Old/New Testament

David aduce chivotul la Ierusalim

6 David i-a strâns din nou pe toţi vitejii din Israel, în număr de treizeci de mii de bărbaţi. ² Apoi David şi toţi oamenii care erau împreună cu el, au plecat din Baala lui Iuda^[a], aducând de acolo Chivotul lui Dumnezeu, Chivotul care poartă Numele^[b], Numele Domnului Oştirilor, Cel Care şade între heruvimii de deasupra lui. ³ Au aşezat Chivotul lui Dumnezeu într-un car nou, după ce l-au luat din casa lui Abinadab, de pe deal. Uza şi Ahio, fiii^[c] lui Abinadab, conduceau carul cel nou. ⁴ Ei l-au adus, împreună cu Chivotul lui Dumnezeu, din casa lui Abinadab^[d], de pe deal. Ahio mergea în faţa Chivotului. ⁵ David şi toată Casa lui Israel sărbătoreau înaintea Domnului cu toată puterea, cântând^[e] din lire, din harfe, din tamburine, din sistre şi din talgere. ⁶ Când au ajuns la aria lui Nahon, Uza şi-a întins mâna să apuce Chivotul^[f] lui Dumnezeu deoarece era să-l răstoarne boii. ⁷ Atunci mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Uza şi Dumnezeu l-a lovit acolo pentru neglijenţa^[g] lui. Uza a murit acolo, lângă Chivotul lui Dumnezeu. ⁸ David s-a mâniat pentru că mânia Domnului izbucnise împotriva lui Uza şi a numit acel loc Pereţ-Uza^[h], nume care i-a rămas până în ziua de azi.

⁹ David s-a temut de Domnul în acea zi şi a zis: „Cum să vină Chivotul Domnului la mine?“ ¹⁰ Şi David n-a vrut să mai aducă Chivotul Domnului în Cetatea lui David, ci l-a dus în casa lui Obed-Edom, ghititul. ¹¹ Chivotul Domnului a rămas în casa lui Obed-Edom, ghititul, timp de trei luni, iar Domnul l-a binecuvântat pe Obed-Edom împreună cu întreaga lui familie.

¹² I s-a spus regelui David că Domnul a binecuvântat familia lui Obed-Edom şi tot ceea ce are, din pricina Chivotului lui Dumnezeu. Atunci David s-a dus şi a adus Chivotul lui Dumnezeu din casa lui Obed-Edom în Cetatea lui David, în mijlocul bucuriei. ¹³ După fiecare şase paşi pe care-i făceau cei care duceau Chivotul Domnului, David jertfea un bou şi un viţel gras. ¹⁴ David dansa cu toată puterea înaintea Domnului, încins cu un efod de in.

¹⁵ David împreună cu toată Casa lui Israel aduceau Chivotul Domnului în mijlocul strigătelor şi al sunetului de corn.

Mihal îl mustră pe David

¹⁶ În timp ce Chivotul Domnului intra în Cetatea lui David, Mihal, fiica lui Saul, se uita pe fereastră. Când l-a văzut pe regele David, sărind şi dansând înaintea Domnului, l-a dispreţuit în inima ei. ¹⁷ Au adus Chivotul Domnului şi l-au aşezat la locul lui, în mijlocul cortului pe care i l-a întins David. Apoi David a adus înaintea Domnului arderi de tot şi jertfe de pace^[i]. ¹⁸ După ce a terminat de adus arderile de tot şi jertfele de pace, David a binecuvântat poporul în Numele Domnului Oştirilor ¹⁹ şi a împărţit la tot poporul, întregii adunări a lui Israel, fiecărui bărbat şi fiecărei femei, câte o pâine, o bucată de carne şi o turtă cu stafide. Apoi tot poporul a plecat, fiecare la casa lui. ²⁰ Când David s-a întors să-şi binecuvânteze familia, Mihal, fiica lui Saul, i-a ieşit în întâmpinare şi i-a zis:

– Cu câtă cinste s-a purtat regele lui Israel astăzi, descoperindu-se în faţa slujnicelor slujitorilor săi, aşa cum s-ar fi descoperit un om de nimic!

²¹ David i-a răspuns lui Mihal:

– Înaintea Domnului, Care m-a ales mai presus decât pe tatăl tău şi mai presus decât pe oricine din familia lui şi m-a pus drept conducător peste poporul Domnului, peste Israel, înaintea Lui am dansat. ²² Mă voi arăta şi mai de nimic decât atât şi mă voi înjosi şi mai mult în ochii mei. Dar faţă de slujnicele despre care vorbeai mă voi arăta cu cinste. ²³ Mihal, fiica lui Saul, n-a mai avut copii până în ziua morţii ei.

