Old/New Testament

Fuga lui Iacov de la Laban

31 Iacov a auzit că fiii lui Laban ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru; el a câştigat toată această bogăţie din averea tatălui nostru.“ ² Iacov a observat, de asemenea, că Laban nu-l mai privea cu bunăvoinţă, aşa cum o făcuse înainte. ³ Atunci Domnul i-a zis lui Iacov: „Intoarce-te în ţara strămoşilor tăi, la rudele tale, iar Eu voi fi cu tine.“ ⁴ Iacov a trimis pe cineva să le cheme pe Rahela şi pe Lea pe câmp, unde se afla turma sa ⁵ şi le-a zis:

– Văd că tatăl vostru nu mă mai priveşte cu bunăvoinţă, aşa cum a făcut-o înainte, dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine. ⁶ Voi ştiţi că i-am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea; ⁷ totuşi tatăl vostru m-a înşelat şi mi-a schimbat plata de zece ori, dar Dumnezeu nu i-a permis să-mi facă rău. ⁸ Dacă el spunea: „Mieii pestriţi vor fi plata ta“, atunci toate oile fătau miei pestriţi; dacă el spunea: „Mieii vărgaţi vor fi plata ta“, atunci toate oile fătau miei vărgaţi. ⁹ Astfel, Dumnezeu a luat turmele tatălui vostru şi mi le-a dat mie. ¹⁰ Pe vremea când oile erau în călduri, am avut un vis în care am văzut că berbecii care săreau pe oi erau vărgaţi, pestriţi şi cu pete. ¹¹ Apoi Îngerul lui Dumnezeu m-a chemat pe nume în vis. „Iată-mă!“ i-am răspuns eu. ¹² El mi-a spus: „Ridică-ţi ochii şi priveşte că toţi berbecii care sar pe oi sunt vărgaţi, pestriţi şi cu pete, pentru că am văzut tot ceea ce ţi-a făcut Laban. ¹³ Eu sunt Dumnezeul Betelului, unde ai uns un stâlp şi Mi-ai făcut un jurământ. Acum scoală-te, ieşi din această ţară şi întoarce-te în ţara ta natală.“

¹⁴ Atunci Rahela şi Lea i-au răspuns:

– Mai este vreo parte de moştenire pentru noi în familia tatălui nostru? ¹⁵ Din moment ce ne-a vândut şi a şi folosit argintul luat pe noi, nu suntem văzute de către el ca nişte străine? ¹⁶ De fapt, toate bogăţiile pe care Dumnezeu le-a luat de la tatăl nostru ne aparţin nouă şi copiilor noştri; prin urmare fă tot ceea ce ţi-a spus Dumnezeu.

¹⁷ Iacov s-a sculat, şi-a pus copiii şi soţiile pe cămile ¹⁸ şi şi-a luat toate turmele şi toate lucrurile pe care le-a acumulat în Padan-Aram, ca să meargă la tatăl său, Isaac, în Canaan. ¹⁹ În timp ce Laban s-a dus să-şi tundă oile, Rahela a furat terafimii^[a] care-i aparţineau tatălui ei. ²⁰ Iacov l-a înşelat pe arameul Laban, pentru că nu i-a spus că pleacă. ²¹ Astfel, el a fugit cu tot ce avea; s-a sculat, a trecut râul^[b] şi s-a îndreptat spre regiunea muntoasă a Ghiladului.

Laban îl urmăreşte pe Iacov

²² După trei zile, lui Laban i s-a spus că Iacov a fugit. ²³ Atunci, Laban, însoţit de rudele sale, l-a urmărit pe Iacov timp de şapte zile şi l-a ajuns în regiunea muntoasă a Ghiladului. ²⁴ Dar Dumnezeu i S-a arătat arameului Laban noaptea într-un vis şi i-a zis: „Ai grijă să nu-l ameninţi cu nimic pe Iacov^[c]!“ ²⁵ Iacov îşi aşezase cortul în regiunea muntoasă a Ghiladului când l-a ajuns Laban, iar acesta şi-a aşezat tabăra împreună cu rudele sale tot acolo. ²⁶ Laban i-a zis lui Iacov:

– Ce-ai făcut? M-ai înşelat şi mi-ai luat fiicele ca pe nişte captive de război. ²⁷ De ce ai fugit pe ascuns, de ce m-ai înşelat şi nu mi-ai spus nimic? Te-aş fi lăsat să pleci cu bucurie şi cu cântece de tamburină şi liră. ²⁸ Nu m-ai lăsat nici măcar să-mi sărut nepoţii şi fiicele?! Te-ai purtat nechibzuit. ²⁹ Am putere să-ţi fac rău, dar Dumnezeul tatălui tău mi-a vorbit azi noapte, zicând: „Ai grijă să nu-l ameninţi cu nimic pe Iacov!“ ³⁰ Dar acum că ai plecat, pentru că ţi-era tare dor de familia tatălui tău, de ce mi-ai furat terafimii?

