Old/New Testament
Naşterea şi consacrarea lui Samuel
1 Era un bărbat din Ramatayim-Ţofim[a], din ţinutul muntos al lui Efraim, numit Elkana. El era fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf, şi era efratit. 2 El avea două soţii. Numele celei dintâi era Ana, iar numele celei de-a doua era Penina. Penina avea copii, dar Ana nu avea.
3 În fiecare an, bărbatul acesta se ducea din cetatea sa la Şilo ca să se închine şi să aducă jertfe Domnului Oştirilor[b]. Acolo slujeau ca preoţi ai Domnului cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas. 4 În ziua în care Elkana aducea jertfa, el dădea câte o parte soţiei sale, Penina, şi tuturor fiilor şi fiicelor pe care le avea de la ea, 5 dar Anei îi dădea o parte mai aleasă fiindcă o iubea. Domnul însă o făcuse stearpă. 6 Potrivnica ei obişnuia s-o necăjească[c] ca s-o facă să se mânie din cauză că Domnul o făcuse stearpă. 7 Potrivnica ei făcea lucrul acesta în fiecare an. Ori de câte ori se ducea Ana la Casa Domnului, ea o necăjea în felul acesta, iar Ana plângea şi nu mânca nimic. 8 Atunci Elkana, bărbatul ei, îi spunea: „Ana, de ce plângi şi nu mănânci şi de ce îţi este mâhnită inima? Oare nu preţuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?“
9 Odată, după ce a mâncat şi a băut la Şilo, Ana s-a ridicat de la locul ei. Preotul Eli şedea pe scaunul său, lângă uşorul porţii Templului[d] Domnului. 10 Ea a început să se roage Domnului cu sufletul amărât şi plângând cu amar. 11 A făcut următorul jurământ, spunând: „Doamne al Oştirilor, dacă, într-adevăr, vei privi la suferinţa slujitoarei Tale, dacă Îţi vei aduce aminte de mine şi n-o vei uita pe slujitoarea Ta şi dacă-i vei da slujitoarei Tale un fiu, atunci îl voi dărui Domnului pentru toate zilele vieţii lui, iar briciul nu va trece peste capul lui.“
12 Fiindcă ea stătea mult în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu atenţie la gura ei. 13 Ana vorbea în inima ei şi numai buzele i se mişcau, fără să i se audă vocea. Atunci Eli, crezând că este beată, 14 i-a vorbit astfel:
– Femeie, cât timp vei mai fi beată? Lasă-te de vin!
15 Ana i-a răspuns:
– Stăpânul meu, nu sunt beată, ci sunt o femeie cu duhul întristat. N-am băut nici vin şi nici băutură tare, ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului. 16 Să nu o consideri pe slujitoarea ta drept o femeie stricată, căci din prea multa mea durere şi supărare am vorbit până acum.
17 Atunci Eli i-a zis:
– Mergi în pace şi Dumnezeul lui Israel să răspundă cererii pe care I-ai făcut-o.
18 Ana i-a răspuns:
– Fie ca slujitoarea ta să găsească bunăvoinţă la tine!
Spunând acestea, femeia a plecat. A început să mănânce şi faţa ei n-a mai fost mâhnită.
19 În dimineaţa următoare s-au trezit devreme cu toţii, s-au închinat înaintea Domnului, după care s-au întors acasă, în Rama. Elkana a cunoscut-o pe[e] soţia sa, iar Domnul Şi-a adus aminte de ea. 20 Astfel, după o vreme, Ana a rămas însărcinată şi[f] a născut un băiat pe care l-a numit Samuel[g], căci ea spunea: „De la Domnul l-am cerut.“
21 Elkana a plecat cu toată familia lui ca să aducă Domnului jertfa anuală şi ca să-şi împlinească jurământul. 22 Ana însă nu s-a dus, ci i-a spus soţului ei:
– După ce-l voi înţărca pe băiat, îl voi aduce şi-l voi înfăţişa înaintea Domnului, unde va locui pentru totdeauna.
23 Elkana, soţul ei, i-a răspuns:
– Fă ceea ce crezi că este bine! Rămâi până îl vei înţărca. Fie numai ca Domnul să-Şi împlinească cuvântul[h]!
