Old/New Testament
Animale curate şi animale necurate
11 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron: 2 „Spuneţi-le israeliţilor: «Dintre toate animalele ţării, acestea sunt cele pe care puteţi să le mâncaţi: 3 să mâncaţi din orice animal care rumegă şi are copita sau unghia despicată, adică despărţită în două.
4 Dar dintre cele care doar rumegă sau au doar copita despicată să nu mâncaţi următoarele: cămila (deşi rumegă, nu are copita despicată; s-o consideraţi necurată), 5 viezurele[a] (deşi rumegă, nu are unghia despicată; să-l consideraţi necurat), 6 iepurele sălbatic (deşi rumegă, nu are unghia despicată; să-l consideraţi necurat) 7 şi porcul (deşi are copita despicată, nu rumegă; să-l consideraţi necurat). 8 Să nu mâncaţi din carnea lor şi să nu vă atingeţi de hoiturile lor, ci să le consideraţi necurate.
9 Dintre cele care sunt în apă veţi putea mânca din următoarele: să mâncaţi din tot ce trăieşte în apă – fie în mări, fie în râuri – cu condiţia să aibă aripioare şi solzi. 10 Tot ce trăieşte în mări sau în râuri, tot ce se mişcă în apă sau orice făptură care este în apă, dar nu are aripioare şi solzi, să fie considerate necurate. 11 Să le consideraţi necurate; să nu le mâncaţi carnea şi să le consideraţi hoiturile ca fiind necurate. 12 Să consideraţi o urâciune orice trăieşte în apă şi nu are aripioare şi solzi.
13 Dintre păsări să le consideraţi necurate, adică să nu le consumaţi ca hrană pentru că sunt o urâciune, pe următoarele: vulturul, vulturul pleşuv, acvila, 14 gaia roşie, şorecarul şi toate speciile lui, 15 corbul şi toate speciile lui, 16 struţul, striga, pescăruşul, şoimul şi toate speciile lui, 17 cucuveaua, cormoranul, bufniţa, 18 ciuful de pădure, ciuşul, uliganul pescar, 19 barza, bâtlanul şi toate speciile lui, pupăza şi liliacul.[b]
20 De asemenea, să consideraţi o urâciune orice insectă care zboară şi umblă pe patru picioare. 21 Dintre creaturile care zboară şi umblă pe patru picioare, le veţi putea mânca pe acelea care au fluierul picioarelor din spate mai mare, ca să poată sări pe pământ. 22 Astfel, veţi putea mânca: lăcusta Arbe[c], lăcusta Solam[d], lăcusta Hargol[e] şi lăcusta Hagab[f], după speciile lor. 23 Însă toate celelalte insecte înaripate care au patru picioare, să le consideraţi o urâciune. 24 Ele vă vor face necuraţi; oricine se va atinge de hoiturile lor va fi necurat până seara 25 şi oricine va căra părţi ale hoiturilor lor, va trebui să-şi spele hainele şi va fi necurat până seara.
26 Orice animal care are unghia despicată, dar nu are copita despărţită sau nu rumegă, să-l consideraţi necurat; oricine îl va atinge va fi necurat. 27 Să consideraţi necurate animalele cu patru picioare care umblă pe labele lor;[g] oricine se va atinge de hoiturile lor va fi necurat până seara, 28 iar cine le va căra hoiturile va trebui să-şi spele hainele şi va fi necurat până seara. Să le consideraţi necurate.
29 Dintre creaturile care mişună pe pământ, iată care sunt acelea pe care să le consideraţi necurate: nevăstuica, şoarecele[h], şopârla mare după speciile ei, 30 şopârla cenuşie, şopârla ocelată, şopârla de ziduri, şopârla de nisip şi cameleonul. 31 Dintre toate creaturile care mişună, pe acestea să le consideraţi necurate; oricine le va atinge când sunt moarte va fi necurat până seara. 32 Orice lucru peste care va cădea vreuna din ele, când sunt moarte, va fi considerat necurat, fie vreun lucru din lemn, fie o haină sau piele sau sac, orice lucru întrebuinţat la ceva; acesta să fie pus în apă, căci va fi considerat necurat până seara; apoi va fi curat. 33 Dacă vreuna din ele va cădea într-un vas de pământ, tot ce este în el să fie considerat necurat, iar vasul să fie spart. 34 Orice lucru bun de mâncat peste care a căzut apă dintr-un astfel de vas să fie considerat necurat şi orice băutură care se află într-un astfel de vas să fie considerată necurată. 35 Orice lucru peste care va cădea ceva din hoitul vreunei astfel de creaturi, să fie considerat necurat. Dacă este vorba despre un cuptor sau o vatră, acestea să fie dărâmate; ele vor fi necurate şi va trebui să le consideraţi necurate. 36 Numai izvoarele sau fântânile în care este apă din belşug, vor rămâne curate; însă cine se va atinge de hoiturile lor să fie considerat necurat. 37 Dacă va cădea ceva din hoiturile lor pe sămânţa folosită la semănat, aceasta va rămâne curată, 38 însă dacă se pusese apă pe sămânţă, va trebui considerată necurată.
39 Dacă moare vreunul din animalele pe care le puteţi mânca şi cineva se atinge de hoitul acestuia, el va fi necurat până seara. 40 Cine va mânca din hoitul lui să-şi spele hainele şi va fi necurat până seara; cei care îi vor căra hoitul vor trebui să-şi spele hainele şi vor fi necuraţi până seara.