³¹ Iacov i-a răspuns lui Laban:

– Eu am plecat pentru că m-am temut gândindu-mă că îţi vei lua fiicele de la mine cu forţa. ³² Dar cel la care-ţi vei găsi terafimii nu va rămâne în viaţă. Caută, înaintea rudelor noastre, ce ai la mine şi ia.

Iacov nu ştia însă că Rahela furase terafimii. ³³ Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leei şi în cortul celor două sclave, dar n-a găsit nimic. După ce a ieşit din cortul Leei, a intrat în cortul Rahelei. ³⁴ Rahela luase terafimii, îi pusese sub şaua cămilei şi se aşezase deasupra lor. Laban a căutat peste tot în cort, dar nu i-a găsit. ³⁵ Rahela i-a zis tatălui său: „Să nu se mânie stăpânul meu pe mine din cauză că nu mă pot ridica înaintea ta, pentru că mi-a venit rânduiala femeilor.“ El a căutat, dar nu a găsit terafimii. ³⁶ Atunci Iacov s-a mâniat şi l-a mustrat pe Laban, spunându-i:

– Care este greşeala mea? Care este păcatul meu, de m-ai urmărit cu atâta înverşunare? ³⁷ Deşi ai căutat prin toate bunurile mele, ai găsit ceva care să aparţină gospodăriei tale? Pune-l aici, înaintea rudelor mele şi înaintea rudelor tale, pentru ca ele să judece între noi doi! ³⁸ Am stat la tine timp de douăzeci de ani; oile şi caprele tale au fătat la vreme, iar eu n-am mâncat berbeci din turma ta. ³⁹ Nu ţi-am adus animale sfâşiate de fiare sălbatice, ci eu însumi sufeream pierderea; o cereai din mâna mea, fie că era furată ziua, fie noaptea. ⁴⁰ Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea îngheţam de frig, astfel încât îmi pierea somnul. ⁴¹ Aşa am petrecut douăzeci de ani în gospodăria ta; ţi-am slujit paisprezece ani pentru cele două fiice ale tale şi şase ani pentru turma ta, dar tu mi-ai schimbat plata de zece ori. ⁴² Dacă Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Avraam şi Cel de Care se teme Isaac, n-ar fi fost cu mine, cu siguranţă m-ai fi lăsat acum să plec cu mâinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferinţa mea şi truda mâinilor mele şi te-a mustrat azi noapte.

⁴³ Laban i-a răspuns lui Iacov:

– Fetele sunt fetele mele, copiii sunt copiii mei, turmele sunt turmele mele: tot ce vezi îmi aparţine. Dar ce pot face eu astăzi pentru aceste fete ale mele sau pentru copiii pe care ele i-au născut? ⁴⁴ Haide să încheiem un legământ care să fie mărturie între mine şi tine.

⁴⁵ Astfel, Iacov a luat o piatră şi a aşezat-o în picioare. ⁴⁶ Laban le-a zis rudelor sale: „Adunaţi nişte pietre“; ei au adunat nişte pietre, au făcut din ele o movilă şi au mâncat pe ea. ⁴⁷ Laban a numit-o Iegar-Sahaduta^[d], iar Iacov a numit-o Galed^[e]. ⁴⁸ Laban a zis:

– Această movilă este astăzi martoră între mine şi tine.

De aceea a fost numită Galed. ⁴⁹ Ea a mai fost numită şi Miţpa^[f], pentru că el a zis:

– Domnul să vegheze între mine şi tine chiar şi atunci când suntem departe unul de celălalt. ⁵⁰ Dacă te vei purta rău cu fiicele mele sau dacă îţi vei mai lua şi alte soţii pe lângă fiicele mele, deşi nimeni altcineva nu va fi cu noi, adu-ţi aminte că Dumnezeu este martor între mine şi tine.

⁵¹ Laban i-a mai zis lui Iacov:

– Iată această movilă şi stâlpul pe care l-am aşezat între mine şi tine! ⁵² Această movilă şi stâlpul sunt martori că nu voi trece de această movilă la tine, pentru ca să-ţi fac rău şi că nici tu nu vei trece de această movilă şi de acest stâlp la mine, pentru ca să-mi faci rău. ⁵³ Fie ca Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor, să judece între noi.