Femeia a rămas şi a alăptat copilul până l-a înţărcat. 24 După ce l-a înţărcat pe băiat, l-a luat cu ea, împreună cu un taur de trei ani[i], o efă[j] de făină şi un burduf cu vin şi l-a adus la Casa Domnului, în Şilo; copilul era mic. 25 După ce au jertfit taurul, l-au adus pe băiat la Eli. 26 Ana i-a zis lui Eli:
– Oh, stăpânul meu! Viu este sufletul tău că eu sunt femeia care stătea aici, lângă tine, rugându-se Domnului. 27 Pentru copilul acesta mă rugam, iar Domnul mi-a dăruit ceea ce am cerut de la El. 28 De aceea îl dăruiesc Domnului. Pentru toate zilele vieţii lui, el va fi dăruit Domnului.
Ei[k] s-au închinat acolo Domnului.
Rugăciunea Anei
2 Ana s-a rugat spunând:
Mi se bucură inima în Domnul,
puterea[l] îmi este înălţată în Domnul,
iar gura mea este larg deschisă împotriva duşmanilor mei,
căci mă bucur de mântuirea Ta.
2 Nimeni nu este sfânt ca Domnul,
căci nu este nici un Dumnezeu în afară de Tine,
nu este stâncă precum Dumnezeul nostru.
3 Nu mai vorbiţi cu atâta mândrie
şi să nu mai iasă îngâmfare din gura voastră,
căci Domnul este un Dumnezeu Care cunoaşte
şi Unul Care cântăreşte faptele.
4 Arcurile celor puternici sunt sfărâmate,
însă cei care se clatină sunt încinşi cu putere.
5 Cei care erau sătui se oferă zălog pentru pâine,
pe când cei flămânzi încetează a mai flămânzi.
Cea stearpă naşte şapte fii,
pe când cea care are mulţi copii se ofileşte.
6 Domnul dă la moarte şi tot El aduce la viaţă;
El coboară în Locuinţa Morţilor[m] şi tot El învie.
7 Domnul duce la sărăcie şi tot El îmbogăţeşte;
El umileşte şi tot El înalţă.
8 El ridică din praf pe cel sărac
şi din grămada de cenuşă îl înalţă pe cel nevoiaş,
ca să-i aşeze la un loc cu nobilii
şi ca să le dea drept moştenire un tron acoperit cu slavă,
căci ai Domnului sunt stâlpii pământului
şi pe ei a aşezat El lumea.
9 El păzeşte paşii credincioşilor Săi,
însă ticăloşii vor fi reduşi la tăcere în întuneric,
pentru că nu prin putere triumfă omul.
10 Domnul îi va zdrobi pe duşmanii Săi
şi din ceruri va tuna împotriva lor;
Domnul va judeca marginile pământului,
va da tărie împăratului Său
şi va înălţa puterea unsului Său.
11 După aceea, Elkana a plecat acasă, la Rama, iar băiatul a rămas să slujească Domnului în prezenţa preotului Eli.
Ticăloşia fiilor lui Eli
12 Fiii lui Eli erau nişte oameni nelegiuiţi; ei nu-L cunoşteau pe Domnul. 13 Obiceiul preoţilor faţă de popor era acesta: slujitorul preotului venea, în timp ce se fierbea carnea, la fiecare om care îşi aducea jertfa şi, ţinând în mână o furculiţă cu trei dinţi, 14 o băga în tigaie, în cratiţă, în cazan sau în oală şi tot ceea ce era apucat cu furculiţa, preotul lua pentru sine. În felul acesta făceau cu toţi israeliţii care veneau acolo, la Şilo. 15 Pe lângă aceasta, înainte de a arde grăsimea,[n] slujitorul preotului venea şi îi spunea omului care jertfea: „Dă pentru preot carne de fript, căci el nu va lua de la tine carne fiartă, ci doar crudă!“ 16 Dacă omul îi răspundea: „Să ardem mai întâi grăsimea, iar după aceea vei lua atât cât doreşti“, slujitorul îi spunea: „Chiar acum trebuie să dai! Dacă nu, voi lua cu forţa!“ 17 Păcatul acestor tineri era foarte mare în ochii Domnului, pentru că dispreţuiau darurile Domnului.
