Old/New Testament
David şi Mefiboşet
9 David a întrebat: „Se mai află în viaţă cineva din familia lui Saul, căruia să-i pot arăta bunătate, din pricina lui Ionatan?“ 2 Familia lui Saul avusese un slujitor pe nume Ţiba, pe care l-au chemat la David. Regele l-a întrebat:
– Tu eşti Ţiba?
– Eu, slujitorul tău, sunt acela! i-a răspuns el.
3 Regele l-a întrebat:
– Se mai află în viaţă vreun bărbat din familia lui Saul, căruia să-i pot arăta o bunătate[a] ca cea a lui Dumnezeu?
– Da, unul dintre fiii lui Ionatan mai este în viaţă, însă este olog de ambele picioare, i-a răspuns Ţiba.
4 – Unde se află acesta? l-a mai întrebat regele.
– În casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lo-Debar, i-a răspuns Ţiba.
5 Regele David a trimis după el şi l-a adus din Lo-Debar, din casa lui Machir, fiul lui Amiel. 6 Când Mefiboşet, fiul lui Ionatan şi nepotul lui Saul, a ajuns înaintea lui David şi-a plecat faţa şi s-a închinat. David i-a zis:
– Mefiboşet!
– Iată slujitorul tău! i-a răspuns el.
7 – Nu te teme, i-a zis David, căci vreau să-ţi arăt bunătate, din pricina tatălui tău, Ionatan. Am să-ţi înapoiez toate terenurile care au fost ale bunicului tău, Saul, şi vei mânca întotdeauna la masa mea.
8 Mefiboşet i s-a închinat şi i-a zis:
– Ce este slujitorul tău ca să bagi în seamă un câine mort cum sunt eu?
9 Regele l-a chemat apoi pe Ţiba, slujitorul lui Saul, şi i-a zis:
– I-am dăruit nepotului stăpânului tău tot ceea ce aparţinuse lui Saul şi întregii sale familii. 10 Tu, fiii tăi şi slujitorii tăi îi veţi lucra pământul şi-i veţi culege recolta pentru ca nepotul stăpânului tău să aibă ce să mănânce. Mefiboşet, nepotul stăpânului tău, va mânca întotdeauna la masa mea.
Ţiba avea cincisprezece fii şi douăzeci de slujitori. 11 El i-a răspuns regelui:
– Slujitorul tău va face tot ceea ce stăpânul meu, regele, i-a poruncit să facă.
Astfel, Mefiboşet a mâncat la masa lui David[b] ca unul dintre fiii acestuia. 12 Mefiboşet avea un fiu tânăr pe nume Mica. Toţi cei ce locuiau în casa lui Ţiba erau slujitorii lui Mefiboşet. 13 Mefiboşet locuia la Ierusalim, fiindcă mânca întotdeauna la masa regelui. El era olog de ambele picioare.
Amoniţii şi arameii sunt învinşi
10 După aceea, regele amoniţilor a murit, iar în locul lui a domnit fiul său, Hanun. 2 David a zis: „Voi da dovadă de loialitate faţă de Hanun, fiul lui Nahaş, tot aşa cum şi tatăl său a dat dovadă de loialitate faţă de mine.“ David şi-a trimis slujitorii ca să-l mângâie sufleteşte pe Hanun pentru moartea tatălui său. Când slujitorii lui David au ajuns în ţara amoniţilor, 3 căpeteniile amonite i-au zis stăpânului lor, Hanun: „Chiar crezi că David doreşte să-l cinstească pe tatăl tău, trimiţându-ţi aceşti oameni ca să te mângâie sufleteşte? David i-a trimis la tine pe slujitorii lui mai degrabă ca să cerceteze cetatea, să o iscodească şi să o cucerească.“
4 Atunci Hanun i-a luat pe slujitorii lui David, le-a ras bărbile pe jumătate, le-a tăiat hainele pe jumătate, până la brâu, şi le-a dat drumul. 5 Când David a fost înştiinţat de acest lucru, a trimis să le spună bărbaţilor care fuseseră atât de mult umiliţi: „Rămâneţi în Ierihon până ce vă va creşte din nou barba şi apoi să vă întoarceţi!“ 6 Văzând că se făcuseră urâţi lui David, amoniţii au tocmit douăzeci de mii de pedestraşi aramei din Bet-Rehob şi din regatul arameu al Ţobei, pe regele din Maaca cu o mie de luptători şi încă douăsprezece mii de luptători dintre bărbaţii din Tob.