Iacov a jurat pe Cel de Care se temea tatăl său, Isaac; ⁵⁴ apoi a adus o jertfă pe munte şi şi-a invitat rudele să mănânce; după ce au mâncat, au petrecut noaptea pe munte. ⁵⁵ A doua zi, dimineaţa, Laban s-a sculat devreme, şi-a sărutat nepoţii şi fiicele şi i-a binecuvântat; apoi a plecat şi s-a întors acasă.

32 Iacov şi-a continuat drumul şi l-au întâlnit îngerii lui Dumnezeu. ² Când i-a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!“ Şi a numit acel loc Mahanayim^[g].

Iacov se pregăteşte să-l întâlnească pe Esau

³ Iacov a trimis înaintea lui mesageri la fratele său, Esau, în Seir, în ţinutul lui Edom, ⁴ poruncindu-le să-i spună stăpânului său, Esau, următoarele: „Aşa vorbeşte slujitorul tău, Iacov: «Până acum am locuit la Laban; ⁵ am viţei, măgari, oi, sclavi şi sclave şi am trimis acest mesaj stăpânului meu, pentru ca să găsesc bunăvoinţă la tine.»“

⁶ Mesagerii s-au întors la Iacov, spunând: „Ne-am dus la fratele tău, Esau, iar el vine în întâmpinarea ta cu patru sute de bărbaţi.“ ⁷ Iacov s-a înspăimântat foarte tare şi era frământat; a împărţit în două tabere oamenii care erau cu el, oile, vitele şi cămilele, ⁸ gândindu-se că, dacă Esau va ataca una dintre tabere şi o va nimici, cealaltă va putea scăpa.

⁹ Apoi Iacov s-a rugat: „Doamne, Dumnezeul tatălui meu, Avraam, şi Dumnezeul tatălui meu, Isaac, Cel Care mi-ai spus: «Întoarce-te în ţara ta, la rudele tale, pentru ca să te fac să prosperi», ¹⁰ nu sunt vrednic de toată îndurarea şi credincioşia pe care le-ai arătat faţă de slujitorul Tău, pentru că am trecut Iordanul doar cu toiagul meu, iar acum am ajuns două tabere. ¹¹ Scapă-mă, Te rog, din mâna fratelui meu, Esau, deoarece mă tem că va veni şi ne va omorî pe mine, pe mame şi pe copii. ¹² Totuşi Tu ai promis: «Te voi face să prosperi şi-ţi voi face urmaşii^[h] la fel de numeroşi precum nisipul mării care nu poate fi numărat.»“

¹³ El a rămas acolo peste noapte şi a pregătit din averea sa un dar pentru fratele său, Esau: ¹⁴ două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi douăzeci de berbeci, ¹⁵ treizeci de cămile care alăptau, împreună cu puii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, precum şi douăzeci de măgăriţe şi zece măgari. ¹⁶ El le-a dat sclavilor săi câte o turmă la fiecare, şi le-a spus: „Mergeţi înaintea mea şi lăsaţi o distanţă între fiecare turmă.“ ¹⁷ El i-a poruncit celui dintâi: „Când îl vei întâlni pe fratele meu, Esau, iar el te va întreba: «Al cui eşti? Unde te duci? Şi ale cui sunt aceste animale dinaintea ta?», ¹⁸ tu să-i răspunzi: «Sunt ale slujitorului tău, Iacov; sunt un dar trimis stăpânului meu, Esau, iar el însuşi vine în urma noastră.»“ ¹⁹ Iacov le-a poruncit celui de-al doilea, celui de-al treilea şi tuturor celor care mânau turmele, astfel: „Să-i spuneţi acelaşi lucru lui Esau, când îl veţi întâlni. ²⁰ Spuneţi-i, de asemenea: «Slujitorul tău, Iacov, vine în urma noastr㻓, pentru că îşi zicea: „Îl voi potoli cu darul care este înaintea mea, iar când îl voi vedea faţă în faţă, poate mă va accepta.“ ²¹ Astfel, darul a trecut înaintea lui, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea.

Lupta lui Iacov la Peniel

²² În aceeaşi noapte, Iacov s-a sculat, şi-a luat cele două soţii, cele două sclave şi cei unsprezece copii şi a trecut vadul Iabok. ²³ I-a luat, i-a trecut vadul, apoi şi-a trecut şi toată averea.