18 Samuel însă slujea înaintea Domnului; şi copilul acesta era încins cu un efod de in. 19 Mama sa îi făcea în fiecare an câte o mantie mică pe care i-o aducea atunci când se suia împreună cu soţul ei pentru a aduce jertfa anuală. 20 Eli binecuvânta pe Elkana şi pe soţia acestuia, spunând: „Să-ţi dea Domnul copii din femeia aceasta, în schimbul celui pe care ea l-a oferit Domnului.“ Apoi ei plecau acasă. 21 Domnul a binecuvântat-o pe Ana, iar aceasta a rămas însărcinată şi a născut trei fii şi două fiice. Cât despre tânărul Samuel, el creştea în prezenţa Domnului.
22 Eli era foarte bătrân şi când a auzit tot ce făceau fiii lui cu întregul Israel şi cum se culcau cu femeile care slujeau la intrarea Cortului Întâlnirii, 23 le-a spus: „Pentru ce faceţi asemenea lucruri? Am auzit despre faptele voastre rele de la întregul popor. 24 Nu, fiii mei! Nu este bine ceea ce aud spunându-se despre voi în poporul Domnului. 25 Dacă un om păcătuieşte împotriva altui om, poate Dumnezeu[o] îi va lua apărarea. Dar dacă un om păcătuieşte împotriva Domnului, cine va interveni pentru el?“ Dar ei nu au ascultat de glasul tatălui lor, căci Domnul dorea să-i omoare.
26 Tânărul Samuel însă creştea în statură şi era tot mai plăcut Domnului şi oamenilor.
Vestirea pedepsei împotriva familiei lui Eli
27 Un om al lui Dumnezeu a venit la Eli şi i-a spus: „Aşa vorbeşte Domnul: «Nu M-am descoperit Eu familiei tatălui tău atunci când erau în Egipt, sub stăpânirea lui Faraon? 28 Nu l-am ales pe el dintre toate seminţiile lui Israel ca să fie preotul Meu, să se suie la altarul Meu, să ardă tămâia şi să poarte efodul înaintea Mea? Nu am dat eu familiei tatălui tău toate jertfele mistuite de foc ale israeliţilor? 29 De ce aţi nesocotit jertfa şi darurile Mele, care am poruncit să fie aduse în locuinţa Mea şi cum de i-ai onorat pe fiii tăi mai mult decât pe Mine, îngrăşându-vă voi înşivă din partea aleasă a fiecărei jertfe aduse de poporul Meu, Israel?»
30 De aceea aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Am promis cu privire la familia ta şi la familia tatălui tău că vor umbla înaintea Mea pentru totdeauna. Acum însă, zice Domnul, departe de Mine lucrul acesta! Voi cinsti doar pe cei care Mă cinstesc, însă cei care Mă dispreţuiesc vor fi dispreţuiţi. 31 Iată că vine timpul când voi reteza puterea ta şi puterea familiei tatălui tău, astfel încât nu va mai fi nici un bătrân în familia ta. 32 Vei privi suferinţa din locuinţa Mea. Israel va avea parte de tot binele, însă în familia ta nu va mai fi vreodată un bătrân. 33 Fiecăruia dintre ai tăi, pe care nu-l voi nimici de la altarul Meu, i se vor topi ochii de durere şi i se va întrista sufletul. Toţi ceilalţi vor muri în floarea vârstei[p]. 34 Soarta celor doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas, va fi pentru tine semnul celor ce se vor întâmpla: amândoi vor muri în aceeaşi zi. 35 Eu Îmi voi ridica un preot credincios care va împlini dorinţa şi voia Mea. Eu Însumi îi voi ridica acestuia o Casă trainică şi el va umbla înaintea unsului Meu pentru totdeauna. 36 Oricine va mai rămâne din familia ta va veni să se plece înaintea lui pentru un şechel de argint[q] şi pentru o bucată de pâine şi-l va ruga să-l pună într-una din slujbele preoţiei ca să câştige o bucată de pâine.»“
Chemarea lui Samuel
3 Tânărul Samuel slujea Domnului în prezenţa lui Eli. În zilele acelea Cuvântul Domnului era rar, iar vedeniile nu erau dese. 2 Într-o noapte, Eli, care era acum aproape orb, stătea culcat în locul său obişnuit. 3 Candela lui Dumnezeu nu se stinsese încă[r], iar Samuel era culcat în Templul[s] Domnului, unde se afla Chivotul lui Dumnezeu. 4 Domnul l-a chemat pe Samuel. El a răspuns:
– Iată-mă!
