamenii lui sunt războinici viteji, iar acum sunt înfuriaţi ca o ursoaică în câmp, căreia i-au fost răpiţi puii. Pe lângă aceasta, tatăl tău, fiind un războinic, nu va petrece noaptea cu poporul. ⁹ Chiar acum este ascuns în vreo peşteră sau în vreun alt loc. Dacă una din trupele tale va fi învinsă de la început, atunci oricine va auzi va spune: „Oştirea care este de partea lui Absalom a suferit o înfrângere.“ ¹⁰ Astfel, chiar şi celor mai viteji războinici, care au o inimă de leu, li se va topi inima de frică, căci tot Israelul ştie că tatăl tău este un viteaz şi că are nişte războinici cu el. ¹¹ Prin urmare, iată sfatul meu: adună tot Israelul la tine, de la Dan şi până la Beer-Şeba^[c] – o mulţime cât nisipul de pe malul mării – şi condu-i tu însuţi în luptă. ¹² Apoi îl vom ataca acolo unde îl vom găsi, ne vom năpusti asupra lui aşa cum cade roua pe pământ şi nu va fi lăsat în viaţă nici el, nici vreunul dintre oamenii lui. ¹³ Dacă se va retrage în vreo cetate, atunci toţi israeliţii vor aduce funii şi vom trage acea cetate spre vale până nu va mai rămâne din ea nici măcar o pietricică.

¹⁴ Absalom şi toţi cei din sfatul bătrânilor lui Israel au zis: „Sfatul architului Huşai este mai bun decât cel al lui Ahitofel.“ Aceasta pentru că Domnul a hotărât să zădărnicească sfatul cel bun al lui Ahitofel ca să aducă nenorocirea asupra lui Absalom. ¹⁵ Huşai le-a zis preoţilor Ţadok şi Abiatar care a fost sfatul dat de Ahitofel lui Absalom şi celor din sfatul bătrânilor lui Israel şi care a fost sfatul pe care l-a dat el însuşi. ¹⁶ Le-a mai zis: „Trimiteţi-i imediat un mesaj lui David şi spuneţi-i: «Să nu-ţi petreci noaptea lângă vadurile pustiei, ci să traversezi repede, ca nu cumva regele şi toţi oamenii care sunt cu el să fie ucişi.»“

¹⁷ Ionatan şi Ahimaaţ aşteptau veştile la En-Roghel, deoarece nu îndrăzneau să intre în cetate. O slujnică venea şi le aducea veştile, iar ei se duceau şi îl înştiinţau pe regele David. ¹⁸ Totuşi, un tânăr i-a văzut şi i-a spus lui Absalom. Aflând aceasta, cei doi au plecat repede şi au ajuns la casa unui anume om din Bahurim. Acesta avea în curte o fântână şi cei doi au coborât în ea. ¹⁹ Soţia omului a luat o învelitoare pe care a întins-o peste gura fântânii şi a împrăştiat nişte grâne^[d] pe ea, pentru ca nimeni să nu poată bănui ceva. ²⁰ Slujitorii lui Absalom au ajuns la casa femeii şi au întrebat-o:

– Unde sunt Ahimaaţ şi Ionatan?

– Au trecut pârâul^[e]! le-a răspuns femeia.

Ei au căutat după cei doi, dar, negăsindu-i, s-au întors la Ierusalim.

²¹ După ce s-au îndepărtat oamenii lui Absalom, cei doi au ieşit din fântână şi s-au dus să-l înştiinţeze pe regele David. Ei i-au zis lui David: „Sculaţi-vă şi traversaţi repede râul, căci iată sfatul pe care l-a dat Ahitofel împotriva voastră.“ ²² David împreună cu cei ce erau cu el au trecut în grabă Iordanul şi, până în zorii zilei, nu a mai rămas nici unul care să nu fi trecut râul.

²³ Ahitofel, văzând că nu i-a fost urmat sfatul, şi-a înşeuat măgarul şi a plecat în grabă acasă, în cetatea sa. Şi-a pus casa în rânduială şi apoi s-a spânzurat. Astfel el a murit şi a fost înmormântat în mormântul tatălui său.

David la Mahanayim

²⁴ David a ajuns la Mahanayim, în timp ce Absalom trecea Iordanul împreună cu toţi israeliţii. ²⁵ Absalom l-a numit pe Amasa drept conducător al oştirii, în locul lui Ioab. Amasa era fiul unui israelit^[f] pe nume Ieter^[g], care fusese căsătorit cu Abigail, fiica lui Nahaş şi sora Ţeruiei, mama lui Ioab. ²⁶ Israeliţii împreună cu Absalom şi-au aşezat tabăra pe teritoriul Ghiladului. ²⁷ Când David a ajuns la Mahanayim, Şobi, fiul lui Nahaş, din Raba amoniţilor, Machir, fiul lui Amiel, din Lo-Debar şi ghiladitul Barzilai, din Roghelim, ²⁸ au adus paturi, lighene, vase din lut, grâu, orz, făină, grâne prăjite, fasole şi linte, ²⁹ miere, lapte bătut, oi şi brânză de vaci pentru ca David şi cei ce erau cu el să mănânce. Ei îşi ziceau: „Poporul este flămând, ostenit şi însetat în urma călătoriei prin pustie.“

Absalom este ucis

18 David a numărat oştirea care se afla cu el şi a numit căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute. ² A pus o treime din oştire sub comanda lui Ioab, o altă treime sub comanda lui Abişai, fiul Ţeruiei şi fratele lui Ioab, iar cealaltă treime a pus-o sub comanda ghititului Itai. Apoi le-a zis oamenilor:

– Bineînţeles că voi veni şi eu cu voi.