²⁴ Iacov a fost lăsat singur şi un bărbat s-a luptat^[i] cu el până în revărsatul zorilor. ²⁵ Când bărbatul acela a văzut că

nu-l poate învinge, l-a lovit la încheietura coapsei, astfel încât încheietura coapsei lui Iacov a sărit de la loc, în timp ce se lupta cu El. ²⁶ Apoi a zis:

– Lasă-Mă să plec pentru că se ivesc zorile.

Dar Iacov I-a răspuns:

– Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.

²⁷ Şi El l-a întrebat:

– Cum te cheamă?

– Iacov, a răspuns el.

²⁸ Atunci bărbatul acela i-a zis:

– Nu te vei mai numi Iacov, ci Israel^[j], pentru că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai învins.

²⁹ – Te rog, spune-mi care este Numele Tău? L-a întrebat Iacov.

El i-a răspuns:

– De ce Îmi ceri Numele?

Şi l-a binecuvântat acolo. ³⁰ Iacov a numit acel loc Peniel^[k], zicând: „L-am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă şi totuşi viaţa mi-a fost cruţată.“ ³¹ Răsărea soarele atunci când Iacov a plecat din Peniel^[l] şchiopătând din coapsă. ³² Până în ziua de azi, israeliţii nu mănâncă tendonul de la încheietura coapsei animalelor, tocmai pentru că Iacov a fost lovit în tendonul de la încheietura coapsei.

Vindecarea unei femei şi învierea unei fetiţe

¹⁸ În timp ce Isus spunea aceste lucruri, a venit unul dintre conducătorii sinagogii, I s-a închinat şi I-a zis: „Fiica mea tocmai a murit, dar vino şi pune-Ţi mâna peste ea şi va trăi!“ ¹⁹ Isus S-a ridicat şi a plecat în urma lui împreună cu ucenicii Săi.

²⁰ Şi iată că o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge, a venit prin spate şi s-a atins de marginea hainei Lui. ²¹ Căci îşi zicea: „Dacă aş putea măcar să mă ating de haina Lui, voi fi vindecată!“ ²² Isus S-a întors şi a văzut-o. El i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te-a vindecat!“ Şi femeia a fost vindecată chiar în ceasul acela.

²³ Când a ajuns Isus în casa conducătorului sinagogii şi i-a văzut pe cei ce cântau de jale la fluier şi mulţimea tulburată, ²⁴ le-a zis: „Plecaţi, pentru că fetiţa n-a murit, ci doarme!“ Ei însă râdeau de El. ²⁵ După ce mulţimea a fost scoasă afară, Isus a intrat înăuntru, a luat-o pe fetiţă de mână şi ea s-a ridicat. ²⁶ Vestea despre această întâmplare s-a răspândit în tot ţinutul acela.

Vindecarea a doi orbi şi a unui mut

²⁷ Când a plecat de acolo, s-au luat după El doi orbi care strigau şi ziceau:

– Ai milă de noi, Fiul lui David^[a]!

²⁸ După ce a intrat Isus în casă, orbii s-au apropiat de El, iar El i-a întrebat:

– Credeţi că pot face lucrul acesta?

– Da, Doamne, I-au răspuns ei.

²⁹ Atunci El le-a atins ochii şi le-a zis:

– Să vi se facă după credinţa voastră!

³⁰ Şi ochii lor au fost deschişi. Isus le-a atras atenţia şi le-a zis:

– Vedeţi să nu ştie nimeni!

³¹ Dar ei au ieşit şi au răspândit vestea despre El în tot ţinutul acela.

³² În timp ce plecau ei, iată că au adus la Isus un om mut, care era demoniac. ³³ După ce a fost scos demonul din el, mutul a început să vorbească. Mulţimile se mirau şi ziceau: „Niciodată nu s-a mai văzut aşa ceva în Israel!“ ³⁴ Însă fariseii ziceau: „El scoate demonii cu ajutorul conducătorului demonilor!“

Lucrători puţini pentru un seceriş atât de mare

³⁵ Isus călătorea prin toate cetăţile şi satele, dând învăţătură în sinagogile lor, predicând Evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice neputinţă. ³⁶ Când a văzut El mulţimile, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi neajutorate ca nişte oi care nu au păstor. ³⁷ Atunci le-a zis ucenicilor Săi: „Secerişul este mare, dar lucrătorii sunt puţini! ³⁸ Rugaţi-L deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători la secerişul Său!“