5 A alergat la Eli şi i-a spus:
– Am venit căci m-ai chemat.
Eli i-a răspuns:
– Nu te-am chemat. Întoarce-te şi culcă-te!
El s-a dus şi s-a culcat. 6 Domnul l-a chemat din nou pe Samuel, iar acesta s-a sculat, s-a dus la Eli şi i-a spus:
– Am venit căci m-ai chemat.
Eli însă i-a răspuns:
– Nu te-am chemat, fiul meu! Întoarce-te şi culcă-te!
7 Samuel nu-L cunoştea încă pe Domnul, iar Cuvântul Domnului nu i se descoperise încă. 8 Domnul l-a chemat pe Samuel din nou, pentru a treia oară, iar Samuel s-a sculat, a venit la Eli şi i-a spus:
– Am venit căci m-ai chemat.
Atunci Eli a înţeles că Domnul îl cheamă pe tânăr. 9 El i-a spus lui Samuel:
– Du-te şi culcă-te, iar dacă te va mai chema să spui: „Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă!“
Samuel a plecat şi s-a culcat la locul lui. 10 Domnul a venit, S-a înfăţişat şi l-a chemat ca şi în celelalte dăţi:
– Samuel! Samuel!
– Vorbeşte, căci robul Tău ascultă! a răspuns Samuel.
11 Atunci Domnul i-a spus lui Samuel:
– Iată că sunt gata să fac în Israel un lucru care va asurzi urechile oricui îl va auzi. 12 În ziua aceea, voi împlini împotriva lui Eli tot ceea ce am rostit cu privire la familia lui, de la început până la sfârşit. 13 I-am făcut cunoscut că voi judeca familia lui pentru totdeauna din cauza fărădelegii de care a avut cunoştinţă şi prin care fiii săi s-au făcut vrednici de dispreţ[t], fără ca el să-i fi mustrat. 14 De aceea jur familiei lui Eli că vina ei nu va fi niciodată ispăşită prin jertfă sau prin dar de mâncare.
15 Samuel a rămas culcat acolo până dimineaţa, apoi a deschis uşile Casei Domnului. El se temea să-i spună lui Eli vedenia, 16 dar Eli l-a chemat spunându-i:
– Samuel, fiul meu!
– Iată-mă! i-a răspuns Samuel.
17 – Ce ţi-a zis domnul? l-a întrebat Eli. Să nu ascunzi nimic de mine! Dumnezeu să se poarte cu tine cu toată asprimea[u] dacă vei ascunde de mine ceva din tot ceea ce El ţi-a spus!
18 Samuel i-a spus tot şi nu a ascuns nimic de el. Atunci Eli a zis:
– Acesta este Domnul! El să facă ceea ce este bine în ochii Lui!
19 Samuel creştea, iar Domnul era cu el, nelăsând neîmplinit nici unul din cuvintele Lui.[v] 20 Întreg Israelul, de la Dan şi până la Beer-Şeba[w], a recunoscut că Samuel a fost pus ca profet al Domnului. 21 Domnul continua să Se arate în Şilo, descoperindu-i-Se acolo lui Samuel prin Cuvântul Domnului.
Isus vindecă un om stăpânit de demoni
26 Au vâslit mai departe, înspre ţinutul gherasenilor[a], care se află în dreptul Galileii. 27 Când a coborât pe ţărm, I-a ieşit înainte un anumit om din cetate, care era stăpânit de demoni. De multă vreme nu[b] purta haine şi nu locuia într-o casă, ci în morminte. 28 Când L-a văzut pe Isus, a strigat, I s-a închinat şi a zis cu glas puternic:
– Ce am eu de-a face cu Tine, Isuse, Fiu al Dumnezeului cel Preaînalt? Te rog să nu mă chinui!