Dumnezeu încheie legământ cu David

7 După ce regele s-a stabilit în palatul lui şi după ce Domnul i-a dat odihnă izbăvindu-l de toţi duşmanii din jurul lui, ² i-a zis profetului Natan:

– Priveşte! Eu locuiesc într-un palat din cedru, în timp ce Chivotul lui Dumnezeu stă sub nişte pânze.

³ – Du-te şi fă tot ceea ce ai pe inimă, căci Domnul este cu tine! i-a răspuns Natan regelui.

⁴ În noaptea aceea însă, Cuvântul Domnului a venit la Natan şi i-a zis: ⁵ „Du-te şi spune-i robului Meu, lui David, astfel: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Oare tu Îmi vei zidi Mie o Casă de locuit? ⁶ Eu n-am locuit într-o Casă din ziua în care am scos poporul Israel din Egipt şi până astăzi, ci am călătorit într-un cort drept locuinţă. ⁷ Pretutindeni pe unde am călătorit împreună cu toţi israeliţii, am spus Eu oare vreunuia dintre conducătorii^[j] seminţiilor lui Israel, cărora le-am poruncit să păstorească poporul Meu, Israel: ‘De ce nu-Mi zidiţi o Casă din cedru?’» ⁸ Prin urmare, să-i spui robului Meu David, astfel: «Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: ‘Eu te-am luat de la stână, de la păstoritul oilor, ca să fii conducătorul poporului Meu, Israel. ⁹ Am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers şi am nimicit dinaintea ta pe toţi duşmanii tăi. Acum îţi voi face un nume mare, ca numele celor mari de pe pământ. ¹⁰ Am păstrat un loc pentru poporul Meu, pentru Israel, şi îl voi sădi acolo ca să locuiască singur fără să mai fie tulburat şi fără ca cei nedrepţi să-l mai poată asupri, aşa cum făcuseră mai înainte, ¹¹ încă din zilele în care rânduisem judecători peste poporul Meu, Israel. Şi ţie îţi voi da odihnă din partea tuturor duşmanilor tăi. Acum Domnul îţi vesteşte că Domnul Însuşi îţi va face o Casă. ¹² Când ţi se vor împlini zilele şi vei fi adăugat la strămoşii tăi, îl voi ridica pe urmaşul^[k] tău, care va ieşi din trupul tău, şi-i voi întări domnia. ¹³ El va zidi Numelui Meu o Casă, şi Eu îi voi întări pe vecie tronul domniei lui. ¹⁴ Eu voi fi Tatăl lui, iar el va fi fiul Meu. Când va păcătui îl voi mustra cu o nuia omenească şi cu lovituri date de oameni, ¹⁵ dar nu voi îndepărta îndurarea^[l] Mea de la el, aşa cum am îndepărtat-o de la Saul, pe care l-am înlăturat dinaintea ta. ¹⁶ Ci Casa ta şi regatul tău vor dăinui veşnic înaintea Mea^[m], iar tronul tău va fi întărit pe vecie.’»“ ¹⁷ Natan l-a înştiinţat pe David întocmai despre toate aceste cuvinte, despre toată această vedenie.

¹⁸ Regele David a intrat şi s-a aşezat înaintea Domnului, spunând: „Cine sunt eu, Stăpâne Doamne, şi cine este Casa mea, de m-ai adus până aici? ¹⁹ Şi ca şi cum ar fi prea puţin pentru Tine, Stăpâne Doamne, ai vorbit pe deasupra şi despre viitorul Casei robului Tău. Acesta să fie modul Tău de a lucra cu omul^[n], Stăpâne Doamne? ²⁰ Ce ar putea să-Ţi mai răspundă David? Tu, Stăpâne Doamne, îl cunoşti pe robul Tău. ²¹ Datorită cuvântului Tău şi a inimii Tale^[o], ai făcut Tu toate aceste lucrări măreţe, descoperindu-le apoi robului Tău. ²² Cât de măreţ eşti Tu, Stăpâne Doamne! După câte am auzit cu urechile noastre, nu este nimeni ca Tine şi nu există alt dumnezeu în afară de Tine. ²³ Şi cine este ca poporul Tău, ca Israel, singurul neam de pe pământ pe care a venit Dumnezeu să îl răscumpere pentru Sine, ca să fie poporul cu care să-Şi facă un nume? Tu ai făcut lucrări măreţe şi înfricoşătoare pentru ţara Ta, izgonind dinaintea poporului Tău, pe care Ţi l-ai răscumpărat din Egipt, neamuri şi pe zeii^[p] lor.^{[q] 24} Tu l-ai statornicit pe poporul Tău, Israel, pentru Tine, ca să fie poporul Tău pe vecie; şi Tu, Doamne, ai devenit Dumnezeul lor. ²⁵ Şi acum, Doamne, Dumnezeule, întăreşte pe vecie promisiunea pe care ai făcut-o cu privire la robul Tău şi la Casa lui şi fă precum ai zis. ²⁶ Fie preamărit Numele Tău! În veci să se spună că Domnul Oştirilor este Dumnezeu peste Israel, iar Casa robului Tău David să dăinuiască înaintea Ta! ²⁷ Tu, Doamne al Oştirilor, Dumnezeul lui Israel, ai descoperit robului Tău că îi vei zidi o Casă. De aceea a avut îndrăzneală robul Tău să-Ţi facă această rugăciune. ²⁸ Aşadar, Stăpâne Doamne, Tu, Cel Care eşti Dumnezeu şi ale Cărui cuvinte sunt adevăr, i-ai promis robului Tău aceste lucruri bune. ²⁹ Binevoieşte deci să binecuvântezi Casa robului Tău, ca să dăinuiască veşnic înaintea Ta. Căci Tu, Stăpâne Doamne, ai vorbit şi, prin binecuvântarea Ta, Casa robului Tău va fi binecuvântată pe vecie.