7 Când a auzit David acest lucru l-a trimis împotriva lor pe Ioab împreună cu toată oştirea, numai războinici viteji. 8 Amoniţii au ieşit din cetate şi şi-au ocupat poziţiile de luptă în faţa porţii, în timp ce arameii din Ţoba şi Rehob, luptătorii din Tob şi cei din Maaca s-au aşezat în câmp deschis. 9 Ioab a văzut că avea de luptat şi în faţă şi în spate. Prin urmare, a ales o parte dintre vitejii lui Israel şi i-a mobilizat împotriva arameilor, 10 iar restul oştirii a pus-o sub comanda fratelui său Abişai, mobilizând-o împotriva amoniţilor. 11 Ioab i-a zis lui Abişai: „Dacă arameii mă copleşesc, să-mi vii în ajutor, iar dacă amoniţii te copleşesc, voi veni eu în ajutorul tău. 12 Fii tare şi îmbărbătează-te pentru poporul nostru şi pentru cetăţile Dumnezeului nostru şi facă-se voia Domnului!“ 13 Când Ioab i-a atacat pe aramei cu oştirea lui, aceştia au fugit dinaintea lui. 14 Amoniţii, văzând că arameii dau bir cu fugiţii, au fugit şi ei dinaintea lui Abişai şi s-au retras în cetate. Atunci Ioab a oprit lupta şi s-a întors la Ierusalim.
15 Văzând că au fost învinşi de Israel, arameii şi-au adunat toate forţele. 16 Hadad-Ezer a trimis după arameii de dincolo de râu[c] şi aceştia au venit la Helam, avându-l în fruntea lor pe Şobac, conducătorul oştirii lui Hadad-Ezer. 17 Când a aflat David acest lucru, i-a adunat pe toţi israeliţii, a trecut Iordanul şi a sosit la Helam. Arameii s-au aşezat în poziţie de luptă împotriva lui David şi s-au încleştat în luptă. 18 Arameii au fugit dinaintea lui Israel. David le-a ucis arameilor şapte sute de oameni care conduceau carele şi patruzeci de mii de pedestraşi[d]. L-a rănit şi pe Şobac, conducătorul oştirii lor, care a şi murit acolo. 19 Văzând că au fost învinşi de Israel, regii vasali lui Hadad-Ezer au făcut pace cu Israel şi i s-au supus. Şi arameilor le-a fost frică să-i mai ajute pe amoniţi.
David comite adulter cu Batşeba
11 La începutul anului, pe vremea când porneau regii la război, David l-a trimis pe Ioab, împreună cu slujitorii săi şi cu întreaga oştire a lui Israel, la război. Ei i-au nimicit pe amoniţi şi au asediat Raba. David însă rămăsese la Ierusalim.
2 Într-o seară, regele s-a sculat din patul său şi se plimba pe acoperişul palatului. De pe acoperiş a zărit o femeie foarte frumoasă care se îmbăia. 3 David a trimis pe cineva să afle cine este femeia şi i s-a spus că este Batşeba, fiica lui Eliam şi soţia hititului Urie. 4 David a trimis nişte oameni ca s-o aducă la el. Ea a venit la el şi el s-a culcat cu ea (ea tocmai se curăţise de necurăţia ei). Apoi ea s-a întors acasă. 5 Femeia a rămas însărcinată şi i-a trimis vorbă lui David, zicând: „Sunt însărcinată!“ 6 Atunci David i-a transmis lui Ioab: „Trimite-mi-l pe hititul Urie!“ Şi Ioab l-a trimis pe Urie la David. 7 Când Urie a sosit la David, acesta l-a întrebat cum este Ioab, cum este oştirea şi cum se desfăşoară lupta. 8 Apoi David i-a spus lui Urie:
– Du-te acasă şi spală-ţi picioarele![e]
Urie a ieşit din palatul regelui, iar după el a fost trimis un dar din partea regelui. 9 Urie însă nu s-a dus acasă, ci s-a culcat la intrarea în palat, alături de toţi slujitorii stăpânului său. 10 Când i s-a spus lui David că Urie nu s-a dus acasă, David l-a întrebat pe Urie:
– Oare nu vii din călătorie? De ce nu te duci acasă?
11 – Chivotul, cei din Israel şi cei din Iuda stau în corturi, i-a răspuns Urie, iar stăpânul meu, Ioab, şi slujitorii stăpânului meu şi-au aşezat tabăra în câmp. Cum aş putea, aşadar, să merg acasă să mănânc, să beau şi să mă culc cu soţia mea? Viu eşti tu şi viu este sufletul tău că nu voi face un asemenea lucru.
12 David i-a zis:
– Rămâi şi astăzi aici, iar mâine te voi trimite înapoi.
Urie a rămas în Ierusalim în acea zi şi în ziua următoare. 13 David l-a invitat să mănânce şi să bea împreună cu el şi l-a îmbătat. Seara însă, în loc să meargă să se culce acasă, Urie s-a culcat în patul său, alături de slujitorii stăpânului său.