29 Căci Isus îi poruncise duhului necurat să iasă din om. De multe ori acesta punea stăpânire pe el; fusese pus sub pază şi legat cu lanţuri şi cătuşe, dar rupea legăturile şi era dus de către demon în locuri pustii.
30 Isus l-a întrebat:
– Care-ţi este numele?
– „Legiune“[c], I-a răspuns el.
Căci în el intraseră mai mulţi demoni. 31 Aceştia îl rugau să nu le poruncească să se ducă în Adânc[d].
32 Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care păşteau. Demonii L-au rugat să le dea voie să intre în porcii aceia, iar El le-a dat voie. 33 Demonii au ieşit din om şi au intrat în porci. Atunci turma s-a repezit pe râpă în jos şi s-a înecat în lac.
34 Când porcarii au văzut ce s-a întâmplat, au fugit şi au dat de ştire în cetate şi în cătune. 35 Oamenii au ieşit să vadă ce s-a întâmplat şi au venit la Isus. L-au găsit pe omul din care ieşiseră demonii, stând jos la picioarele lui Isus, îmbrăcat şi cu mintea întreagă şi s-au înspăimântat. 36 Cei ce văzuseră cum fusese vindecat cel demonizat le-au povestit totul. 37 Atunci toată mulţimea din ţinutul gherasenilor L-au rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi cuprinsese o mare frică. El S-a urcat în barcă şi S-a întors.
38 Omul din care ieşiseră demonii Îl rugase să-l lase să vină cu El, dar Isus l-a trimis înapoi, spunându-i: 39 „Întoarce-te acasă şi povesteşte cât de mult a făcut Dumnezeu pentru tine!“ El a plecat şi a vestit prin toată cetatea cât de mult a făcut Isus pentru el.[e]
Vindecarea unei femei şi învierea unei fetiţe
40 Când Isus S-a întors, mulţimea I-a urat bun venit, pentru că toţi Îl aşteptau. 41 Şi iată că un om, numit Iair, care era conducătorul sinagogii, a venit, a căzut la picioarele lui Isus şi L-a rugat să vină până la el acasă, 42 pentru că singura lui fiică, în vârstă de vreo doisprezece ani, era pe moarte.
În timp ce mergea, mulţimile se înghesuiau în jurul Lui. 43 O femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge (şi care cheltuise pe la doctori tot ce avusese)[f], fără să fi putut fi vindecată de cineva, 44 a venit prin spate şi s-a atins de marginea hainei lui Isus. Imediat scurgerea ei de sânge s-a oprit.
45 Isus a întrebat:
– Cine M-a atins?
Pentru că toţi negau, Petru I-a zis:
– Stăpâne, mulţimile se înghesuie în jurul Tău şi se îmbulzesc în Tine, (şi mai întrebi: „Cine M-a atins?“!)[g]
46 Dar Isus a zis:
– M-a atins cineva, pentru că ştiu că a ieşit o putere din Mine!
47 Când femeia a văzut că n-a scăpat neobservată, a venit tremurând, a căzut înaintea Lui şi I-a spus, înaintea întregii mulţimi, de ce L-a atins şi cum fusese vindecată imediat. 48 El i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a vindecat! Du-te în pace!“
49 În timp ce El încă vorbea, a venit cineva din casa conducătorului sinagogii şi i-a zis acestuia: „Fetiţa ta a murit! Nu-L mai deranja pe Învăţător!“
50 Isus însă a auzit şi i-a zis lui Iair: „Nu te teme! Crede doar, şi ea va fi vindecată!“
51 Când a ajuns la casă, n-a lăsat pe nimeni să intre împreună cu El, în afară de Petru, de Ioan, de Iacov şi de tatăl şi mama copilului. 52 Toţi plângeau şi o jeleau, însă Isus le-a zis: „Nu mai plângeţi, pentru că ea n-a murit, ci doarme!“
53 Ei însă râdeau de El, pentru că ştiau că fetiţa murise. 54 Isus, (după ce i-a scos afară pe toţi,)[h] a luat-o pe fetiţă de mână şi a strigat: „Fetiţo, scoală-te!“ 55 Duhul ei s-a întors şi ea s-a ridicat imediat. Isus le-a poruncit să-i dea să mănânce. 56 Părinţii ei au rămas uimiţi. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.