³ – Să nu ieşi! i-au răspuns cei din oştire. Dacă noi vom fugi, duşmanilor nu le va păsa atât de mult de noi şi chiar dacă jumătate dintre noi ar muri, nici chiar atunci nu le va păsa de noi. Tu însă faci cât zece mii dintre noi. Prin urmare, ar fi mai bine să ne sprijini din cetate.

⁴ – Voi face cum credeţi voi că este mai bine, le-a răspuns regele.

Apoi regele a stat lângă poartă, în timp ce toată oştirea ieşea cu sutele şi miile. ⁵ Regele le-a poruncit lui Ioab, lui Abişai şi lui Itai: „De dragul meu, purtaţi-vă blând cu tânărul Absalom!“ Şi întreaga oştire a auzit această poruncă, pe care regele a dat-o fiecărui conducător cu privire la Absalom.

⁶ Oştirea a ieşit în câmp ca să lupte împotriva lui Israel, iar lupta s-a dat în pădurea lui Efraim. ⁷ Oştirea lui Israel a fost învinsă acolo de slujitorii lui David. A avut loc acolo un mare măcel în acea zi – douăzeci de mii de oameni au fost ucişi. ⁸ Lupta s-a întins pe întreg teritoriul şi în ziua aceea, pădurea a mistuit mai mulţi oameni decât a mistuit sabia. ⁹ Absalom, călare pe un catâr, s-a pomenit deodată în faţa slujitorilor lui David. Încercând să scape, a intrat cu catârul pe sub ramurile încâlcite ale unui stejar mare. Capul lui Absalom s-a prins însă între ramurile stejarului şi el a rămas astfel atârnat între cer şi pământ, în timp ce catârul său a plecat mai departe. ¹⁰ Unul dintre luptători a văzut acest lucru şi i-a spus lui Ioab:

– L-am văzut pe Absalom, atârnând de un stejar.

¹¹ – Cum? L-ai văzut? Atunci de ce nu l-ai ucis acolo, pe loc? l-a întrebat Ioab. Ţi-aş fi dat zece şecheli^[h] de argint şi o cingătoare.

¹² – Chiar dacă aş cântări în mâna mea o mie de şecheli^[i] de argint, n-aş ridica mâna împotriva fiului regelui, i-a răspuns omul acela lui Ioab. Căci în auzul nostru v-a poruncit regele atât ţie, cât şi lui Abişai şi lui Itai, să aveţi grijă să nu i se întâmple vreun rău tânărului Absalom. ¹³ Dacă l-aş fi ucis mişeleşte, acest lucru n-ar fi rămas necunoscut de către rege iar tu nu mi-ai fi luat apărarea^[j].

¹⁴ – Nu am timp de pierdut cu tine, i-a răspuns Ioab.

A luat trei suliţe şi le-a înfipt în pieptul lui Absalom, în timp ce acesta era încă viu, prins între ramurile stejarului. ¹⁵ Zece tineri, care duceau armele lui Ioab, l-au înconjurat după aceea pe Absalom, l-au lovit şi l-au omorât. ¹⁶ Ioab a suflat apoi din corn şi oştirea s-a întors de la urmărirea israeliţilor, chemată fiind de Ioab. ¹⁷ L-au luat pe Absalom, l-au aruncat în pădure, într-o groapă mare, şi au aruncat peste el un morman foarte mare de pietre. Israeliţii au fugit fiecare acasă.

¹⁸ Pe când trăia, Absalom îşi ridicase un monument în Valea Regelui, pentru că nu avea nici un fiu care să-i poarte mai departe amintirea numelui. A dat monumentului propriul său nume şi, chiar până în ziua de astăzi, acesta se numeşte „Monumentul lui Absalom“^[k].

Vestea morţii lui Absalom

¹⁹ Ahimaaţ, fiul lui Ţadok, i-a zis lui Ioab:

– Lasă-mă să alerg şi să-i duc regelui vestea cea bună că Domnul l-a izbăvit din mâna duşmanilor săi.

²⁰ – Nu tu vei duce veştile astăzi! Tu vei duce altă dată veştile; astăzi însă nu vei duce tu veştile, pentru că a murit fiul regelui, i-a răspuns Ioab.

²¹ Apoi i-a poruncit unui cuşit^[l]:

– Du-te şi vesteşte-i regelui ce ai văzut.

Cuşitul s-a închinat înaintea lui Ioab şi a luat-o la fugă.