41 Toate creaturile care mişună pe pământ sunt o urâciune; să nu fie mâncate. 42 Din orice creatură care se târăşte pe pântece sau umblă pe patru picioare sau are mai multe picioare, din toate aceste creaturi care mişună pe pământ, să nu mâncaţi, ci să le consideraţi o urâciune. 43 Să nu deveniţi voi înşivă o urâciune, mâncând vreuna din aceste creaturi care mişună; să nu vă pângăriţi şi să nu vă spurcaţi cu ele. 44 Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru! Sfinţiţi-vă şi fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt. Să nu vă pângăriţi cu vreo creatură care mişună pe pământ, 45 căci Eu sunt Domnul Care v-am scos din ţara Egiptului ca să fiu Dumnezeul vostru. Deci fiţi sfinţi, după cum Eu sunt sfânt!»
46 Aceasta este legea cu privire la animalele, păsările, făpturile care trăiesc în ape şi la creaturile care mişună pe pământ, 47 ca să puteţi face deosebire între ce este curat şi ce este necurat, între animalele care pot fi mâncate şi animalele care nu pot fi mâncate.“
Reglementarea curăţiei în lăuzie
12 Domnul i-a zis lui Moise: 2 „Spune-le israeliţilor: «Când o femeie rămâne însărcinată şi naşte un băiat, să fie considerată necurată timp de şapte zile; să fie necurată, la fel ca în zilele necurăţiei ei. 3 În cea de-a opta zi băiatul să fie circumcis. 4 Femeia va mai rămâne încă treizeci şi trei de zile, ca să se cureţe de sângele ei; să nu atingă vreun lucru sfânt, nici să nu vină în Lăcaş până nu se împlinesc zilele curăţirii ei. 5 Dacă naşte o fetiţă, femeia să fie considerată necurată timp de două săptămâni, ca în zilele necurăţiei ei; ea va mai rămâne încă şaizeci şi şase de zile, ca să se cureţe de sângele ei.
6 Când se vor împlini zilele curăţirii ei, pentru un băiat sau o fată, va trebui să aducă preotului, la intrarea în Cortul Întâlnirii, un miel de un an pentru arderea de tot şi un pui de porumbel sau o turturea pentru jertfa pentru păcat. 7 Preotul să-l jertfească înaintea Domnului şi să facă ispăşire pentru ea; astfel ea va fi curăţită de curgerea sângelui ei.
Aceasta este legea pentru femeia care va da naştere unui băiat sau unei fetiţe. 8 Dacă nu poate aduce un miel, să aducă două turturele sau doi pui de porumbei ca jertfă pentru păcat, iar preotul să facă ispăşire pentru ea; astfel ea va fi curată.»“
Uneltire împotriva lui Isus
26 După ce a terminat de spus aceste cuvinte, Isus le-a zis ucenicilor Săi: 2 „Ştiţi că peste două zile va fi Paştele, iar Fiul Omului va fi trădat ca să fie răstignit“.
3 Atunci conducătorii preoţilor şi bătrânii poporului s-au strâns în curtea marelui preot, numit Caiafa[a], 4 şi au uneltit să-L aresteze pe Isus prin vicleşug şi să-L omoare. 5 Însă ei ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să se facă tulburare în popor“.
Ungerea lui Isus la Betania
6 În timp ce Isus se afla în Betania, în casa lui Simon, leprosul, 7 a venit la El o femeie care avea un vas de alabastru, plin cu un parfum foarte scump. Ea a turnat parfumul pe capul lui Isus, în timp ce El stătea la masă. 8 Ucenicii însă au fost indignaţi când au văzut acest lucru şi au zis: „Pentru ce risipa aceasta? 9 Căci parfumul acesta s-ar fi putut vinde scump, iar banii să le fie daţi săracilor!“
10 Isus ştia ce zic ei, aşa că le-a spus: „De ce îi cauzaţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine! 11 Căci pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi întotdeauna! 12 Când a turnat acest parfum pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta, ca să Mă pregătească pentru înmormântare. 13 Adevărat vă spun că oriunde va fi vestită această Evanghelie, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut această femeie, în amintirea ei“.
Trădarea lui Iuda
14 Atunci unul dintre cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la conducătorii preoţilor 15 şi i-a întrebat: „Ce vreţi să-mi daţi ca să-L dau pe mâna voastră?“ Ei i-au plătit treizeci de arginţi[b]. 16 De atunci, el a început să caute un prilej, ca să-L dea pe mâna lor.
Masa pascală
17 În prima zi a Sărbătorii Azimelor[c], ucenicii au venit la Isus şi L-au întrebat:
– Unde vrei să-Ţi pregătim să mănânci mielul de Paşte?
18 El le-a răspuns:
– Duceţi-vă în cetate la un anumit om şi spuneţi-i astfel: „Învăţătorul zice: «Timpul Meu este aproape; voi sărbători Paştele la tine, împreună cu ucenicii Mei!»“
19 Ucenicii au făcut aşa cum le poruncise Isus şi au pregătit Paştele.
Descoperirea trădătorului
20 Când s-a înserat, Isus S-a aşezat la masă împreună cu cei doisprezece. 21 În timp ce mâncau, Isus le-a zis:
– Adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va trăda.
22 Ei s-au întristat foarte tare şi au început să-L întrebe unul câte unul:
– Nu cumva sunt eu, Doamne?
23 El le-a răspuns:
– Cel ce-şi pune mâna în castron împreună cu Mine, acela Mă va trăda![d] 24 Da, Fiul Omului Se duce după cum este scris cu privire la El, dar vai de omul acela prin care este trădat Fiul Omului! Era mai bine pentru acel om dacă nu s-ar fi născut!
25 Iuda, trădătorul, a întrebat:
– Nu cumva sunt eu acela, Rabbi[e]?
Isus i-a răspuns:
– Este aşa cum spui.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.