Biruinţele şi faima lui David

8 După aceea, David i-a învins pe filisteni, i-a supus şi a luat din stăpânirea filistenilor cetatea Meteg-Ama. ² Apoi i-a învins şi pe moabiţi. Pe aceştia i-a culcat la pământ şi i-a măsurat cu o funie; cei cuprinşi în două lungimi de funie erau omorâţi, iar cei cuprinşi în a treia lungime erau lăsaţi în viaţă. Moabiţii i-au fost supuşi lui David, plătindu-i tribut. ³ David l-a învins şi pe Hadad-Ezer, fiul lui Rehob, regele Ţobei, când acesta s-a dus să-şi redobândească stăpânirea la râul Eufrat. ⁴ David a capturat de la el o mie de care, şapte sute de călăreţi^[r] şi douăzeci de mii de pedestraşi. David a tăiat tendoanele tuturor cailor de la care, cruţând din ei doar atâţia cât pentru o sută de care. ⁵ Arameii din Damasc au venit în ajutorul lui Hadad-Ezer, regele Ţobei, însă David a omorât douăzeci şi două de mii dintre ei. ⁶ David a pus garnizoane în regatul arameu al Damascului, iar arameii i-au fost supuşi lui David, plătindu-i tribut. Domnul îi dădea biruinţă lui David oriunde mergea. ⁷ David a luat scuturile de aur ale slujitorilor lui Hadad-Ezer şi le-a adus la Ierusalim, ⁸ iar din Tebah^[s] şi din Berotai, cetăţile lui Hadad-Ezer, regele David a luat foarte mult bronz. ⁹ Când Toi^[t], regele Hamatului, a aflat că David a învins întreaga oştire a lui Hadad-Ezer, ¹⁰ l-a trimis pe fiul său Ioram^[u] la regele David ca să-l întrebe de sănătate şi să-l laude pentru că s-a luptat cu Hadad-Ezer, cu care şi el era în război, şi pentru că l-a biruit. Ioram a adus cu el lucruri din argint, din aur şi din bronz. ¹¹ Regele David le-a închinat şi pe acestea Domnului, aşa cum făcuse cu argintul şi cu aurul luat de la toate celelalte popoare pe care le-a supus: ¹² de la Edom^[v], de la Moab, de la amoniţi, de la filisteni şi de la Amalek, precum şi din prada luată de la Hadad-Ezer, fiul lui Rehob, regele Ţobei. ¹³ Astfel, David şi-a făcut un nume. La întoarcere a ucis optsprezece mii de edomiţi^[w] în Valea Sării. ¹⁴ El a pus garnizoane în Edom; pe tot teritoriul edomiţilor el a pus garnizoane şi toţi edomiţii au devenit supuşii lui David. Domnul îi dădea biruinţă lui David oriunde mergea.

Funcţionarii lui David

¹⁵ David domnea peste întregul Israel, judecând şi făcând dreptate întregului popor.

Pilda cu oaia pierdută

15 Toţi colectorii de taxe^[a] şi păcătoşii^[b] se apropiau de El ca să-L asculte. ² Dar fariseii şi cărturarii murmurau şi ziceau: „Acest Om îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei!“ ³ El însă le-a spus următoarea pildă:

Pilda cu moneda pierdută