²² Ahimaaţ, fiul lui Ţadok, i-a zis din nou lui Ioab:

– Orice s-ar întâmpla, lasă-mă şi pe mine să alerg după cuşit.

– Fiule, de ce vrei să alergi? l-a întrebat Ioab. Nu sunt nişte veşti pentru care să fii răsplătit.

²³ – Orice s-ar întâmpla, vreau să alerg, i-a zis Ahimaaţ.

– Bine, i-a spus Ioab, aleargă.

Ahimaaţ a alergat pe drumul care traversează Araba^[m] şi l-a întrecut pe cuşit.

²⁴ În timp ce David se afla undeva între cele două porţi, străjerul s-a urcat pe acoperişul porţii, înspre zid şi, uitându-se, a zărit un om singur care alerga. ²⁵ L-a strigat pe rege şi i-a spus acest lucru. Regele a zis:

– Dacă este singur înseamnă că aduce veşti.

Omul se apropia din ce în ce mai mult. ²⁶ La un moment dat, străjerul a zărit un alt om care alerga şi a strigat către portar:

– Văd un alt om singur care aleargă.

– Şi el aduce veşti, a zis regele.

²⁷ – Felul de alergare al celui dintâi pare a fi cel al lui Ahimaaţ, fiul lui Ţadok, a spus străjerul.

– Înseamnă că aduce veşti bune, a zis regele, deoarece acesta este un om bun.

²⁸ Ahimaaţ i-a strigat regelui:

– Totul este bine!

Apoi s-a închinat cu faţa la pământ înaintea lui şi i-a zis:

– Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul tău, Care i-a dat în mâinile noastre pe cei ce se răzvrătiseră împotriva stăpânului meu, regele.

²⁹ – Tânărul Absalom este bine? a întrebat regele.

– Slujitorul tău a văzut o mare învălmăşeală, atunci când a fost trimis de Ioab, dar nu ştie despre ce era vorba, a răspuns Ahimaaţ.

³⁰ – Aşteaptă puţin deoparte, i-a zis regele.

Ahimaaţ a stat deoparte. ³¹ Îndată a sosit şi cuşitul, care a zis:

– Am veşti bune pentru stăpânul meu, regele. Domnul te-a izbăvit astăzi din mâna tuturor celor ce se ridicaseră împotriva ta.

³² – Tânărul Absalom este bine? l-a întrebat regele.

– Ca acest tânăr să fie toţi duşmanii stăpânului meu, regele, şi toţi cei ce se ridică împotriva ta ca să-ţi facă vreun rău, i-a răspuns cuşitul.

David îl plânge pe Absalom

³³ Atunci regele, cutremurându-se, s-a dus în încăperea care se afla deasupra porţii şi a început să plângă. În timp ce mergea, el spunea: „O, fiul meu Absalom! O, fiul meu, fiul meu Absalom! De ce n-am murit eu în locul tău? O, Absalom, fiul meu, fiul meu!“

Venirea Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Fiului Omului

²⁰ Fiind întrebat de către farisei când va veni Împărăţia lui Dumnezeu, Isus le-a răspuns: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel încât să fie observată ²¹ şi nici nu se va zice: «Iat-o aici!» sau «Iat-o acolo!», pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul^[a] vostru!“

²² Le-a zis apoi ucenicilor:

– Vor veni zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului, dar n-o veţi vedea! ²³ Vă vor zice: „Iată-L aici!“ sau „Iată-L acolo!“ Să nu vă duceţi, nici să nu-i urmaţi! ²⁴ Căci aşa cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului la cealaltă, tot aşa va fi şi cu Fiul Omului (în ziua Sa)^[b]! ²⁵ Dar mai întâi trebuie să sufere multe şi să fie respins de această generaţie. ²⁶ Aşa cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi în zilele Fiului Omului. ²⁷ Oamenii mâncau, beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când Noe a intrat în arcă şi a venit potopul şi i-a distrus pe toţi. ²⁸ Va fi la fel cum s-a întâmplat şi în zilele lui Lot: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, plantau, construiau, ²⁹ dar, în ziua când Lot a ieşit din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a distrus pe toţi. ³⁰ Tot aşa va fi şi atunci când se va arăta Fiul Omului. ³¹ În ziua aceea, cel ce va fi pe acoperişul casei şi va avea lucrurile în casă, să nu coboare să le ia, iar cel ce va fi la câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă la ce a rămas în urmă! ³² Aduceţi-vă aminte de soţia lui Lot!^{[c] 33} Oricine caută să-şi scape viaţa o va pierde, dar cel care şi-o va pierde o va păstra. ³⁴ Vă spun că, în noaptea aceea, din doi care vor fi într-un pat, unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat. ³⁵ Două femei vor măcina împreună – una va fi luată, iar cealaltă va fi lăsată. ³⁶ (Doi bărbaţi vor fi la câmp – unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat.“)^[d]

³⁷ Ei L-au întrebat:

– Unde, Doamne?

Isus le-a răspuns:

– Unde va fi trupul, acolo se vor aduna şi vulturii!