David, vinovat de moartea lui Urie
14 În dimineaţa următoare, David a scris o scrisoare adresată lui Ioab, pe care i-a trimis-o prin Urie. 15 În ea a scris: „Trimiteţi-l pe Urie în linia întâi, unde lupta este mai crâncenă şi apoi retrageţi-vă de lângă el ca să fie lovit şi să moară.“ 16 Aşadar, în timp ce asedia cetatea, Ioab l-a aşezat pe Urie într-un loc despre care ştia că este apărat de războinici viteji. 17 Războinicii din cetate au ieşit şi s-au luptat împotriva lui Ioab. Au murit câţiva dintre războinicii lui David şi a murit şi hititul Urie. 18 Apoi Ioab a trimis un om la David ca să-l înştiinţeze de toate lucrurile privitoare la luptă. 19 A poruncit mesagerului următoarele: „Când vei termina de istorisit regelui lucrurile privitoare la luptă, 20 dacă regele se va mânia şi te va întreba: «De ce v-aţi luptat atât de aproape de cetate? Nu v-aţi dat seama că vor arunca săgeţi de pe zid? 21 Cine l-a ucis pe Abimelek, fiul lui Ierub-Beşet[f]? Nu o femeie care a aruncat asupra lui, de pe zid, piatra de sus a unei mori, astfel că el a murit la Tebeţ? De ce v-aţi apropiat, aşadar, de zid?» atunci să-i spui: «Slujitorul tău, hititul Urie, a murit şi el.»“
22 Mesagerul a plecat şi, ajungând la David, i-a spus acestuia tot ceea ce Ioab îl trimisese să-i spună. 23 I-a zis:
– Oamenii aceia au fost mai puternici decât noi. Au ieşit împotriva noastră în câmpie şi noi i-am respins până la intrarea porţii cetăţii, 24 dar arcaşii au tras de pe zid asupra slujitorilor tăi şi unii dintre slujitorii regelui au murit. A murit şi slujitorul tău, hititul Urie.
25 Atunci David i-a zis mesagerului:
– Aşa să-i spui lui Ioab: „Să nu te întristeze lucrul acesta, căci sabia ucide când pe unul, când pe altul. Înteţeşte asediul asupra cetăţii şi distruge-o.“ Îmbărbătează-l în felul acesta.
26 Când a auzit soţia lui Urie că soţul ei a murit, l-a jelit. 27 După ce au trecut zilele de jale, David a trimis după ea şi a adus-o în palatul lui. Ea i-a devenit soţie şi i-a născut un fiu.
Fapta aceasta a lui David nu a plăcut însă Domnului.
Pilda fiului risipitor
11 El a mai zis:
„Un om avea doi fii. 12 Cel mai tânăr dintre ei i-a zis tatălui: «Tată, dă-mi partea din moşie care mi se cuvine!» Şi tatăl a împărţit între ei averea.[a] 13 Nu după multe zile, fiul cel tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară îndepărtată, iar acolo şi-a risipit averea ducând o viaţă destrăbălată. 14 După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea şi el a început să ducă lipsă. 15 S-a dus şi s-a alipit de unul din cetăţenii acelei ţări, iar acesta l-a trimis pe câmpurile lui să-i pască porcii.[b] 16 Ar fi dorit el să se sature din roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni! 17 Şi-a venit în fire şi şi-a zis: «Câţi angajaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici! 18 Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: ‘Tată, am păcătuit împotriva Cerului[c] şi înaintea ta 19 şi nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Fă-mă ca pe unul din angajaţii tăi!’» 20 Şi s-a sculat şi s-a dus la tatăl lui. În timp ce el era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el; a alergat la el, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat mult. 21 Fiul i-a zis: «Tată, am păcătuit împotriva Cerului şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău!» 22 Dar tatăl le-a zis sclavilor săi: «Aduceţi repede cea mai bună robă şi îmbrăcaţi-l cu ea! Puneţi-i un inel în deget şi sandale în picioare! 23 Aduceţi apoi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l![d] Să mâncăm şi să ne veselim, 24 pentru că acest fiu al meu era mort şi trăieşte iarăşi, era pierdut şi a fost găsit!» Şi au început să se veselească.
25 Fiul lui cel mai în vârstă era la câmp. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi dansuri 26 şi l-a chemat pe unul din slujitori ca să-l întrebe ce se întâmplă. 27 Acesta i-a răspuns: «A venit fratele tău, iar tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit înapoi sănătos.» 28 Atunci el s-a înfuriat şi n-a vrut să intre. Tatăl lui a ieşit afară şi a stăruit de el să intre. 29 Însă el i-a răspuns tatălui său:
– Iată, eu îţi slujesc de atâţia ani şi niciodată nu ţi-am încălcat porunca! Şi mie nu mi-ai dat niciodată nici măcar un ied ca să mă veselesc cu prietenii mei! 30 Dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu prostituatele, lui i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat!
31 Tatăl i-a zis:
– Fiule, tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce este al meu este şi al tău. 32 Dar trebuia să ne veselim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort şi acum trăieşte, era pierdut şi a fost găsit!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.